Bucuria comuniunii, vol. 2 (2009)

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus

Bucuria comuniunii

Vol. 2

Teologie pentru azi

Bucuresti
2009'

Incercarea, ca statornicire continua in bine

„Ideea biblica de ispita nu contine, in primul rand, ideea de
seductie, ca in sens modern, ci contine ideea de punere la
incercare a unei persoane" 1 .

Pornind de la ideea parintelui profesor putem intelege
faptul, ca ideea de pdcat a modernitatii, inteleasa in registru
sexual, ca urmare a seductiei raului, personificat adesea prin
femeie, a pervertit ideea de ispita, ca incercare din partea lui
Dumnezeu si ne-a facut sa credem, ca singurul fel in care se poate
intelege termenul de ispita ar fi acela de cddere intr-un pdcat
trupesc.

Insa Sfanta Scriptura reda realitatea ispitei, a ispitirii sub
sensul ei profund, acela de incercare a vietii, a credintei, a
stabilitatii tale in credinta si nu reduce ispita doar la tentatia
sexuald.

In momentul cand reducem ispita la pacatul trupesc sau
cand consideram ca omul e numai intelect (de unde intelectual,-i),
o minte rupta de inima si de vointa si de trup, care ar reactiona
independent la stimuli externi, atunci eliminam din zona pacatului
o serie de pacate, care nu au nimic de-a face cu sexualitatea stricto
sensu, ca mandria, mania, iubirea de bani, egoismul etc.

In limbajul bisericesc avem, cu precadere, forma cercare I
incercare pentru ispitire. Cine este cercat de cineva trece printr-un
examen integral al vietii lui din punct de vedere al obligatiilor sale
duhovnicesti.

La Fac. 22, 1, Dumnezeu incearca pe Sfantul Avraam, ii
incearca credinta, iubirea.

Ies. 15, 25: Domnul incearca poporul lui Israel in ceea ce
priveste stabilitatea lui in credinta.

Ps. 67, 31: cei care sunt incercati prin multe greutati si
necazuri sunt ca argintul, se lamuresc ca argintul.

Din rugaciunea Sfantului David de la Ps. 25, 2 observam, ca
el cere sa fie cercetat de catre Dumnezeu si cercetarea lui de catre
Dumnezeu o numeste cercare.

Cand ne cerceteaza Dumnezeu ne pune la incercare.
Suferintele, ispitele, necazurile noastre nu sunt spre exterminarea

Cf. Protos. Lect. Dr. Justinian Carstoiu, Cartea Iov: demonologie, ispita, suferinta si
biruinta, in rev. Ortodoxia LVII (2006), nr. 3-4, p. 99.

noastra, daca suntem multumitori pentru ele, ci spre curatirea
noastra de pacate, spre lamurirea credintei si a iubirii noastre.

Cercarea din partea lui Dumnezeu ne face pe de-a-ntregul
atenti, ne aprinde intregul trup de ravna si de concentrare. Tocmai
de aceea spune Dumnezeiescul David, ca cercarea presupune
aprinderea rarunchilor si a inimii sale (Ps. 25, 2); presupune o
reactie interioara totala la ceea ce doreste sa ne afunde in pacat, in
deznadejde.

In articolul luat ca motto, autorul spune, ca Sfantul Iov era
un om Drept, un om Sfant dar nu cunoscuse si amaraciunea
nenorocirii. Nenorocirea, desi la prima impresie este o situatie fara
scapare, un capat de drum, in masura in care cerem lui Dumnezeu
sa ne lumineze pentru ce traim ceea ce traim, intelegem ca
„nenorocirea este piatra de incercare a sinceritatii iubirii aratata
[lui Dumnezeu] in timpul prosperitatii" .

Suferinta e aceea, care spune adevarul despre noi,
suportabilitatea noastra si statornicia noastra. Tocmai de aceea se
ruga in Ps. 138, 23-24, Parintele nostra David: „Cerceteaza-ma,
Doamne, §i cunoa§te inima mea; incearca-ma §i cunoa§te cararile
mele. §i vezi de este calea faradelegii in mine §i ma indrepteaza pe
calea cea ve§nica".

In multe dintre rugaciunile noastre ortodoxe apare aceasta
cerere, ca Dumnezeu sa cerceteze modul cum traim si sa ne
indrepte cu ingaduinta purtarile, nu cu mustrarea Lui cea dreaptd,
pentru ca sa ne indreptam intra El.

In masura in care II lasam pe Dumnezeu ca sa indrepte raul
din noi, sa extirpeze, cate un pic, pe fiecare zi, raul din noi prin
suferinte, dureri, caderi spre pocainta, disconforturi interioare si
exterioare multiple dar si prin multiplele darari si surprize
duhovnicesti pe care le face in viata noastra, simtim ca cercarea
Domnului, ca de altfel si milostivirea Sa sunt datatoare de viata si

~ 1 5 5

ca actiunea Lui directa in noi, parinteasca, este tocmai adevarul
existential al vietii duhovnicesti.

5 5 5

Insa o intelegere restrictive a ispitei, inteleasa numai ca
tentatie sexuala, inoculeaza impresia mincinoasa, ca singural
nostra disconfort e adus de sexualitate, pe cand cauzele pacatelor
sunt multiple si vizeaza intregul om, nu numai o parte din fiinta
lui.

Noi nu gandim numai cu mintea pacatul si actionam apoi cu
trupul, in mod automat, ci mintea si inima, impreuna cu vointa si

2 Idem, p. 97.

trupul nostru, omul pe de-a-ntregul participa la orice pacat, fie el
mandrie sau cearta, hotie sau minciuna.

Ca urmare a acestui adevar, ca omul in integralitatea sa face
pacatul sau virtutea, apare in rugaciunile noastre ideea, ca ne-am
facut cu totul robi pacatului si ca de pacatul, care ne-a atins in mod
deplin, trebuie sa fim curatiti de catre Dumnezeu.

Incercarea din partea lui Dumnezeu e o proba, un test zilnic
al vietii noastre. El vizeaza modul cum crestem noi in har, cum ne
raportam noi la faptele pe care le facem, cum ne raportam la
oamenii pe care ii iubim si la Sine in primul rand.

De aceea incercarea e o continua retusare a atitudinilor
noastre interioare, pe care o primim din partea lui Dumnezeu si
prin care intelegem ce lucruri trebuie sa schimbam in noi.

Daca vedem ca mancarea prea multa sau enervarea sau
munca prea multa ne due la tot felul de excese, prin luminarea
mintii noastre de catre El, intelegem ce trebuie schimbat in noi,
pana cand sa facem un lucru, cat este cazul sa ne muncim la un
proiect anume.

Incercarea noastra de catre Dumnezeu e un proces extrem de
dinamic si se face intre El si noi, iar tot ceea ce ne inconjoara este
display-ul, care ne indica mutarile ce trebuie facute in noi.

Atentia marita la detaliile care ne inconjoara si la ceea ce se
petrece cu noi se constituie in indemnurile Sale extrem de vizibile.

Insa asta numai, daca am inceput sa ne lasam in mana Lui
cu totul, cand vedem in tot ceea ce se petrece cu noi si in tot ceea
ce facem si in tot ceea ce auzim glasul Lui, care ne invata si ni Se
adreseaza extrem de coerent, dar la un grad de mare adancime a
constiintei.

Recursul la inter disciplinaritate teologicd

Mai inainte de a da un raspuns pozitiv invitatiei parintelui
profesor Constantin Coman, aceea de a discuta despre legatura
interioara, pe care trebuie sa o aiba, pe viitor, studiile dogmatice si
cele biblice 3 , credem, ca trebuie sa spunem pentru ceea ce optam
noi.

Optiunea noastra teologica mizeaza nu numai pe
complementaritatea dintre studiile biblice si cele dogmatice, ci pe
complementaritatea tuturor disciplinelor teologice, pentru un
discurs teologic coerent si viu, indreptat catre viata Bisericii si cu
metodele pe care ni le cere un discurs postmodern.

Trecerea peste granitele disciplinelor teologice actuale nu
este numai o nevoie ardenta, ci o necesitate vitala pentru teologie.
Pentru ca hiperspecializarea teologica, care ni se cere astazi, care
sa incadreze intregul areal al vietii Bisericii, impune studii
teologice cu o ampla viziune teologica, care sa nu faca tabu dintr-o
metoda de lucru in detrimentul scopului intelegerii duhovnicesti a
vietii Bisericii si nici sa transforme specializarea teologica intr-o
victorie a studiului rupt de viata ascetica si liturgica a Bisericii, ci
sa fie o ierminie existentiala, personala, a fiecarui crestin in parte.

Interdisciplinaritatea teologica, credem noi, trebuie sa
presupuna iesirea dintre granitele fortate ale ramurilor teologice si
o specializare multipla a teologilor, lucru care trebuie sa mearga,
concomitent, cu democratizarea discursului teologic, a discursului,
care sa vizeze pe toti membrii Bisericii, desi subsolul sau
presupune o multipla, o vasta cercetare teologica.

Si acum ma intorc la articolul parintelui profesor Coman,
care cere urmatoarele lucruri legitime, credem noi, la conexiunea
dintre studiile biblice si cele dogmatice:

1. studiile sistematice trebuie sa aiba recurenta la textul
biblic (p. 182);

2. eradicarea metodei de citatie biblica rupta de context, care
ignora unitatea discursului biblic, cat si unitatea tematica a cartilor
scripturale (p. 183-184);

3. accentuarea intelegerii duhovnicesti a Scripturii in locul
literalitatii rationaliste (p. 184);

4. non-separarea Scripturii de istoria biblica (p. 185).

Cf. Pr. Prof. Dr. Constantin Coman, Despre recursul studiilor sistematice la Sfanta
Scriptura, in rev. Studii Teologice, seria a Ill-a, II (2006) nr. 2, p. 181-193.

La ultimul punct, parintele profesor noteaza: „Credinta
noastra se intemeiaza pe istoria consemnata si comentata de
Sfanta Scriptura, nu pe Sfdnta Scriptura. Credinta noastra este
intemeiata pe prezenta si lucrarea continua a lui Dumnezeu in
istorie, despre care dau marturie numeroasele carti biblice scrise
intr-un interval de peste o mie de ani" 4 .

Ii dam intru totul dreptate autorului in aceea, ca studiile
teologice, care nu au in prim-planul lor cunoasterea experientiala,
duhovniceasca nu isi pun problema, in mod acut, a modului cum
percepem interior Revelatia si ca, fara simtirea interioara a harului
intimitatea noastra cu Dumnezeu, prin Scriptura, este inexistenta.

Parintele profesor atentioneaza in subsidiar, ca nu trebuie sa
idolatrizam Scriptura sau sa o rupem de arealul Bisericii, pentru ca
Scriptura a fost scrisa in Biserica si este un anume cuantum din
mesajul Treimii catre Biserica, catre cei credinciosi ai Ei.

Pana acum s-a mers pe ideea in teologia ortodoxa, ca trebuie
sa citim si sa citam mai degraba Parintii, pentru a ajunge la
Scriptura, pentru ca Parintii Bisericii au interpretat Scriptura si ne-
au esentializat-o in scrierile lor.

Insa munca personala de a intelege Scriptura, a Parintilor si
de aceea de a o comenta nu ne dezangajeaza pe noi de la acelasi
efort, ci o intelegere a cartilor lor si o utilizare a lor fara o
familiarizare pronuntata a noastra cu Scriptura, ne face sa citam
decontextualizat pe Parinti si sa credem ca le facem un favor prin
aceasta, cand ii defavorizam.

Insa, noi nu facem decat sa ne distantam interior discursul
de Scriptura, de experienta si viata Bisericii, de dogme, de
imnologia si slujbele Bisericii, in masura in care n-o sa ne pliem
cugetarea pe sursele invataturii Bisericii, adica pe dogme, imne,
Scriptura, carti de cult, Sfinti Parinti, Vietile Sfmtilor etc., noi
pornim de la studii facute pe marginea lor spre ele, spre textul lor
ca atare.

Interdisciplinaritatea teologica asumata personal, in opinia
noastra, presupune sa incepi de la zero in fiecare domeniu, chiar
daca stii o buna parte din literatura teologica existenta, sa
regandesti sursele si sa vezi daca ele converg inauntrul intelegerii
tale.

Adica sa studiem Scriptura dandu-i atentie exclusiva, la fel
cultulului, Vietilor Sfmtilor, dogmelor si apoi sa mergem sa unim
toate datele pe care le gasim in cercetarea noastra, in ceea ce

4 Idem, p. 185.

trebuie sa se numeasca, din punct de vedere realist: intelegere si
teologie personala.

Si vom observa faptul, ca atunci cand traducem, citim,
comentam sursele fara intermediari, ele ne dau o stabilitate si o

~ 5

coerenta uluitoare, in masura in care mergem cu smerenia si cu
prezenta interioara a Duhului spre intelegerea tezaurului viu al
credintei.

5

Comentariile Sfmtilor Parinti nu dezavantajeaza sau nu
exclud cercetarea personala mladiata de Duhul, atata timp cat
Parintii au facut acelasi efort al intelegerii purtati fiind de Sfantul
Duh. '

In masura in care citirile noastre personale si comentariile
noastre nu ne due la aceeasi unitate de vederi, atunci trebuie sa ne

5 ~

punem problema derapajului personal. Dar, daca cercetarea
textuala si duhovniceasca a textelor ne fac sa vedem si mai mult si

5 5 5

mai adanc unitatea si abisalitatea mesajului acelui text, atunci
acest lucru inseamna cunoastere teologicd implinitoare.

Teologii ortodocsi ai viitorului, daca este sa ne pronuntam
in aceasta problema, trebuie sa fie oameni ai interdisciplinaritatii.
Adica sa creeze carti de teologie in care sa imbine cercetari
multiple, atat din cadrul ramurilor teologice, cat si din spatiul non-
teologic, al culturii, politicii, vietii seculare etc. Trebuie sa stie sa
articuleze diferite segmente ale vietii Bisericii si ale vietii seculare

C> 5 5 5

in masura in care, in fiinta lor, nu le traiesc separat, defalcat.

Insa interdisciplinaritatea pe care noi ne-o dorim trebuie sa
aiba, in acelasi timp, un mesaj democratizant, un mesaj pentru un
public larg, care sa il instruiasca pe omul Bisericii, care sa-1
lumineze dar, in acelasi timp, sa lumineze si pe eel din afara
Bisericii, care se simte inaltat, prin intermediul lui, la o gandire
luminata a vietii si a experientei umane.

Nu mai putem face teologie fara a cunoaste fundamentele
credintei noastre in amanuntime si fara a le experia in mod
personal. Si facand asa, deodata, ni se deschide in fata un imens
spatiu de lucru in teologie, unde trebuie sa comentam, sa
traducem, sa explicam de la capat conexiunile interioare dintre
triadologie si hristologie, dintre asceza si mistica, dintre dreptul
canonic si legile statului, dintre tipic si ierminie, dintre slujirea
liturgica si simtirea interioara a harului, dintre viata mondena si

C 5 5 ? 5 5

sfmtenie etc.

5

In masura in care ne problematizam personal vizavi de
fiecare punct al credintei si al vietii duhovnicesti aflam faptul, ca
suntem inca la inceput, dupa ani intregi de teologie, cu intelegerea
planului interior al unei carti scripturale, cu intelegerea mistica a

momentelor Sfmtelor slujbe, ca avem carente enorme in
cunoasterea Sfintilor Bisericii sau ca ne depasesc imensele
probleme de constiinta ale crestinilor nostri.

A 5 5 5 5

Toate acestea la un loc ne fac sa intelegem, ca teologii
trebuie sa isi uneasca fortele si sa foloseasca resursele cercetarilor

5 5 5

personale intr-un mod colectiv si nediscriminatoriu, pentru a
intelege fatetele multiple ale problemelor teologice, care fac
subiectul atentiei Bisericii.

5

Nu ne mai putem permite luxul a-teologic de a considera, ca
nu avem nevoie de Scriptura, daca tot avem dogme sau ca nu ne
trebuie sa stim ce reprezinta pictura Bisericii, daca noi ne ocupam
cu muzica psaltica.

Fiecare domeniu teologic trebuie integrat unui program
personal de intelegere si de explicitare a vietii Bisericii si cartile
noastre de teologie, pe care avem sa le scriem, trebuie sa
demonstreze capabilitati si specializari multiple in viata Bisericii si
a lumii, pentru a da viziuni globale si, in acelasi timp, duhovnicesti
ale intelegerii realitatii.

Vino si vezi!... Si n-ai sa mai pleci, daca esti cinstit
cu tine insuti

Duminica Ortodoxiei este un "Vino si vezi!" (In. 1, 46)
pentru fiecare. Daca ti se pare ca ai o credinta, daca ti se pare ca
nu ai nicio credinta, daca esti saturat de viata si viata de tine, daca

5 7 5 5 5 5 7

astepti OZN-uri sau te inchini la serpi dansatori, in aceasta zi
Dumnezeu te indeamna sa vii sa vezi, sa intri in Biserica Sa si sa
gusti tu insusi din dulceata harului dumnezeiesc.

C 5 5 5

Citeam de curand comentariul parintelui profesor Stelian
Tofana la episodul intalnirii Domnului inviat cu cei doi ucenici,
care mergeau spre Emaus (cf. Lc. 24, 13-32).

Si acesta spune, ca cei doi ucenici au fost pregatiti prin
cuvintele Lui, li s-a aprins inima de focul harului ascultandu-L, dar
L-au vazut pe Domnul, au inteles ca este El tocmai, cand S-au
impartasit cu El.

Spune profesorul nostru: „E1 S-a contopit cu painea
euharistica pe care le-a oferit-o ucenicilor spre hrana, savarsind
astfel prima Liturghie euharistica dupa invierea Sa.

Astfel, cei doi ucenici sunt primii, care se impartasesc cu
trupul lui Hristos euharistic, Cei jertfit, mort, inviat si penetrat de
energiile Duhului Sfant. Asadar, cunoasterea si unirea deplina cu
Hristos s-a realizat nu in cuvdnt, ci in Hristos Cei euharistic" .

Cuvantul pregateste pentru impartasire, pentru unirea cu
Domnul. Cei care nu primesc cuvantul lui Dumnezeu nu au fost
atinsi, in mod interior, de El.

Cum ai putea sa convingi pe cineva, ca tortul e dulce si e
bun, daca el nu a mancat niciodata tort? Tot la fel, cum poti sa
convingi pe cineva, ca Hristos euharistic e implinirea si desfatarea
noastra cea mai mare si vesnica, daca omul nu a gustat niciodata
din Domnul, ca sa vada, cat de bun este El?

Multi se indigneaza, cand aud pe cineva ca huleste, ca spune
aberatii. Eu nu ma mir de asta. Ma mir cum mai poate sa spuna si
lucruri bune, rationale, la cata irationalitate a patimilor este in
fiecare dintre noi.

Cf. Pr. Prof. Dr. Stelian Tofana, Cuvantul lui Dumnezeu intr-o lume secularizata. Cauzele
nerodirii acestuia, in rev. Ortodoxia LVII (2006), nr. 3-4, p. 24.

Si de aceea Dumnezeiescul Filip i-a spus Dumnezeiescului
Natanel: Vino si vezi! (In. 1, 46). Pentru ca credinta este
incredintare de ceea ce te impartasesti.

In Biserica te intalnesti cu El si vezi cum straluceste slava

5 5 5

Lui, aici, unde toate gandurile omului sunt coplesite de minunile
care se petrec cu noi. Cand vezi ceea ce este Dumnezeu, cand
simti cum este Dumnezeu, ce face Dumnezeu pentru tine, nu mai
pleci, nu mai vrei sa pleci.

Cei care nu percep nimic slant in Biserica lui Dumnezeu, in
Biserica Ortodoxa, se pare ca nu au avut privilegiul sa vada.
Patimile lor le-au obturat vederea cu totul si nu au putut sa fie apti,
niciodata, sa vada cum e Domnul. Si cand necredinciosii spun, ca
nu cred in Dumnezeu, ei au dreptate, pentru ca a crede inseamna a
te impdrtdsi, afi cu Dumnezeu, a trdi in slava Lui.

Credinta e vedere, este experienta, este o realitate palpabila
pentru sufletul nostru. Cand crezi in Dumnezeu II cauti mereu, ca
sa fii si mai propriu Lui sau sa fii si mai deplin cu El. Noi cautam
mereu ca sa ne afundam in simtirea slavei Lui si de aceea a veni si

5 5 5

a vedea inseamna a veni mereu, pentru a vedea si mai mult.

Vine vara si vrei sa pleci la mare, la munte. . . Vrei sa vezi ce
ai mai vazut, unde ai mai fost si anii trecuti, pentru ca sa vezi si
mai bine. Ce? Munti, apa, vant, relaxare, odihna...Vrei safie bine
sau si mai bine. Vrei tot mai mult bine.

Tocmai de aceea eu vin mereu la Biserica si la Domnul, ca

5 ~

sa II vad si mai bine, sa II simt si mai bine, dar nu numai atat, ci
vreau sa fie mereu cu mine. E o dragoste/«ra satiu, cum spunea
Emil Botta 6 . E un dor fara satiu dorul meu pentru El.

Cand ai un prieten vrei sa il vezi, chiar si cand e peste
oceane si mari sau chiar, daca de el te desparte o vesnicie. Vrei sa
il vezi.

Vederea e aceea, care te concentreaza asupra lui cu totul,
dar care il focalizeaza si pe el in inima ta. Vrei sa-1 vezi si il vezi.
Dar vederea e fara satiu. Ea te aprinde si mai mult.

Daca L-ai vazut pe El, nu mai vrei sa fii fara El. Daca L-ai
vazut, toate grandorile lumii au palit in fata prezentei Lui si asta
deodata. Cand L-ai vazut pe El nu ai niciun termen de comparatie,
pentru ca totul e fad, e prea putin, e minor.

Duminica Ortodoxiei nu este victoria noastra, ci a lui
Dumnezeu pentru noi. Praznicul de astazi inseamna biruinta

6 Volumul Un dor fara satiu al lui Emil Botta a fost tiparit in anul 1976 si, personal, prefer
foarte mult aceasta sintagma, pentru ca o gasesc revelatorie la modul profund, abisal. Pentru
mai multe date despre poet a se vedea aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Botta.

10

intruparii Fiului lui Dumnezeu asupra iconoclasmului si biruinta
indumnezeirii asupra extistentei cazute.

Fiind restaurate Sfmtele Icoane in Biserica, Dumnezeu a
marturisit pentru noi intruparea Fiului Sau si consecintele acestei
taine negraite si preadumnezeiesti.

Daca Hristos S-a facut om pentru noi si a indumnezeit
trupul si sufletul Sau omenesc, atunci sfintenia tuturor e posibila
prin impartasirea de El. Chipul iconizat al Domnului, al Prea
Curatei Sale Maici, al Sfmtilor si Ingerilor vorbesc despre
sfintenie, despre indumnezeierea fapturii rationale a lui
Dumnezeu.

Iar cand noi vedem Icoane, vedem, de fapt, cum arata
frumusetea noastra adevarata. Vedem chipul lui Dumnezeu plin de
marirea slavei Sale. Vedem oameni plini de lumina cereasca,
vedem adevaratii oameni ai lumii, pe ei, pe cei de care lumea nu
este vrednica, cf. Evrei 11,38.

Bucuria noastra de astazi este bucuria adevarului, a
demnitatii noastre. Pentru ca demnitatea noastra este aceea de

5

chipuri ale lui Dumnezeu, care suntem menite spre asemanarea cu
El, spre indumnezeirea noastra.

Noi cinstim astazi Icoana in locul afisului, a tabloului si a

9 7 5

posterului. Icoana imi arata ce sunt menit sa fiu eu. Ea ma
indeamna sa vad, sa privesc departe si sa nu dau cu nasul de
pereti. Icoana ma face sa stravad ceea ce se afla in cer, bucuria
mea din cer.

Daca ma uit la poster, la reclama, la afis, la tablou vad ceva
de aici. Dar daca sunt cu inima pironita in dulceata bucuriei de El,
atunci privesc, prin icoana Lui, pe El, pe Domnul meu si ma
impartasesc cu El, ca El sa fie cu mine si eu, nevrednicul, cu
Maritul Imparat al fapturii. Si citesc cuvantul Lui, ca El sa fie
mereu cu mine si sa ma adap tot timpul si sa ma satur
dumnezeieste de frumusetea iubirii Sale.

Vino si vezi, prietene! Vino si vezi si nu ai sa mai pleci,
daca vrei sa fii frumos si bucuros o viata si o vesnicie! Vei avea

5 5 5 5

multa bucurie dar si multa tristete, cand vei gasi adevarul, pentru
ca el te va face liber de trecut, iar ca sa te lepezi de trecut, trebuie
sa te arati brav, cu inima viteaza.

5 ~

Vino si vezi, ca sa ramai fara glas !

Vino si vezi, ca sa marturisesti minunile lui Dumnezeu cu

5 7 5

glas de bucurie!

Vino si vezi cat de gol esti tu, prietene!

Vino sa vezi cat de gol esti tu fara El si cat de fada e
conceptia ta despre viata!

11

Rusine, tristete si gelozie...O tinerete prea ticstitd de
umbre

De cine se rusineaza tinerii? Mai inainte de a se rusina de

5 5

altii se rusineaza de propria lor vulnerabilitate. Dintr-un spirit de
fronda, de revolta continua, ajung sa traiasca, tocmai viata pe care
o detesta, sa soarba tocmai zatul de care le este teama.

~ 5

Unul a inceput sa fumeze, pentru ca sa arate gastii sale ca si
el are vdnd. La fel a inceput sa bea, sa se drogheze. Domnisoara isi
pierde virginitatea dintr-o curiozitate vecina cu prostia. Cei care se
razboiesc abitir cu visele, tocmai ei sunt plini de vise, de naivitati
gingase. Ar putea fi altfel? Nu! Tocmai incetineala aceasta a
mintii, pe care o aduce neexperienta e sursa trezirii bruste la
realitate.

Rusinea de a spune ca nu stii ce sa faci in viata, ca ti-e greu,
rusinea de a cere ajutorul parintilor, al fratilor mai mari, al rudelor,
al celor care te pot ajuta, se transforma in tristeti morbide. Tinerii
nu comunica foarte bine cu adultii, pentru ca nu vor sa treaca peste
orgoliul propriu. Nu intreaba si isi distrug vietile in fuga, in
disperarea de a-si face rau de unii singuri.

Rusinea naste tristete. Rusinea de a afla cum sa te comporti

5 5 5 5 ±5

ca adolescent te face sa experiezi tocmai ceea, ce iti strica
adolescenta, frumusetea primelor vise, a primelor sentimente de
implinire, de libertate.

Baiatului ii este rusine sa vorbeasca despre dorintele lui.
Fetei ii este rusine sa vorbeasca despre dorintele ei. Fanteziile
amandurora le sunt cunoscute parintilor, dar si lor le e rusine sa
vorbeasca cu copiii lor.

Cei care vorbesc exagerat de mult cu copiii lor despre
sexualitate, despre greutatile vietii, despre cariera ajung sa le dea
impresia propiilor copii, ca totul e usor, daca au aflat ca viata e
grea. Dar daca afli ca viata e grea, nu primesti, totodata, si puterea
de a o traversa. Nu poti sa intelegi greutatile, decat daca le invingi
in tine, suportandu-le.

Cei mai adesea intalnesc tineri, care nu au trecut prin mari
experience, prin cataclisme interioare de mari proportii, dar ei sunt
tristi, plouati, abatuti, inceti in toate, pierduti in neguri de tristete.
Trag concluzia, ca viata e urdtd, fara sa fii trait putin din miezul
ei, din adancimile ei.

12

Prima dragoste e urmata de marea drama, adesea
negestionata bine. Se cauta surogatele, lucrurile care trebuie sa
deverse din noi aluviunile durerii.

De la alt partener in bratele altui partener. De la o femeie la
alta. El si ea isi viseaza viata, si-o idealizeaza, desi niciunul nu se

5 5 5 7 5 -'5

crede bun de ceva. Un grad foarte scazut de incredere adanca in
viata, in rolul nostru in viata si o prea mare idee, ca pop, sa faci
ceva in viata, daca ai un job.

Rolul in viata si jobul nu sunt unul si acelasi lucru. Cand

5 5 J 5 5

simti ca rolul tau, vocatia ta e sa faci ceva anume, ceva pentru care
tu esti facut, atunci ai o strategic in viata, iti urmaresti un scop,
care te cladeste pana la urma.

Insa, cand viata ta nu are niciun sens, dar trebuie sa imi
gasesc si eu un loc de munca si din banii de aici vine frumusetea
mea de viata, atunci viata ta nu are niciun fundament stabil, pentru
ca tu nu lupti pentru o viata, care sa te implineasca, ci pentru o
viata, care sa te faca sa prosperi pana la un anumit nivel.

Tocmai de aceea observam exodul masiv spre o viata cu
prosperitate mai mare, dar nu pentru o viata, care ne implineste
ontologic.

Una e sa vezi ca tu trebuie sa devii savant, preot, jurist,
scriitor de exceptie si alta e sa ma fac vanzator, frizer, apoi jucator
de fotbal, ca sa ajung cu o anume bunastare.

Cei care pleaca in Spania, Italia, America, Anglia...nu sunt,
in primul rand, oamenii cu vocatii, cu planuri marete ci aceea, care
nu au niciun plan, dar vor sa parvina deodata, sa faca ceva de
film... si apoi se intorc, spre acelasi mod de viata, pe care il
parasisera in Romania.

Insa tristetea e in noi si cand avem si cand nu avem prea
multi bani, daca nu ne implinim ca oameni duhovnicesti, culturali,
ca oameni care comunicam, ca oameni, care avem sensuri adanci
in viata.

5

Daca viata nu e urmata de o alta viata, fuga noastra dupa
bani ce rost are? Si daca banii de aici, de acum, nu ma fac sa cresc
duhovniceste, nu ma fac mai bun, cu o mai mare noblete

5 ~ ? 5

sufleteasca, ci ma fac robul lor, sclavul lor, cine pe cine poseda: eu
pe ei sau eipe mine?

Tanarul vrea sa fie implinit, vrea sa fie iubit si e eel mai bun
lucru sa vrea acestea. Tanarul vrea sa aiba o caiera, sa aiba o
familie, sa aiba o situatie anume materials si financiara: nimeni nu

1 5 5

te conturba de la acest fapt.

Numai ca toate acestea nu se pot avea fara munca si fara
sacrificii enorme. Pentru ce nu ai transpirat, nu regreti. In toate

13

lucrurile pentru care te-ai consumat, ai castigat experienta si
nimeni nu ti le poate fura din tine, pentru ca te-au construit.

Daca esti gelos pe eel care are toate de-a gata, iti faci inima
o durere. Gelozia se naste intr-un suflet mic. Gelozia te face sa fii
mic, carcotas, pentru ca gelozia e sora buna cu lenea.

Cand ai atatea de facut, nici nu stii pe unde iti tree zilele.
Cand ai planuri marete nici nu poti sa te uiti la greseli minore, la
cancanuri, la bagatele. Dar daca iti pui in cap praguri de implinire,
pe care nu le poti urea e si normal sa fii vanat de invidie pe acela,
care asuda pentru ele.

Cu un suflet trist nu poti decat sa dai nastere la copii, pe
care ii stampilezi cu propriul tau gol sufletesc. Pentru copii iti
trebuie zambet, rabdare, povesti, nesomn, agitatie, grija, prea
multa grija. Dar, daca tu ai inceput sa fii tata, fara sa stii ce vrei,
cine esti, ce rost ai pe lumea asta, e si normal, ca nu stii cum sa
tratezi gingasia si frumusetea copilului.

Cuvintele au nevoie de oameni smeriti. Pana nu accepti ca
viata are un sens dumnezeiesc, pana nu accepti ca pentru lucrurile
principale din viata ta trebuie sa te pregatesti cu foarte mare
constiinta, totul e un fiasco. E un mare gol, de care nu te bucuri si
care nu bucura.

14

Protest de apd deploaie 1

Am vrut sa simt pulsul acelora, care nu au unde sa tipe,
contagiunea maselor de oameni, irationalul din oameni si, de
aceea, am iesit in mod special astazi, ca sa particip la mitingul din
fata Teatrului National.

Prin burnita rara, ori prea batrani ori juvenili ideologizati au
strigat Monica!, Jos Comunismul!, Nu se mai poate!, plus
huiduituri la adresa domnului Vadim si a domnului Voiculescu.

5

Am stat doar o ora, din cele doua, am auzit-o pe doamna
Pippidi si pe domnul Traian Ungureanu vorbind, gesticuland in
mod impropriu, adica excesiv, plus cativa timisoreni si un
bucurestean, pe care il stiam de la televizor si niciunul nu a
incropit ceva coerent.

Ideea era sa las am Justitia sa isifaca treaba, sa o las am pe
doamna Macovei in functie si sa facem noi alegeri, care sa
micsoreze coruptia.

Pentru ca stateam cu mainile in buzunar si nici nu tipam,
nici nu vociferam si nici nu aplaudam, paream suspect in fata
oamenilor porniti pe tipat. In fata se tipa la ordin. In spate, mai in
spate, pe unde eram eu, se tipa dupa ofurile personale, dupa
simpatii si antipatii.

M-au afumat cativa colegi de miting cu tigarile lor, doi
domni venisera cu un cearsaf mare, cu detalii scrise pe el,
cameramanii blazati filmau si ei mai in scarba, mai in serios ... si,
din cand in cand, pentru semnaturi, se mai opreau razletii
cuvantatori si se auzea Ada Milea, cu binecunoscutele ei pamflete
cu sens si fara sens.

Dupa o ora m-am dus sa vad noile aparitii editoriale de la
libraria Noi... insa nu trebuie sa lasam mitingul in coada de peste.

De ce miting? Tinerii nu au preferat mitingul (si asta nu e
nicio scuza si nicio victorie) iar cei in varsta erau ori fosti detinuti

5 / 5 5 5

politici ori oameni fara treaba pe-acasa.

Erau cativa, cam multi, care jurai ca nu mai strigasera de
mult cate ceva. Din urletele lor simteai, ca sunt oameni, care se
vor auziti, ca antipatiile lor galgaie in ei si ca nu poti sa scoti ceva
cu sens de la o adunare populara, unde fiecare tipa ce vrea, ce
crede de cuviinta.

5

Cum am simtit irationalul patimilor populare? Am gasit
ceea ce intuiam sa gasesc. Nu erau oameni cu principii, ci cu fobii,

7 Articolul a fost scris pe data de 27. 02. 2007, despre mitingul politic din aceeasi zi.

15

cu resentimente, unii cerand demiterea Parlamentului, altii cerand
sd elimindm comunistii din tard si, majoritatea, supradimensionau
personalitatea doamnei Monica Macovei, considerate eel mai bun
minis tru al actualului guvern.

Cat am fost printre participant^ nu am auzit vreun cuvant
despre faptele presedintelui Basescu, despre faptele primului-
ministru, despre faptele bunele ale altor minstri, de o analiza
critica a guvernarii si a pozitionarii europene a societatii romanesti
. . .dar, oamenii nu mai puteau de atata coruptie.

Se prea poate sa fi fost si alti multi nepoftiti ca si mine. Mai
bine-zis, erau vizibili oamenii, care nu erau iradiati de protest: ori
vorbeau la telefon, ori se mai bucuram de vederea unui prieten sau
iesisera la agatat. . . idei sau femei.

Doamna Pippidi era entuziasmata. Se vedea ca ii plac
multimile si a propus ca, noi, societatea civila, sa ne intalnim mai
des aici, sa facem noi si noi mitinguri pasnice, pentru ca
mitingurile sunt europene.

Domnul Traian Ungureanu ne-a readus aminte, pe un ton
ultrapopulist, ca noi, poporul, suntem o putere si ca guvernantilor
le este fried de noi, ca de caralii.

Se prea poate sa fii sugestionat pe ascultatori. Insa penibilul
situatiei era deja mai presus de Constitute si de legile statului de
drept, in cadrul carora societatea civila isi mandateaza trimisii
parlamentari si aceia decid pentru noi.

Daca domnii in varsta si doamnele, care strigau in spatele
meu si in urechile mele, ca vor sa cada guvernul si parlamentul o
faceau, pentru ca nu aveau cu cine sa se mai certe pe-acasa, cei de
pe trepte aveau alte motive...

Nu textele si pretextele erau motivele, pentru care doamna
Macovei era singura izbdvitoare sl natiei. Cu siguranta, ca nu
acesta era motivul. Partizanatul si fanatismul mesajului era clar,
atat de clar, incat te puteai intreba, daca nu sunt cu totii in transa
vointei de putere sau, eel putin, intr-o manifestare a ragnetului
viril, contagios, a propriilor sechele.

Apd de ploaie peste gdnduri firave... Si iarasi o bura de
cantec peste o descarcare de emotii negativiste, care, cu siguranta,
au avut sens pentru participantii convinsi, dar care a fost un zero
taiat, pentru cei care erau amatori de viul protestului, ca mine, dar
care nu au vazut nimic autentic aici. Nu am vazut un protest
credibil, dar am vazut multi oameni, care de mult nu mai strigasera
ceva cu naduf.

Cand strigi, credeau multi, o sa te auda cineva, undeva. . .si o
sa ia aminte la glasul tau, pentru ca glasul tdu conteazd. Insa in

16

democratic glasul tau realmente conteaza doar atunci, cand votezi
sau cand mai multe mii de oameni isi iau lumea in cap si statul pe
umeri si il trantesc la pamant.

Daca nu e scrutin electoral sau revolutie, in democratic
urletul nu e pozitiv din punct de vedere social sau legislativ, ci,
doar terapeutic, in eel mai bun caz, unde, dupa un urlat zdravan la
miting sau la meci, vii acasa si te uiti la un film sau faci dragoste
cu nevasta innoit, deparazitat de excesele de violenta din tine.

Dupa o ora de carti m-am intors si nu mai era nici urma de
miting. Semnaturi de-a valma pe niste foi mari, se strangeau
boxele, firele, televiziunile plecasera, numai ploaia nu pleca
nicaieri si facea o liniste frumoasa pe strada, incat putea-i sa iti
asculti inima in tacere.

Mitingul nu a contat deloc, dar i se va face propaganda o zi,
doua. . . Ar trebui sa se spuna mai multe despre ploaie, zic eu, decat
despre enervarile poporului.

Cei care venisera la miting nu pareau oameni, care erau dap,
afara de coruptie din tara. Insa, cu siguranta, erau oameni, care
doreau sa isi evidentieze excesele de energie.

17

The Day of Martisor

In every year, in Romania, on the first day of March is the
festival of the small gifts for women, when men give to women a
Martisor, namely a small gift made of plastic or other colored
elements, which is attached on the collar of coats.

This small gift is a symbol of love and sincerity between
men and women. The small gift is connected on collar with a pin
and to it is attached a line from two colors, one red and the other
white. This is a Martisor.

In our orthodox Tradition it is not an erotic symbol, but also
it is a gift of sincerity, of devoted love, is a gift of the nobility of
our soul. In early days, this gift represented an acknowledgement
of the debut of spring and a sign of the regeneration of nature and
of love in the world.

Today, in postmodern age, this symbolic gift of our love for
women, for loved women, is combined with flowers. In this day it
is a massacre of flowers, because thousands of flowers are picked
off and sold in the market places.

The children offer a number of three or five flowers,
together with Martisoare (the plural for Martisor) to the women
teachers, as a sign of their respect.

Today, the festival is not a religious Tradition, but a
national Tradition. The Orthodox Church from Romania has not
in its calendar a sign for this national Tradition, but all the people
knows, that in the first day of March is the Martisor.

For me, it is a regular day, now, when I am an adult, but in
my childhood, I had a real preoccupation for this gifts of Martisor.

I used to have girls colleges and favorite women teachers
and I had to give a Martisor to every one. As a priest, today, I pray
for everybody, in principal for children and I suffer for the
thousands of flowers, that are killed in order to became a gift.

18

Iubim natura rupdndflori

Avem un mod special de a ne arata iubirea: distrugandu-ne
sursa de sanatate si privelistea de contemplat. Daca de Craciun
asasinam brazi, de 1 si 8 martie impuscam in cap toate florile.
Cand vedem o floare frumoasa, harsttt!...si ii mam frumusetea ca
sa o vestejim. Suntem un fel de vampiri, care secatuim frumusetea
florilor, a campurilor, a padurilor si o aducem la noi acasa ca s-o
vestejim.

Ma apropii de florarii cu inima cenzurata. Stiu ca tot ce
omori nu mai invie. Stiu ca uneori as vrea sa miros flori sau

5 5

primesc flori si ma bucur cand le vad. Dar stiu ca florile acestea
mor, mor la mine in pahar sau in glastra si imi pare rau.

Ma doare suferinta, ma dor privelistile pline de suferinta, de
degradare, de moarte. Cu toate ca stiu, ca florile se usuca rapid,
mor repede, nu ma indur sa le rup, sa le confisc existenta in mod
egoist. Din punctul lor de vedere nu procedez corect, ca sa le
elimin din existenta mai inainte de vreme. O moarte prematura. . .

Cand ma due la bunica mea la tara, acolo unde am copilarit,
ma aplec si miros florile. Nu imi vine sa fiu criminal al frumusetii.
Daca eu ma bucur de frumusetea ei, se pot bucura si altii pana
cand ea moare. Mai bine fotografiez o floare, o miros, o
contemplu, decat sa o rup.

Daca o rup, atunci arat ca vreau sa ii folosesc frumusetea, sa
ma bucur de ea in mod egoist. Daca o contemplu arat, ca respect in
ea mana nevazutului Creator, Care ne umple de multa frumusete.

Da, si eu am rupt si rup cateodata flori ca sa le darui cuiva.
Am un fel de amnezie temporara, ca atunci cand sunt nevoit sa
mai tai cate o pasare de curte. Ma impinge de la spate nevoia si
cutuma noastra si rup flori si tai pasari.

Dar apoi ma pocaiesc pentru aceste fapte ale mele si le
consider ca lipsite de delicatete, de umanitate. Eu sunt atunci in
postura de criminal al frumusetii si al vietii. Si nu eu am creat

X 5 5 5 5

viata si frumusetea.

19

Eshatologie actualizatd

Experienta ecleziala ortodoxa este o pregustare din plin a
Imparatiei lui Dumnezeu. Acesta este background-ul unui expozeu

Q

al parintelui Daniel Benga, din 2006 , editat in revista Studii
Teologice.

Remarcand, pe drept, ca in comentariile teologice moderne
anamneza anaforalei liturgice nu este receptata ca un text profund
eshatologie, parintele Daniel spune: „Biserica isi aduce aminte de
viitor ca de un eveniment din trecut" 9 . Textul acesta, citit in zorii
zilei de astazi, m-a determinat sa nuantez aici acest fald al realitatii
Bisericii.

Dupa cum spunea si acesta, Biserica nu traieste eshatologia
ca pe un eveniment futurologic, care apartine exclusiv viitorului,
ci fiecare dintre noi traim Imparatia lui Dumnezeu, in Biserica,
incepand cu prima clipa a imbisericirii noastre, prin Botez.

Biserica este spatiul in care traim din plin accesul direct la
Imparatia lui Dumnezeu, care nu este din lumea aceasta (In. 18,
36).

In masura in care ne umplem de har prin Sfmtele Taine, in
masura in care traim pe Tatal, pe Fiul si pe Duhul in Sfanta
Liturghie, in rugaciunile noastre, noi suntem cetateni ceresti, fara a
ne pierde dimensiunea civica, pe care ne-a dat-o nasterea naturala.
Avem dubla cetatenie: cereasca si pamanteasca.

O teologie istoricizanta tinde intotdeauna sa confunde
Biserica cu Imparatia, inchizand astfel Biserica in timp si
nepermitand o asteptare autentica, ferventa, la nivelul interioritatii
noastre, cat si la nivel cosmic.

O teologie duhovniceasca, care priveste racordarea noastra
la Imparatia lui Dumnezeu ca pe un eveniment eclesial si personal,
de adanca intimitate, vorbeste despre experierea Imparatiei in
Biserica, fara a vorbi despre o experiere universale a membrilor
Bisericii in afara ascezei personale si a dedicarii totale a noastre.

Imparatia este induntrul nostru (Lc. 17, 21), pe de o parte
iar, pe de alta parte, ea este din afara lumii acesteia (In. 18, 36).

Pentru ca Imparatia lui Dumnezeu este viata dumnezeiasca
in slava Treimii, unde ajung numai cei care si-au curatit inima si
unde vedem vesnic slava nezidita, necreata a lui Dumnezeu.

8 A se vedea: Pr. Lect. Dr. Daniel Benga, Intdlnirea dintre istorie si eshaton in teologia si
viata Sfintilor trei Ierarhi, in rev. Studii Teologice, seria a Ill-a, II (2006), nr. 1, p. 7-26.

9 Idem, p. 13.

20

In Sfanta Liturghie, in ragaciunile de taina ale preotului,
apare evidenta scriptica a faptului, ca slujim cu Domnul si ca
suntem impreuna cu Sfmtii Ingeri, ca suntem co-slujitori cu
Puterile cele ceresti. Vietile Sfintilor si marturii ortodoxe

5 5 5 5

comtemporane atesta faptul, ca un om cu o viata sporita in
sfintenie vede cum slujeste Sfanta Liturghie si cum se roaga
impreuna cu Sfmtii si cu Ingerii Stapanului.

Ideea de un singur cor al Bisericii, angelo-uman, nu este nici
pe departe o fictiune ci o realitate infricosatoare, dumnezeiasca.
Slujim cu Ingerii si traim in slava Imparatiei, in lumina divina.

Exista marturii multiple in Vietile Sfintilor, unde anumiti
Sfinti Parinti au vazut in vedenie, modul cum va veni Domnul, ca

5 5 ~ ~

Judecator, la transfigurarea lumii, ca sa judece lumea cu dreptate.

Vederea Domnului, vederea slavei Sale este deja mutare de
la moarte la viata (In. 5, 24). Iar simtirea in noi a harului, care ne
renaste si ne ridica din pacatele noastre si ne face vii este semnul,
ca noi traim in Imparatie inca de aici si ca dorim sa traim vesnic in
slava lui Dumnezeu.

Pentru eel care nu are experienta harului in Biserica, harul
este o realitate suspecta, neclara, confuza. Tocmai de aceea
realitatea Imparatiei e receptata, mai degraba, ca un concept
teologic, decat ca o realitate de care ne impartasim, ca o
experienta personala. Insa Imparatia este in noi, pentru ca ne-am
racordat la ea prin har sau Imparatia este Dumnezeu cu slava Sa in
noi.

Unui crestin induhovnicit nu ii este greu sa vorbeasca despre
Imparatia lui Dumnezeu, pentru ca el traieste in ea. Insa realitatea
ei nu poate fi epuizata in cuvant. Nimic din cele ale Bisericii nu
pot fi predate exclusiv prin cuvinte, pentru ca mai inainte de a fi
exprimate aceste realitati sunt experiate personal, sunt traite
profund, pentru ca sa fie explicate dinauntrul nostra.

Afirmatia Sfantului Siluan Athonitul, cum ca dacd s-ar

5 '

pierde tot ceea ce s-a scris in Biserica vreodata, oamenii
duhovnicesti, de astdzi, le-ar putea rescrie in limbajul nostru
curent exprima un mare adevar. De ce? Pentru ca experienta vie in
Biserica poate rescrie experienta vie din toate secolele, in esenta
ei, pentru ca este intimitate cu Dumnezeu prin har, prin vedere,
prin experienta.

Teologii eterodocsi, care studiaza pe Sfintii Bisericii cred,
ca pot sa-i inteleaga fara sa se implice si sa devina membrii
autentici ai Bisericii, ca ii pot studia din afara, cu un aparat tehnic
si critic formidabil, dar cu superbia si aroganta, ca nu au nevoie de

21

Duhul in ei, ca sa deschida cartile Sfmtilor, ci doar de cunostinte

~ 5 5 ' 5 5

filologice, teologice, arheologice etc.

Avem o evidenta vie a esecului acestora, cat si a acelora

5 5 ~ 5

dintre noi, care accesand Scriptura din punct de vedere al literei ei,
sunt agramati la intelegerea duhovniceasca a Scripturii si nu se
hranesc din ea ca dintr-un belsug de hrana duhovniceasca.

Nu despre biblisti si patrologi hiperspecializati, fara
experienta autentica a sfinteniei vorbea Sfantul Siluan, Parintele
nostru, ci despre Parinti ai experientei, dar si ai teologiei, care pot
cuprinde adevarul Bisericii in cuvinte, ca in niste limite, margini
ale adevarului, daca am pierde tot ceea ce s-a scris pana astazi in
Biserica.

Noutatea cartilor duhovnicesti consta in faptul, ca le scriu
alti Parinti ai Bisericii, contemporani noua si intr-un stil propriu,
insa adancimile experientei Bisericii sunt identice in toate
veacurile.

De aceea putem merge pe firul istoriei si sa citim carti pe
secole si vom observa faptul, ca peste tot se vorbeste de Sfanta
Treime, de Hristos, de Prea Curata Fecioara, de Sfinti, de virtuti,
de Rai si lad, de pacat si sfmtenie etc., adica de anumite realitati,
care tin de experienta crestin-ortodoxa.

Nu veti gasi, ca proprii credintei noastre, vreo insemnare
despre Buddha, Mahomed, reincarnare, soarta, purgatoriu,
liturghia neagra, nirvana, ghicitul in carti etc.

Experienta Bisericii este adevarata viata a omului si ea
exlude orice este daunator pentru viata noastra duhovniceasca.
Biserica nu este inchistata si nici nu se opune modului de viata
autentic uman, ci ea respinge tot ce este neconform cu viata
autentic umana, ca avortul, sinuciderea, relatiile homosexuale,
incestul, libertinajul sexual, hotia, camataria, escrocheriile de orice
fel, traficul de persoane, drogurile, fumatul, betia, lenea,
disimularea de orice fel, amorul propriu etc.

De ce toate acestea sunt ilicitel Pentru ca sunt neconforme
sanatatii trupesti si sufletesti a omului credincios. Trupul si
sufletul nostru, ambele se umplu de har si ambele se umplu de
prezenta Imparatiei iar in Imparatia lui Dumnezeu, cand lumea si
noi ne vom tranfigura, vom trai ca niste oameni transfigurati, cu
trup si suflet, in imparatia Sa.

Incinerarea trupurilor intra in contradictie flagranta cu
cinstea pe care Biserica o da trupurilor induhovnicite ale Sfintilor
si cu respectul pentru orice trup al unui om decedat.

22

Ingroparea ortodoxa este o asteptare a Imparatiei, este un
som de scurta durata, din care ne vom trezi, cand lumea va fi plina
de slava lui Dumnezeu.

De aceea, discutarea eshatologiei, a celor din urma ale
lumii, ca niste lucruri pe care le traim inca de acum este un fald
absolut necesar al predicii si al invataturii ortodoxe, care trebuie
explicat credinciosilor.

Cei care traiesc acum realitatea lui Dumnezeu trebuie sa
inteleaga faptul, ca pe aceasta o vor experia si la venirea
Domnului.

Daca experiem Imparatia din noi nu vom mai avea o
conceptie eshatologica plina de frica si de cutremurare
hollywoodiana, ci de asteptare plina de dor pentru Mirele
Bisericii.

Judecata finala nu este numai o rdsplatd a pacatului ci si a
dreptdtii, a sfinteniei personale.

E cuvios si corect sa asteptam cu frica si cu cutremur
Judecata tuturor, considerandu-ne pacatosi si netrebnici, dar
trebuie sa o asteptam cu nadejde in Domnul, cu cetitudinea simtirii
harului Imparatiei in noi.

23

Ziuafemeii: o zi a celor slabi sau o rev ansa?

Ca orice zi seculara speciala, Ziuafemeii seamana frapant
de bine cu Ziua copilului sau cu Ziua muncii. De Ziua muncii
lumea nu munceste ci doar se distreaza, foarte multi pe baza
muncii altora. De Ziua copilului se deseneaza pe asfalt, se
mananca dulciuri, se scot in evidenta copiii cu insusiri speciale,
fara a se intra insa in dezbateri speciale despre nevoile si
aspiratiile reale ale copiilor.

Ziua femeii, odinioara o zi a mamei, a surorilor, a florilor si
a cadourilor, tinde sa fie astazi o zi cu precadere a strip-tease-ului
pe bani grei sau a intalnirilor libidinale. De la respectul pentru
maternitate si pentru fratietatea de sange s-a trecut, treptat dar
sigur, spre o zi a manifestarilor bolnavicoase, a exceselor si a
subminarii credibilitatii femeii.

Feminismul, pus in practica ca razbunare de clan a femeilor,
a reusit sa injoseasca femeia ori printr-o pozitie nefireasca si a-
traditionala, in contratimp cu rolul barbatului in familie si
societate, ori sa o vulgarizeze prin depravarea ei morala. Femeia
muncitoare, femeia lider, femeia macho, femeia vampa: sunt tot
atatea poze sociale degradante ale femeii, care tinde sa fie din ce
in ce mai mult masculinizata si fals entuziasta.

Femeia muncitoare, care se intrece cu barbatul in munca sau
femeia lider nu fac altceva, decat sa schimbe dictatura de facto sau
presupusa a barbatului, cu dictatura femeii iar in profilul femeii
macho, a femeii actrita sau a femeii vampa, care nu inseamna ca e
neaparat prostituata, dar e, cu siguranta, una care stie sa profite de
sexualitatea ei, vedem utilizarea slabiciunii ca arma de
supravietuire.

Mitul fascinatiei feminine, a eternului feminin, creat din
nimic si din iarba verde a fost transformat intr-o emblema a puterii
feminine.

Suprematia feminina nascuta tocmai din dezintimizarea
sexualitatii si din banalizarea trupului a devenit paravanul sub care
femeia a decazut de la pozitia de mama la aceea de femeie
sexualizata, singura, care stie sa se fereasca de sarcina, pentru ca
are pastile contraceptive, dar care se poate bucura de avantajele
sexului; care vrea mai mult cariera si o viata mondena, decat
fericire in cuplu si implinire interioara sau care isi poate schimba
sexul sau poate intra in conjunctii cu partenere de acelasi sex.

Iar daca asa stau lucrurile, daca femeia este scoasa din
familie si singularizata, daca este atomizata sau a devenit numai o

24

eticheta sociald, Ziua femeii nu este cumva numai o distinctie
pentru cei slabi, in care femeile isi iau revansa in fata unui numar
de strip-tease?

Conceptul/emen tari e o chestiune de marketing, ca si mitul
barbatului, care nu are nicio teama, niciun conflict interior, nicio
povara pe suflet.

Femeia postmoderna este ofemeie abtibild pentru un barbat
de carton.

Femeia abtibild are nevoie sa i se spuna ca e frumoasa,
pentru ca sa nu il creada nicidecum pe barbat iar barbatul de
carton are nevoie sa i se spuna ca e viril si puternic, pentru ca sa se
minta cu faptul, ca e capabil de o relatie. Insa ambii sunt
infantilizati, dezaxati, scosi din normalitatea unei relatii, unde nu
trebuie sa conteze, in mod neapdrat, aspectul fizic, ci resursele
interioare ale celor doi.

Dezamagirea e marca zilei de 8 martie. Atata timp, cat
pentru profesoara, careia ii dadeam o floare in clasa a doua, nu mai
avem niciun pic de respect, atunci cand ajungem in clasa a zecea si
privim sexual pe toate femeile iar femeia accepta sa fie privita ca
un obiect sexual si nu ca un partener egal si credibil, atunci
femeia nu mai are nicio demnitate iar barbatul, care o vede astfel,
cu atat mai mult.

Femeia zilei se lasa etichetata usor, se lasa trivializata cu un
zambet ambiguu in coltul gurii iar barbatul nu face altceva, decat
sa isi transforme viitoarea familie, daca o va avea, intr-o bezmetica
adunatura de oameni, in care niciunul nu stie de ce sunt impreuna
sau de ce apar copiii pe langa ei, pentru ca nu le mai vad sensul,
rostul lor lasat de Dumnezeu.

Trivializand femeia, barbatul isi denatureaza viitorii copii,
transformandu-i in victime ale propriei sale nesabuinte. Daca
pentru tine, ca barbat, femeia e o curva, o prapadita, o femeie, care
doar iti toaca banii dar nu e demna de incredere, copiii tai vor fi
niste oameni, care nu se vor simti bine in pielea lor, pentru ca ori
vor fi misogini ori curvari de profesie. Daca pentru femeie,
barbatul este doar un profitor, un lenes si un animal in calduri, fata
ei va ajunge ori prostituatd ori dereglata mintal.

Ce sarbatorim? O zi pe care barbatii o aloca pentru sexul
slab, dar tot in beneficiul lor sau transformam, pe mai departe,
Ziua femeii intr-o zi a revansei femeii asupra barbatului?

Solutia este sa terminam odata cu presupusa rivalitate
congenitala intre barbat si femeie si sa vedem implinirea
amandurora in casatoria binecuvantata de Dumnzeu, in dragoste si
ascultare reciproca.

25

Nu exista implinire reala la nivelul relatiei dintre barbati si
femei, decat prin iubirea ca asceza, ca intelegere, ca daruire si
ascultare reciproca.

26

Persoana Sfdntului Duh in Scripturd si in viata
noastrd

Traduceam ieri unele pasaje din Hexaemeronul Sfantului
Beda al Angliei si am observat, ca acesta lega Fac. 1, 2, adica

A 1 A

purtarea Sfdntului Duh peste ape, de Int. lui Solomon 1,7 , unde,
in ed. BOR 1988 avem: „Duhul lui Dumnezeu umple lumea, El
cuprinde toate si aude toate cuvintele".

Purtarea Sfantului Duh peste apele primordiale va fi vazuta
de Sfintii Parinti ai Bisericii, ca umplere a lumii de viata, de viata
dumnezeiasca, de slava lui Dumnezeu.

In credinta ortodoxa, omul creat de Dumnezeu a fost plin de
har dintru inceput, a avut in el suflarea de viata a Sfantului Duh,
cf. Fac. 2, 7.

Pentru Sfantul Moise, autorul earth Facerea, viata omului
primordial, a Sfantului Adam, nu era o viata lipsitd de har, pentru
ca viata adevarata e cea in care harul umple pe om si il face sa fie
o fiinta vie. Adam era o fiinta vie, pentru ca era o faptura a lui
Dumnezeu, facuta de Dumnezeu, compusa din trup, format din
tarana pamantului si suflet rational, plina fiind de Sfantul Duh, cf.
Ibidem.

In teologia ortodoxa recenta, datorita unei identificari
extremiste a Sfantului Duh cu harul dumnezeiesc de catre unii
teologi, adica a punerii semnului egal intre persoana Sfdntului
Duh si harul comun al Treimii, se indica persoana Sfantului Duh
cu o oarecare teama nejustificata, ca nu cumva oamenii sa
inteleaga, ca noi identificam, in mod pagubos, persoana Duhului
cu harul.

Insa, in Scriptura, atunci cand se vorbeste despre prezenta
Duhului in noi se spune, de fapt, ca harul Treimii vine in noi. Si
cind noi ne rugam ca Imparatul ceresc, Mangaietorul si Duhul
Adevarului, Duhul lui Hristos, sa vind in noi, cerem, de fapt, ca
harul Sfantului Duh, al Treimii sa vind in noi.

E corect sa explicam Fac. 2, 7, asa cum am facut-o acum, ca
loc pnevmatologic, pe langa eel creationall Credem ca Fac. 6, 3
ne indreptateste sa vedem viata omului, ca fiind Duhul lui
Dumnezeu, adica harul.

In avanpremiera potopului, Domnul Dumnezeu spune: „Nu
va ramane Duhul Meu pururea in oamenii acestia, pentru ca sunt
numai trup".

10 Din PL 91, col. 15D.

27

Cu alte cuvinte: nu mai ramane in ei harul, pentru ca ei au
devenit oameni trupesti, oameni fara racordare la har. Au devenit
trupuri goale de Duhul, pentru ca au devenit oameni trupesti.

Cand Scriptura vorbeste despre dezgolirea omului de Duhul
sau de pierderea simtirii harului vorbeste, de fapt, despre
dezlipirea voitd a omului, prin vointa contrara, de voia lui
Dumnezeu, de voia Creatorului Sau.

Sfantul Solomon, in citatul cu care am inceputul articolul
nostru, vorbeste insa din punctul de vedere al prezentei
atotstdpdnitoare a lui Dumnezeu in lume, pe cand Fac. 6, 3 are in
vedere prezenta sesizabild interior a harului de catre cei
credinciosi.

5

Daca cineva nu mai simte in el lucrand harul lui Dumnezeu
primit la Botez, daca nu mai simte, ca Dumnezeu viaza intru el,
asta nu inseamna, ca Dumnezeu a murit sau ca Dumnezeu S-a
retras din lume.

Dementa teologie a mortii lui Dumnezeu, ca nesesizare
interioard a Lui in lume si in om, presupune faptul, ca Dumnezeu
S-a retras din lume, daca cei mai multi nu II mai simt in lume si in
ei.

In loc sa ne acuzam pe noi insine de insensibilitate si de
insesizare a maretiei lui Dumnezeu in lume, am construit o lume

5 '

inchisa in sine, pentru care nu avem explicatii si, in perimetrul
oricarei ideologii, ne permitem sa debitam tot ce ne trece prin cap
despre inceputul existentei, despre sfarsitul ei, despre noi, despre
orice lucru.

Cand modernitatea si postmodernitatea au inceput sa
indoctrineze, intr-un mod sistematic pe oameni, cu ideea, ca ei vin
din neant si ca s-au produs de la sine si ca nu au niciun viitor
vesnic, ci numai unul finit, care se termina, in mod penibil, cu
moartea fizica, lumea noastra a devenit, deodata, o lume haotica,
fara fundament si fara aspiratii stabile, de nezdruncinat.

Insa, pe cand omul necredincios, care opteaza pentru
ideologizarea existentei sale crede, ca asta e genealogia lui,
aparitia spontana si mitologicul lant trofic, omul credincios stie si
simte pe deplin, ca el este creatia lui Dumnezeu, nascut din iubirea
Lui pentru noi si ca e plin de Duhul, adica de viata duhovniceasca
din plin, de implinirea reala a omului.

Lantul trofic, al hranei, acel a mdnca pentru ca sa exist al
ideologiei evolutioniste este o creatie hilara in fata actului creator

C 5 5 5

al lui Dumnezeu, al lui Dumnezeu, care il face pe om dupa chipul
Sau.

28

In acelasi comentariu al Sfantului Beda, acesta vorbea

5 ~

despre chipul lui Dumnezeu in om, ca despre o confirmare a
harului, a prezentei harului in noi. Daca suntem dupa chipul lui
Dumnezeu, daca avem o intiparire a Lui in noi, vrea sa spuna
Parintele nostru, atunci chipul e prezenta harului in noi.

In cadrul Binecuvdntdrilor de la Inmormdntare, apare
binecunoscutul tropar: „Chipul slavei Tale celei negraite sunt desi
port ranile pacatelor. . .".

Omul e chipul slavei Stapanului, pentru ca el este creatia lui
Dumnezeu si are frumusetea lui Dumnezeu, harul Sau in el, care il

5 5 7 1

tine in viata si il intareste in existenta, care il umple. Chiar si

5 5 5 5 5 7 A 5

atunci, cand omul nu mai simte in el harul lui Dumnezeu, tot
acesta e acela, care il pastreaza in existenta, care ii inraureaza
existenta.

5

Dar daca nu II mai simti pe Duhul in tine, devii numai trup,
un trup secatuit de bucurie, de viata, de frumusete interioara, de
tinerete duhovniceasca.

5

In teologia ortodoxa, Duhul, cu majuscula, este Sfdntul Duh,
persoana Sfantului Duh, pe cand duhul omului este echivalentul
spiritului sau al ochiului sufletului, cum spune Sfantul loan
Damaschin in Dogmatica sa.

Cand se vorbeste de „duhul lui Faraon" la Fac. 41, 8, spre
exemplu, Scriptura se refera la duhul omului. Dar cand auzim de
Duhul lui Dumnezeu sau de Duhul lui Hristos atunci acele texte se
refera la persoana Sfantului Duh, la Unul din Treime.

Si Ingerii, cat si demonii sunt numiti duhuri de catre

5 O ' 5 5

Scriptura, adica fiinte netrupesti, spirituale, numai ca se face
diferenta intre sfintenia si frumusetea Sfmtilor Ingeri si

5 5 5 5 5^5

intunecarea si rautatea demonilor.

5

Spre exemplu, la Num. 5, 30 gasim despre „duhul geloziei",
adica despre demonul, care ne indeamna sa fim gelosi. Scriptura
ne vorbestea astfel despre gelozie, nu ca despre o virtute a
dragostei ci ca despre o carentd a ei.

Gasim adesea in Scriptura expresia, ca Sfdntul Duh a fast
peste cineva, ca in Num. 23, 6; 24, 2; Jud. 3, 10; I Regi 16, 13; F.
Ap. 1, 8 etc. sau ca Duhul lui Dumnezeu a umplutpe cineva, ca in
Deut. 34, 9; F. Ap. 2, 4; 4, 8 etc.

Ambele expresii nu vorbesc despre o sesizare exterioara a
harului ci despre o sesizare interioara a lui. Cand Scriptura spune
despre cineva, ca a fast peste el Duhul, atunci vorbeste despre
faptul, ca harul a venit de sus, de la Dumnezeu, in el.

Iar cand se refera la existenta Duhului in cineva, lucru care
il face sa tresalte de bucurie pe om, se refera la modul personal,

29

interior, in care este experiat harul si la bucuria sfanta, neprihanita,
pe care acesta o produce in fiinta noastra; bucurie si veselie de
Dumnezeu si de viata curata.

Dar, subliniem acest lucru, cu toata discutia personala a
experientei harului, noi nu trebuie sa concepem niciodata lumea si
pe om in afara harului lui Dumnezeu, chiar daca nu II sesizam din
belsug in noi sau chiar daca nu stravedem, prin cele create, pe cele
necreate.

Starea normala a omului e aceea de vazator al lui
Dumnezeu, de contemplativ. Cine nu vede in profundul lumii
ordinea, frumusetea, planul, rationalitatea lui Dumnezeu are
probleme de vedere, de vedere duhovniceasca, pentru ca ochii lui
au devenit nestravazatori.

Cand in F. Ap. 4, 31, Sfantul Luca descrie o prezenta harica
interioara de nivel comunitar, acesta spune: „s-au umplut toti de
Duhul Sfant si graiau cu indrazneala cuvantul lui Dumnezeu".

Prezenta interioara a harului intensified viata noastra, o
dinamizeaza, pentru ca o umple de adevarul prezentei lui
Dumnezeu.

Indrazneala credinciosului, indrazneala duhovniceasca,
aceea de a spune cu tarie adevarul lui Dumnezeu nu este o
expresie a fanatismului si a intolerantei ci, dimpotriva, este o
harisma a Sfantului Duh, care incolteste in suflete barbatoase,
neinfricate, care sunt una cu ceea ce spun.

Indrazneala duhovniceasca e o indrazneala intru adevar, pe
marginea adevarului, a iubirii de adevar si nu pe te miri ce prostie.
Daca unul sau altul sunt fanii manelelor sau ai rockului, adica
aparatori ai acestor genuri muzicale, pentru ca le prefera, cum ar
putea sa fie un credincios ortodox autentic un tacut, un las, un
papa lapte, cand e vorba sa marturiseasca credinta, care il face viu,
singurul adevar de sub soare?!

Cand s-a pus problema marturisirii credintei, in timpuri de
prigoane si de ratacire, Sfintii Mucenici au inspaimantat prin
cutezanta lor sfanta pe orbii lor tortionari.

Au existat in istorie Sfinti Mucenici dintre prunci, copii,
tineri, care erau oameni foarte cuviosi si retrasi, care nu faceau
nicio zarva si nu enervau pe nimeni. Dar cand a venit vorba de
credinta, de adevarul lui Dumnezeu si au fost fortati sa nege acest
adevar, sa-1 abjure, atunci s-au aratat de o intransigenta, care
inspaimanta prin nevinovatia si sfintenia ei.

Calaii nu puteau intelege in ruptul capului, cum prefera
acestia mai degraba moartea, zeci de ore de chinuri, carcera,
nemancare, niste fiinte atat de tinere, atat de slabe sub aspect fizic,

30

dar care rezistau unor torturi atroce, si nu vroiau favoruri

3 5

imperiale, casatorii cu persoane de marca ale vremii, posturi de
conducere.

Ce nu intelegeau calaii de odinioara sau mai recenti, nu pot
intelege nici necredinciosii si ateii zilei, cand vad ca niste oameni

5 O 5 5 7 5

cu doua-trei doctorate, cunoscatori a diverse limbi straine, cu
specializari diverse se fac preoti sau monahi si traiesc o viata
curata, modesta, fara mari tantamuri si neaga un fel de viata trait
aiurea, cand puteau sa faca cariere stralucite in multe domenii ale
societatii, unde banii curg garla si asta pe 10% din munca depusa
de ei acum.

Scandalul credintei nu tine de credinta, ci de cei care nu

5 5 5 ~

inteleg puterea interioara a credintei, care este Duhul lui
Dumnezeu, Cel care ne face persoane vii, realmente vii si nu niste
cadavre miscatoare, cum sunt oamenii necredinciosi.

t ~ 5

Neintelegerea lui Dumnezeu, ca urmare a nesesizarii
interioare a harului Sau, a vietii Sale, care ni se impartasesete in
Biserica, ne face sa avem o viata lipsita de frumusete, de sens.

Cautam fericirea in lucruri perisabile, ne schimbam look-ul
dupa moda zilei, avem la indemana ample posibilitati de informare
dar le folosim in detrimentul sfmtirii noastre personale.

Suntem nu ceea ce credem noi ca suntem, ci suntem ceva,
daca suntem, numai in masura in care suntem plini de Duhul lui
Dumnezeu.

Daca suntem in har suntem impreuna cu Tatal, cu Fiul si cu
Sfantul Duh, cu Dumnezeul nostra, unul dupa fiinta dar intreit
dupa persoane.

Scriptura, Traditia, Biserica si contemplarea duhovniceasca
a creatiei sunt usile noastre spre intelegerea slavei lui Dumnezeu, a
lui Dumnezeu, asa cum este El: plin de maretie negraita.

31

Teologia slavei in slujba inmormdntdrii

Cand spunem Teologia slavei ne referim la orice amanunt
teologic si experential despre prezenta harului sau a slavei
dumnezeiesti in viata noastra. Teologia slavei intersecteaza astfel
triadologia, hristologia, pnevmatologia, sacramentologia,
eclesiologia si eshatologia si le integreaza in discutia despre
mdntuirea personald.

Realitatea odihnei dumnezeiesti, care este ceruta pentru eel
adormit este arhiprezenta in slujba inmormintarii, incepand cu
primele tropare de dupa rugdeiunile incepdtoare .

Odihna ceruta pentru eel adormit insa nu se refera la linistea
cavoului sau a pdmdntului, ci la odihna sufletului impreuna cu
sufletele Dreptilor si ale Sfintilor lui Dumnezeu. A primi odihna
lui Dumnezeu sau a se odihni cu Sfintii inseamna afi in lumina lui
Dumnezeu, in slava lui Dumnezeu impreuna cu Sfintii.

Pentru ca intreaga slujba a inmormantarii vizeaza fiecare
crestin in parte (noi comentam slujba inmormdntdrii mirenilor), de
aici trebuie ca fiecare sa traga concluzia, ca sfintenia si odihna cu
Sfintii e ceruta de la toti crestinii. Viata cea fericita 12 e tot una cu

1 ~K

acel „loc luminat. . .loc de verdeata. . .loc de odihna" al Raiului.

Imi aduc aminte de povestirea cu tiganul care moare (un
parinte mi-a relatat-o, ca pe o istorisire reala) si la inmormantare
vine intreaga comunitate a lor, cum era normal sa fie.

Asculta rugaciunile, cantarile inmormantarii... si preotul
ajunge la pasajul acesta al rugaciunii, unde se roaga, ca sufletul
celui adormit sa ajunga... „in loc de verdeata". Unul dintre ei insa
striga catre preot: „Parinte, nu va mai rugati sa il trimita
Dumnezeu la verdeata, pentru ca el a mancat verdeata toata
viata!...".

In afara comicului situatiei, problema ridicata de
nedumerirea omului in cauza este una fundamentala. Nu putem
intelege naturalist acest pasaj .

Aici e vorba despre verdeata duhovniceasca a Raiului si
despre natura dumnezeiasca de acolo, pe care unii Sfinti Parinti le-
au vazut in extazele lor.

Si atat de punctuali au fost Parintii, care au scris slujba
inmormantarii, incat au inserat in ea elemente extatice, care pentru

ii ***Molitfelnic, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 2002, p. 203 sqq.
12 Idem, p. 203.

13 Idem, p. 204.

32

multi nu au nicio noima. De ce? Pentru ca sunt relatari despre ce
au vazut Sfintii in Rai sau in Imparatia lui Dumnezeu.

Pentru expresia: „de unde a fugit toata durerea, intristarea si
suspinarea / suspinul" 14 a se vedea Is. 35, 10; 55, 11. Este o
expresie scripturala.

In ecfonisul rugaciunii repetitive a inmormantarii apare
ideea, ca Hristos este invierea, viata si odihna celui adormit , ca
Unul care a inviat duhovniceste pe acesta prin credinta si vedere,
si il va invia in ziua cea de apoi, ca om deplin, duhovnicesc si ca
Cel ce este viata si odihna lui vesnice. Toti cei trei termeni se

5 5 5 5

regasesc in Scriptura.

A afla Izvorul vietii si usa Raiului inseamna a mosteni

) ) t 5

Imparatia. Tot mostenirea Impdrdtiei lui Dumnezeu sau a odihnei
Sale o indica si expresiile: viata cea neimbdtrdnitoare si pururea
vesnica ; dezlegarea datoriilor ; bundtdtile cele vesnice ;
mdntuire vesnica etc.

Defmitia liturgica a omului data de catre Sfantul Teofan
Imnograful: „omul: faptura amestecata din smerenie si din
marire" 21 . Fiind din trup si suflet zidit de catre Dumnezeu si dupa
chipul Sau, omul este „chipul slavei" 22 lui Dumnezeu, adica poarta
amprenta frumusetii Sale, amprenta harului, a slavei lui
Dumnezeu.

Crearea „dintru nefiinta" 23 a omului de catre Dumnezeu, ca
si binecunoscuta expresie a creatiei ex nihilo, din nimic, nu
inseamna ca nimicul de aici este o esenta, o entitate. Ci expresia
vrea sa spuna, ca lumea si omul nu au existat mai inainte ca
Dumnezeu sa porunceasca aparitia lor.

Ele au aparut din porunca lui Dumnezeu, la cuvantul si
porunca lui Dumnezeu, fara ca sa existe un precedent al lor. De
aceea se spune, ca lumea si omul au fost create din nimic: pentru
ca ele nu au fost mai inainte, ca sa existe efectiv.

Sfintii Mucenici apar, la Sfantul Teofan, ca mijlocitori ai
mdntuirii pentru cei care se savarsesc in credinta, ca oameni ai
credintei (a se vedea ultimul tropar de jos, de pe p. 221).

14 Idem, p. 204-205.

15 Idem, p. 205.

16 Idem, p. 219.

17 Ibidem.

18 Ibidem.

19 Idem, pi. 221.

20 Ibidem.

21 Ibidem.

22 Idem, p. 219.

23 Ibidem.

33

Relatia celui adormit cu Domnul se inscrie in relatia

5 5

mantuirii. Domnul ne afla si ne mantuieste 24 .

5 5

Moartea nu este o scurgere in nefiintd a sufletului omenesc,
nueo pierdere in neant, ci mutare de aici, de la noi ("pe robul

9S

Tau acesta, mutat de la noi. . ." ).

Noi vorbim despre adormiti, facand din moarte somn, un
somn de scurta durata, pentru ca asteptam invierea mortilor si
viata veacului ce va fi si mutare de aici la cele vesnice, fericite sau

t J 5 5 7

nefericite. Si Raiul, cat si Iadul sunt vesnice.

5 1 5 5

Cand scriem pe coroane sau pe cavouri „regrete eterne"
scriem o inexactitate colosala. Regretele noastre pentru eel
adormit nu pot fi eterne, pentru ca el nu va sta in aceasta stare, a
mortii, etern, ci e predestinat la viata si inviere.

Vocatia si tinta omului e invierea si viata, bucuria vesnica.

5 5 5 5 5 7 5

Moartea este numai un pasaj, un somn, un timp scurt pe langa
vesnicie. Vesnicia si nu timpul este adevarata noastrd odihnal

Mutarea la Domnul e ceruta ca sa se faca „acolo, unde este
locasul celor ce se veselesc si glasul curatei bucurii" 26 .

Imparatia, vazuta ca un singur locas, e desemnata ca locul
veseliei de Dumnezeu si al bucuriei nepatate de patimi. Pentru eel

97

adormit cerem mdrirea cea de negrdit sl lui Dumnezeu , adica
trairea in slava Sa, in locasul Imparatiei Sale, impreuna cu Sfintii.
In cantarea a 5-a, in al doilea imn, Imparatia lui Dumnezeu

A no

este numita drept „Imparatia darurilor" dumnezeiesti . Dezlegarea
de pacate, care e ceruta aici, ne face mostenitori ai Imparatiei.
Singurul obstacol al nostra in fata intrarii in Imparatiei este pacatul
personal, ceea ce am facut noi rau. Dezlegarea de pacate, iertarea
lor de catre Dumnezeu inseamna intrarea in slava Sa.

9Q ~\0

Desfdtarea Raiului , limanul eel lin al lui Dumnezeu ,

-j i

scoaterea din stricaciune si mutarea la nestricaciune , odihna cu
Sfintii , sanurile lui Avraam etc., toate sunt expresii sinonime
cu cea a Imparatiei lui Dumnezeu.

Privita din perspectiva Imparatiei lui Dumnezeu, viata
noastra este o viata trista, traita in locul rautatii si al mortii (a se

5 ~ 5 5 5 V

vedea: ,,1-ai mutat din locul acesta al rautatii si din umbra mortii,

11 5 5 9 7

24 Idem, p. 222.

25 Ibidem.

26 Idem, p. 223.

27 Ibidem.

28 Ibidem.

29 Idem, p. 224.

30 Ibidem.
Ibidem.

Idem, p. 225.
Idem, p. 227.

34

Mantuitorale, asaza-1 unde straluceste lumina Ta" 34 ). Stralucirea
luminii lui Dumnezeu insa e bucuria si viata reala a omului.

Desi omul traieste in timp, exigentele lui Dumnezeu cu
omul sunt acelea de a se curati de patimi si de a vedea slava lui
Dumnezeu, inca fiind aici, adica de a-L vedea pe El asa cum este,
cum e propriu Dumnezeu pentru Ingeri si Sfinti, adica: ca Cel,
Care locuieste in lumina neapropiata, cf. I Tim. 6, 16.

Despre stralucirea lui Dumnezeu a se vedea Ps. 17, 14; 44,
5; 49, 2; 103, 2 etc.

„Stralucirea slavei Lui" este un fragment din Is. 2, 10.
Expresia se regaseste si in Is. 2, 19; 2, 21.

Stiau sau nu stiau Parintii Bisericii Scriptura? In rugaciunile
Bisericii sunt fragmente mai mici sau mai mari din te miri ce colt
al Scripturii, pentru care noi, cei de astazi, trebuie sa facem cautari
asidue ca sa le gasim.

Is. 24, 23 vorbeste de slava Lui, care va straluci in Sion si
Ierusalim. Slava Lui va straluci inaintea Ucenicilor Sai pe Tabor,
va straluci pe fata lui Stefan, se va ivi, deodata, lui Pavel, in drum
spre Damasc...

Dumnezeul nostra e Dumnezeul slavei, e Dumnezeu viu si
nu mort! Cei adormiti nu sunt morti, ci sunt vii, daca sunt cu
Domnul.

Daca aprofundati acest subiect veti avea surpriza sa
constatati, ca peste tot in rugaciunile noastre avem elemente
extatice, pnevmatologice, expresii ale vederii slavei lui Dumnezeu.

Aceasta, ca indiciu sigur, ca cei care au creat aceste
ragaciuni erau oameni ai experientei extatice, care stiau ce spun,
pentru ca avusesera experienta vederii slavei lui Dumnezeu dar
erau, in acelasi timp, si foarte buni cunoscatori ai Scripturilor si ai
Parintilor, care ii precedasera.

34 Ibidem.

35

Despre culturd, stiinta si credinta

Articolul de fata a pornit de la un articol semnat de Daniela
Serb, in ziarul Adevarul, pe care il gasiti aici si din care citam:

„Cercetarea arata ca un elev petrece, in medie, §ase ore pe zi
la §coala. Timpul dedicat efectuarii temelor sau lecturii este mai
redus, decat eel petrecut cu prietenii sau in fa^a televizorului.

Astfel, pentru lectura sunt alocate, in medie, 68 de minute
zilnic, 20% din reponden^i declarand, ca nu citesc nici macar
cateva minute.

Arfi 22% au sus^inut, ca citesc timp de 30 de minute zilnic.
Lec^iile ocupa 2 ore §i 17 minute din programul unei zile
obi§nuite, cu varia^ii foarte mari de la un elev la altul.

Astfel, peste 10% au afirmat, ca aloca pana in 30 de minute
pentru a§a ceva, 20% i§i rezerva o ora §i aproximativ 50% din
reponden^i peste doua ore".

O statistica dramatica. Nu au timp, au probleme familiale
diverse dar, mai ales, nu stiu sa isi gestioneze timpul pentru a se
instrui. Li s-a inoculat ideea, ca scoala trebuie sa le aduca bani, ca
studiile trebuie sa ii duca la obtinerea unuijob bun si doar atat.

Insa culturalizarea pe care o incepe cu noi scoala nu trebuie
sa ne faca simpli utilitaristi, obsedati de salariu, ci ea trebuie
perceputa si ca dezvoltare armonioasa de sine, ca zidire interioara,
ca implinire interioara.

Ce incepem in scoala trebuie sa continuam in intreaga
noastra viata, pe cont propriu sau asistati de persoane capabile
pentru acest lucru. Cultura inseamna formare, formare prin si
intru adevar, adancire de sine.

Daca eu am studii diverse, diplome diverse si nu sunt
angajat sau am un salariu mai mic asta nu inseamna ca scoala sau
invatatura nu sunt rentabile la nivel personal, ca nu sunt
importante, ci factorii economici, sociali, politici, care ii angajeaza
pe oameni au o deficitara conceptie despre pregatirea interioara
pentru viata si pentru vesnicie.

Cultura, in adevaratul sens al cuvantului, e o realitate, care
presupune inchinarea adevarata in fata lui Dumnezeu, pentru ca,
cultura vine de la cultus, adica e o realitate, care deriva din relatia
noastra cu Dumnezeu.

Cand cultura a inceput sa devina o parte componenta a
procesului de atutonomizare a omului, a separarii interioare de

36

Dumnezeu, cultura a inceput sa insemne o zugravire a propriilor
noastre patimi mai degraba, decat a calitatilor proprii sau un
experiment ontologic onest.

Cultura si stiinta nu sunt rupte de o gandire religioasa.
Putem sa ne ocupam de scris si de studiul stiintific fiind niste

A 5 5 5 5

oameni credinciosi. Credinta nu exclude cercetarea stiintifica sau

5 5 5 5

experimentul cultural veritabil, ci le presupune.

Pentru ca adevarata dimensiune interioara a credintei este

5

aceea de continua scrutatoare a vietii lui Dumnezeu si a istoriei,

5 5 ~

pentru a vedea, cum trebuie sa ne pregatim pentru viata si pentru
vesnicie.

5

Ce face un fizician sau un chimist, cand studiaza particulele
microscopice? Vrea sa vada cum aratd viata in adancurile ei. Si
noi, oamenii credinciosi, vrem sa stim asta, pentru ca trupul nostru
si elementele chimice sunt creatia lui Dumnezeu.

5 5

Ce face un matematician sau un informatician, atunci cand
uneste diferite calcule, pentru a crea programe complexe? Nu face
decat sa arate, ca exista conexiune intre diferite sisteme, ca exista
logica, ratiune, ordine, ceea ce si credinta spune dintru inceput.

Daca vedem analiza psihologica, psihiatrica, psihanalitica in
romane sau in stiintele umaniste, fara doar si poate, gasim aceste
moduri de cercetare ale fiintei noastre si in viata duhovniceasca,

5 5 5 ~

unde, ajutati de har, nu intelegem numai procese interioare extrem
de complexe, ci vedem si rolul lor mintuitor in viata noastra.
Vedem cum ne ridica harul lui Dumnezeu spre o intelegere
duhovniceasca a omului si a launtrului sau si cum omul se

5 5

indumnezeieste zilnic.

5

Astfel trinomul cultura-stiinta-credinta nu este vazut

5 5 5

defalcat decat de catre aceia, care vor sa elimine orice racordare a
noastra la transcendenta, la viata lui Dumnezeu. In viata noastra

5 ~ 5 5

insa acest trinom este o realitate faptica, concreta si nu am
probleme in a citi sau a discuta, in mod conex, teme de cercetare
culturala, stiintifica si teologica oneste.

~ 5 5 5 C

Tinerii nostri elevi trebuie sa inteleaga faptul, ca scoala nu
este, in primul rand, o introducere in cdmpul muncii, ci in cdmpul
cunoasterii de sine. Scoala iti deschide ochii si tu continui pe
drumul de care te simti legat, pentru care simti ca esti destinat.

Cred ca, daca reusim sa convingem pe cei tineri, ca citirea
inseamna luminare interioara, cunoastere de sine, implinire de
sine si numai dupa aceea bani pentru viata de zi cu zi, vor trece la
un program intensiv personal de lectura si de studiu. Asta trebuie
sa facem noi, adultii, cu cei care acum incep sa simta viata in
propriile lor vene.

37

Cdldtoria ca interval al comunicdrii de sine

Dedicam acest articol tuturor acelora, care ne-au simtit lipsa in
ultimele 7 zile.

Calatoria e, mai degraba, un drum interior, decat unul
exterior. Dupa drumul pe care 1-am facut, intorcandu-ne acasa, am
realizat ca intervalul de timp si de spatiu pe care 1-am traversat nu
1-am traversat in kilometri, avand simtamantul adanc al faptului,
ca parcurgem zeci, sute de kilometrii ci, in primul rand, am simtit
acest interval ca pe o redescoperire de sine. Tot ce am vazut a fost
o intoarcere spre sine.

Voiajul nostra mi-a adus o luminare importanta despre
relatiile interumane. Mi-am dat seama, ca majoritatea oamenilor
merg mecanic, intre doua puncte fixe, intre casa si serviciu, intre
casa si locul de vacanta si nu realizeaza drumul, intervalul dintre

5 55 1

cele doua puncte.

O lipsa acuta de program si de geometrie. Lipseste planul
interior, ce vrei de la o calatorie, pe cine vrei sa vezi, in ce vrei sa
te vezi.

Daca mergi la munte, nu trebuie sa vrei sa te vezi de la
munte - in munte ; adica nu trebuie sa crezi ca drumul spre munte
e din gara Brasovului pana pe culmea din apropiere, ci trebuie sa
vezi, pas cu pas, tot ce se schimba in tine, tot ce e pe langa tine, pe
ce calci, langa cine stai, cu cine stai. . .

Eu, ca preot, calc foarte atent. Atentie, demnitate,
smerenie. . .si geometrie: aceasta este reteta unui mers preotesc! Nu
pot sa merg aiurea, sa pasesc aiurea. Privirile sunt spre mine, ma
tintuiesc imediat, ma stigmatizeaza, daca fac gesturi sau spun
cuvinte deplasate. Eu pot enerva si cand am cuvinte bune de zis.

Atentie, demnitatea reverendei, smerenia firii tale si
...geometric Adica, cum geometrie? Geometria e cea care umple
intervalul dintre A si B. Trebuie sa vezi scurtatura de dram prin
multime, trebuie sa stii, cum sa nu transpiri prea mult in prea
multa inghesuiala, sa stii sa iti gasesti traiectoria dramului tau.

Adica, in loc sa intri in masina sau in metrou ca mieii la
taiere sau ca sacii de cartofi in basculanta mai bine observi
penibilul situatiei si astepti sau intri in locul eel mai putin intrigant
dintre toate.

Problema intervalului e cea care imi umple mie inima. Stau
pe scaun si ma rog, meditez la oamenii din fata mea, concep texte,

38

ma rog pentru ei si ii binecuvintez in inima mea, mai ales pe cei cu
probleme, pe cei tristi, pe cei saraci, pe cei ultragiati. . .

Drumul cu trenul, statutul la coada, iesitul la padure, iarba
verde, monumente istorice, Sfintele slujbe...sunt tot atatea locuri
si ocazii sa percep si sa ma identific cu vietile oamenilor si cu
mesajul perpetuu al vietii si al ritmului naturii.

Vad oameni si ma intelg prin ei. Vad case, murdarie,
pasarele cantand minunat, miros tot felul de miasme, simt cat de
greu se cara gentile, cum arata traspiratia, agitatia, somnolenta,
disperarea, cramponarea de tot felul de vicii, cat de greu le e
multora sa ierte, sa uite, sa se indrepte / indrepteze in viata lor.

Nu tree precum inter city-ul. Sunt atent, ca de aia ies in
lume, ca de aia calatoresc. Imi adun date, imi maresc experienta de
viata, ma infrupt dintr-o realitate mereu noua si vie, care imi face
bine.

Insa, cand incepi sa te intelegi foarte bine simti, cat de in
urma sunt cei care nu se ocupa cu reflectia, cu intoarcerea mintii
spre sine, spre inima lor si cat de curajosi sunt in indolenta lor
ideatica. Daca poti sa treci usor peste etape inseamna ca esti
somnambul. Orice drum afara din casa este o pagina de adanca
cunoastere de sine, un jurnal despre imagini, date, despre crampeie
de realitate, care se sudeaza intre ele, care sunt in tine ca un suvoi
neintrerupt.

Tocmai de aceea, eu, unul, nu am sentimentul ca o calatorie,
un drum pana la paine sau o slujba este un timp repetitiv ci o
continua noutate. Nu ma repet facand acelasi lucru, ci il traiesc ca
un nou moment plenar al vietii mele.

Ca scriu acum, ca citesc o carte, ca slujesc, ca spoiesc casa,
ca imi cumpar carne de miel e tot una pentru mine atata timp, cat
in fiecare moment sunt adincit in relatia mea cu Dumnezeu si cu
cei pe care ii vad.

Citeam acum vreo doua zile o carte despre postmodernism
si autorul facea o trimitere la mentorii curentului, care doreau sa
eradicheze din viata noastra biblioteca si muzeul modernitatii.

5 5 5

Adica postmodernul nu trebuia sa aiba biblioteca si nici sa
mearga la muzeu, ci sa faca o harcea-parcea din toate, sa le faca
varza pe toate, pentru ca sa scoata din ele mult luminata si oarba
lui cunoastere.

5

Insa postmodernitatea noastra are bibliotecile si muzeele
cele mai mari dintre toate atat in cladiri, cat si online. Orice om

' 5

este o cladire imensa in care sunt miliarde de senzatii, de date si de

5 ~ 5

insemnari interioare, care sunt, in majoritatea lor, tinute in mod
egoist in praful necomunicarii.

39

Daca merg, daca eu calatoresc, atunci biblioteca vie care
sunt se mareste si trebuie sa se comunice.

Daca aflu mai multe despre mine atunci e semn, ca am aflat
tot mai multe despre altii si despre viata si, in primul rand, din
viata Dumnezeului nostra.

Astazi, in Lunea cea Mare si Sfanta sensul calatoriei imi
apare ca extrem de esential pentra viata noastra. Viata ca drum,
zilele ca drum, drumul ca ascensiune in noi insine sau ca si
cobordre in noi si, mai presus de toate, viata ca drum spre
curatirea de sine.

M-am intors bucuros, ca am simtit sensul viu al intervalului
si ca, in acest interval, eu ma odihnesc deplin.

40

Zilele tdcerii

Pentru mine, ca preot, desi in aceste zile vorbim si ne rugam
foarte mult 35 , sunt zile ale tacerii, ale scufundarii in inima in fata
Domnului pentru a privi iubirea Lui si durerea Lui pentru noi. Ma
pregatesc pentru Denia din aceasta seara in tacere, gandindu-ma la
femeia pacatoasa, care, ca si mine, ca fiecare dintre noi, a simtit
dumnezeirea Lui si a luat rdnduiald de Mironositd.

O tacere teologica in fata patimilor Sale. Ce am putea sa
spunem in fata Lui?! In fata durerii inima e o rana, mintea se
jeleste, trupul e strapuns de jale. Acestea sunt durerile credintei.

Maine, in zori, in Biserica noastra Ortodoxa, se face
spdlarea picioarelor ca parte components a slujbei. Spalam
picioarele credinciosilor si ne coboram in smerenie. Le spalam
picioarele ca niste robi, imitand exemplul Celui, Care s-a incins cu
stergarul si i-a invatat pe ucenicii Sai, ca. a fi mare inseamna a fi
slujitorul tuturor.

Suferinta, durere, transpiratie, transpunere in fata Crucii
Sale, epuizare de atata slujba: cam asa arata viata mea acum. Nu
cred ca alti credinciosi o due mai bine, pentru ca peste post am pus
multa osteneala cu totii in aceste zile, multa munca si acasa si la

5 ~ 5 5

Biserica si la serviciile noastre.

5

Insa ma rog, ca Domnul sa ne intareasca, pentru ca sa ne
bucuram intru Invierea Sa. Ma rog sa ne veselim dumnezeieste, sa
ne veselim in mijlocul acestei epuizari imense.

35 In Saptamana Sfintelor Patimi.

41

Vulnerabilitatea si tdria
vulnerabilitatea si tdria lui Hristos

Bisericii sunt

Retraim patimirile Domnului, vulnerabilitatea Sa asumata
pentru noi, pentru ca sa gasim in ea taria si intarirea noastra.
Suferim, ne dam sufernrfa la vedere, ne-o scriem pe fe^e dar, in
spatele suferin^ei, sta multa pace, multul har al intaririi finrfei
noastre prin harul acestor zile.

Hristos, Creatorul nostru, reface drumul crea^iei, ne spune
Sinaxarul zilei de astazi, al Sambetei celei Mari si il reface pe om,
il rezideste prin moartea Sa mantuitoare pentru noi. Moartea Sa
este o intrare in odihna pentru noi dar si o innoire a firii noastre. El
umple mormantul, eel atat de hulit astazi, cat si Iadul, de slava
dumnezeirii Sale.

Cei care pun sigiliu si strajeri la mormant nu stiau ca aduc
dovezi in plus invierii Sale din mor^i. Ei credeau ca El este un
in§elator (de doua ori am cantat astazi aceasta Evanghelie la
Denie) si ca va fi furat trupul Sau, pentru ca Apostolii sa revendice
o falsa inviere. Insa, Hristos coboara la lad ca un Atotputernic,
este in mormant cu trupul Sau, in Rai cu talharul eel bun si pe
scaun impreuna-sezator cu Tatal si cu Duhul, fiind concomitent in
toate aceste locuri.

Dogma unirii ipostatice nu vorbeste despre separarea
trupului si a sufletului, prin moarte, de dumnezeirea Sa. Desi
sufletul Sau se desparte de trup, trupul si sufletul Domnului nu se
separa de unirea, pe care o are pentru vesnicie, cu dumnezeirea Sa,
in ipostasul / persoana lui Dumnezeu Cuvantul.

De aceea trupul Domnului nu intra in stricaciune, in
putrezire, ci e plin de slava. Sufletul Sau, unit cu dumnezeirea Sa,
coboara la lad si scoala din mormant pe Drep^ii Vechiului
Testament, pe Sfnrfii Vechiului Legamant.

Invierea Sa, ridicarea Sa cu trupul din mormant este
insesizabila pentru oameni si pentru intreaga create. Trupul Sau e
plin de slava, pentru ca moartea la El a fost somn de scurta durata
si a inviat dand via^a intregului neam omenesc.

42

Cei care ne-au vazut la slujbe in aceste zile, au vazut preo^i
§i credincio§i intrista^i, adanci^i in ei m§i§i, care se strapung la
inima §i in mintea lor de suferin^a Sa. Ne-au vazut ca suferim. Au
vazut, ca o iubire vie pentru Domnul inseamna sa ne intristam cu
El §i sa ne bucuram intru invierea Lui, atunci cand toate se umplu
de lumina, atat cerul, cat §i pamantul.

Triste^ea noastra nu e una pdgdnd §i nici bucuria noastra nu
e una senzualistd. Nu e o tristeje de suprafa^a. Nu sunt lacrimi de
crocodil, ci sunt lacrimi §i durere pentru iubirea lui Dumnezeu,
pentru milostivirea cea mare a lui Dumnezeu, Care a murit pentru
noi. Moartea Sa este izvorul invierii si al vie^ii noastre.

Daca am suferit cu El, daca ne-am ranit la inima impreuna
cu El, El ne va umple de dulcea^a bucuriei §i a dragostei Sale, de
bucuria invierii. Daca bucuria noastra va fi una cople§itoare, in
care ne ie§im din min^i de atata entuziasm dumnezeiesc e semn, ca
am suferit impreuna cu Domnul, Care S-a rastignit pentru noi, cu
Mirele Bisericii.

De cateva zile am avut inima numai o rana, o durere
concentrata, o durere adanca, apasatoare. Sim^eam ca mintea mea
era in inima §i ca durerea mea era una intensa, una ca un ^ipat, ca
un fier inro§it in foe, care ma durea nespus.

Insa cand am inceput slujba de Denie in aceasta seara, s-a
coborat un a§a har in inima mea, incat mi-a ridicat durerea, mi-a
cura^it inima de orice durere §i m-a facut sa fm o tacere mai mare
decat orice pustiu. In mijlocul unei metropole ca a noastra am trait
o pace de tot pustiul, o pace imensa §i am cunoscut ca taria sta in
slabiciune, in vulnerabilitate, in neputin^a.

Nu am fost puternic cand m-am ladudat. Nu am fost
puternic cand m-am inal^at cu mintea. Nu am fost puternic cand
m-am inchipuit puternic, ci am fost umplut de tarie §i de har, de
bucurie, cand am cantat Prohodul Domnului.

De ce? Pentru ca Domnul vrea sa ne inve^e, cum ca
bucuriile §i triste^ile adevarate sunt cele duhovnice§ti §i nu cele
egoiste. Bucuria §i intristarea in fa^a Lui sunt rasplatite imediat,
cand vrea Domnul §i cum vrea El.

Cand ne cdznim sa fim ferici^i nu avem o fericire durabila.
Dar cand ne credem deznadajdui^i din partea noastra, dar cu
mintea §i inima §i tot trupul la El, atunci, deodata, traim zorii
invierii, ai bucuriei, care galgaie in spatele intristarii noastre.

Cei care dadeau palme Iubitorului de oameni, acei oameni
orbi, sataniza^i cu totul, care nu vedeau slava Lui, credeau ca sunt
puternici. Irod se credea puternic, la fel §i Pilat. Pilat credea ca el
este judecatorul, cand Judecatorul eel adevarat era Cei nedrepta^it,

43

Nedrepta^itul §i Cel slab din fa^a lui. Iisus era slab, parea slab.
Parea fragil, foarte vulnerabil §i a§a §i era trupul Sau eel preacurat.

Sfantul Maxim Marturisitorul ne aminte§te adevarul
cutremurator, ca trupul Lui, care nu cuno§tea pofta, moliciunea,
placerea, a suferit fiecare durere intr-un mod inexplicabil pentru
noi de dureros, pentru noi, care avem dureri amestecate cu o
anumita placere. El a suferit amaraciunea pacatelor noastre intr-un
mod inexplicabil pentru noi, nesim^ind nicio placere, ci numai o
imensa durere in fiecare madular al firii Sale omene§ti.

Hristos Dumnezeu a suferit in trupul Sau. §i cand spunem
asta spunem, ca Hristos Dumnezeu a dat firii Sale umane putere sa
sufere §i sa rabde §i sa invinga durerea crucii §i a mor^ii pentru a
fortifica firea Sa umana, pentru a o face plina de slava Sa, fara sa
aiba vreo intinaciune a pacatului.

Ceea ce parea slabiciune la Hristos era plina de putere
dumnezeiasca. Ceea ce pare la noi slabiciune, atunci cand postim
§i ne epuizam in rugaciune §i in citire §i in cugetarea la cele sfinte
este de fapt tarie, intarire, pentru ca trupul slabe§te, patimile
slabesc in noi, dar ne umplem de mare^ia slavei Sale.

Madularele Bisericii sunt slabe, vulnerable, ca §i trupul lui
Hristos, care e biciuit, e desfigurat de rani dar pline de taria Lui, de
taria rabdarii crucii §i de slava invierii Sale.

Daca pana astazi ne-am intristat cu El §i am patimit
impreuna cu El, maine ne vom bucura intru invierea Lui. Nu ne
vom bucura frivol. Nu ne vom bucura, in primul rand, pentru ca se
termina postul §i ca o sa mancam oua, miel, o sa bem vin §i o sa
mancam sarmale!

Nu ne bucuram teluric, ci dumnezeie§te! Daca ne bucuram
ca oamenii patima§i, atunci suntem in afara bucuriei, care vine, pe
nea§teptate, in noi, a bucuriei, care vine ca urmare a suferin^ei cu
El.

Imi aduc aminte ca in copilaria mea, la ^ara, la bunicii mei,
unde am trait o buna parte din via^a mea, veneam de la slujba
aproape de miezul nop^ii, cu lumanari aprinse in maini, daca nu
batea vantul §i era bine.

Zilele Saptamanii Mari erau zile, de§i caldu^e, totu§i
intristate. Sim^eam in aer triste^ea sfanta a acestor zile. Insa la
inviere, in noaptea invierii, dupa o mica bura de ploaie eel mai
adesea, sim^eai ca lumea rename, ca pamantul s-a umplut de
lumina, cat §i cerul, §i ca toate sunt bucuroase.

Daca pana atunci fusesem trist, acum traiam din plin lumina
harului, care nu era o poveste sau o realitate teologica, doar

44

scriptica, ci una deplin ontologica, deplin existen^iala, pe care o
respiram in zilele Saptamanii Luminate.

Orasul, suferind de lipsa contactului direct cu natura, cu
vegeta^ia abundenta, are zile de sarbatoare mai rigide. Aici, la
Bucuresti, traiesc patimile Domnului si invierea Sa cumva mai
intelectualizat, pentru ca oamenii de aici ^i-o impun de la sine.

Oamenii instruiti traiesc cu sfertul de inima sarbatoarea. N-o
simt cu toata inima. De aceea sunt cumva vaduvi^i de bucurie, pun
intrebari prea multe, se indoiesc, neaga foarte repede evidence si
vor, mai degraba, un film bun si un gratar, decat o Vinere Mare cu
covrigi si nuci.

Insa crestinii nostri, care ma uimesc si ma umplu de teologie
de fiecare data sunt plini de dor dupa Domnul. Ei cauta, chiar daca
nu cu to^ii prea deslusit, mantuirea si pacea lui Dumnezeu. Daca
unul, care vine si se spovedeste la tine ca preot are o meteahna,
altul are alta, pe unul il doare de ceva iar pe altul de altceva, in
inima lor, cu to^ii, vor sa bie biruitori asupra pacatului, ai mor^ii si
ai diavolului, pentru ca vor sa fie cu Domnul lor.

§i e normal sa fie asa! E normal sa ne intarim prin post si
rugaciune si sa ne slabim fiin^a si sa ne-o umplem de patimi prin
neinfranare si egolatrie. Cei care nu vad invierea se vad numai pe
ei. Vazand fe^ele oamenilor la slujba stiu, ca invierea se produce in
ei, ca ea se lucreaza in ei. Invierea, aceasta primavara dulce a
mantuirii se lucreaza in noi sub chipul slabiciunii, dar ea e tarie.

Cei care ne vad si nu vad profund, pot crede ca suntem niste
oameni blaza^i, niste oameni tocsuni, fara bucurii, fara impliniri,
fara entuziasm, care vedem numai Biserica si slujbe.

Ce putem sa le spunem?! Daca ei nu vad dincolo de rigoare,
de asceza, de fa^a intristata? ! ! Caci daca ar privi mai profund ar da
in inima noastra de bucurie, de o bucurie navalnica, care se revarsa
tot ca rugaciune si mul^umire si nu ca dans sau chiuiala, in fa^a
Lui, pentru ca El este bucuria noastra.

Dupa postul epuizant pe care 1-am dus ne vom bucura si noi
de bucate alese, dar vom manca cu cuviin^a si cu pace. Vom da din
bucuria si mul^umirea noastra si altora, celor pe care ii atingem cu
rugaciunile noastre. §i rugaciunea plina de post si de dragoste, sa
sti^i ca atinge eel mai productiv, eel mai folositor pe oameni,
pentru ca ea este datatoare de bucurie.

Camara Ta o vad impodobita..., cantam la un moment dat.
Camara Lui e plina de veselie si de pace, e unirea noastra cu El,
cand noi conlocuim cu El in noi sau cand vom merge la El, ca sa
fim vesnic cu El.

45

Vom fi plini de Hristos, cei mai mul^i dintre noi, care ne
vom imparta§i cu El, in Sfintele Taine, in noaptea de Pa§ti. Atunci,
pentru noi va fi zi §i banchet mare, nunta a nun^ilor, sarbatoare a
sarbatorilor §i praznic al prazicelor.

Cine va lua bucuria aceasta de la noi?! Pentru ca ea va fi a
noastra §i va fi in noi. Aceasta bucurie e taria, certitudinea §i via^a
noastra.

Fara ea via^a e searba. Fara ea via^a nu are lumina, nu are
pace, nu are sfiiciune. Cei care bateau pe Domnul astazi, la
rastignirea Sa nu aveau sfiiciune, erau gro§i la inima, nu aveau
vedere. Puterile cerebri §i intreaga faptura erau ingrozite de
indrazneala deicida a oamenilor iar omul se credea puternic.

Insa Cei mai puternic era Cei mai slab. El era, deopotriva, §i
Cei mai puternic §i Cei mai slab. Daca in^elegem taina vietuirii
duhovnice§ti a ortodoc§ilor vom in^elege, ca taria noastra este
harul lui Hristos §i nimic altceva.

Dumnezeu sa va umple pe to^i de bucuria Sa, iubi^ii mei
fra^i, pentru ca bucuria abia acum incepe sa galgaie in noi! Se
apropie marele praznic! Fi^i aproape, pentru ca se deschid por^ile
bucuriei §i da navala in noi torentul de har al invierii Sale!

46

Hristos a inviat! Bucuria noastrd este cu noi

In atmosfera preafrumoasa a nop^ii trecute, cand am dat si
am primit lumina bucuriei si a pacii, ne-am dat, de fapt, unii pe
arfii lui Hristos, Care ne lumineaza cu pacea Sa.

Bucuria noastra a fost imensa. Zeci, sute, mii de oameni au
umplut Bisericile si curdle Bisericilor. To^i au avut in inima
bucuria si nadejdea lor. Venirea pentru a lua lumina, pentru a
participa la slujba invierii Domnului a fost o marturie a faptului, ca
invierea lui Hristos e netrecatoare si ca ea este vie in ei.

Oboseala placuta, odihnitoare si bucurie: asa a fost noaptea
trecuta, aceasta noapte plina de lumina, aceasta noapte zi, in care
strazile si ulrfele si casele si intreaga natura s-au umplut de
bucurie. Soarele de afara ne invita sa ne bucuram de primavara
duhovniceasca a acestor zile sfinte ale Saptamanii Luminate, ale
saptamanii pline de lumina cereasca.

Dupa cum ati avazut, ne-am schimbat vesmintele preotesti.
Ele sunt albe. Ele sunt simbolul luminii divine, pe care trebuie sa o
vedem si sa o traim in via^a noastra.

Usile imparatesti si diaconale vor sta deschise. Credinciosii
vor privi inauntru in aceasta saptamana, acolo unde este Domnul
iar in manastirile noastre incepe sa se citeasca talcuirea Sfantului
loan Gura de Aur la cartea Faptele Apostolilor.

Am ascultat aseara prologul Evangheliei Sfantului loan, cap
1, 1-17 si inceputul car^ii Faptelor Apostolilor si am vazut ca
Biserica ne vorbeste in zilele invierii despre inceputuri: despre
Treimea fara inceput si despre inceputurile Bisericii. Pentru ca
toate sunt noi si toate sunt pline de slava lui Hristos Cel inviat.

Am venit acasa si am sfm^it masa de Pasti, am mancat
sarbatoreste si ne-am culcat, pentru a ne trezi in bucuria sarbatorii.

Cine ne va lua aceasta bucurie? Daca Hristos e cu noi,
atunci cine este impotriva noastra? Vecernia luminata de astazi ne
pune in fa^a bucuria de a rosti Evanghelia primei intalniri dintre
Hristos inviat si Sfin^ii Apostoli in mai multe limbi.

47

De ce rostim aceasta Evanghelie intr-o multitudine de
limbi? Pentru a preciza faptul, ca invierea Domnului este bucuria
tuturor §i ca to^i sunt chema^i sa se bucure de invierea Sa din
mor^i.

In vechime, de invierea Domnului, se botezau catehumenii,
cei care se pregatisera prin inva^atura, pocain^a §i exorcizare, ca sa
primeasca luminarea Sfantului Botez. Bucuria era dubla: inviau la
via^a §i se bucurau de Cel inviat, Care ii invia din moartea
pacatului.

Pa§tele Domnului, Pa§tele eel preaslavit insa e trait astazi
descarnat de substan^a lui, de bucuria lui, de cei care nu mai
in^eleg, ca sensul invierii e schimbarea, schimbarea noastra
deplina. Ciocnim oua, ne salutam cu saluturile pascale, dar nu
mul^i le mai simt ca pe marturisiri de credinia, ci ele s-au
transformat in saluturi formale.

Mesajul invierii insa nu e formal, daca e bucurie in noi §i
har. Daca traim in noi bucuria invierii, atunci acest dialog
binecuvantat: Hristos a inviat! - Adevdrat a inviat! este o
mdrturisire de credinia §i nu o amabilitate oarecare.

Cei care au in ei bucuria invierii au bucuria ca sunt al^ii, ca
au renascut, ca sunt capabili de fapte, care sa arate o schimbare
fundamentals in via^a lor.

Ma gandeam in aceaste zile la trecutul, prezentul §i viitorul
Bisericii, la ce se intampla cu noi §i laudam bunatatea lui
Dumnezeu pentru modul, cum El Se acomodeaza continuu cu
mintea noastra slaba §i ne da har din bel§ug, de§i noi nu avem
via^a §i sfin^enia Parin^ilor §i a Maicilor din vechime, fa^a de care
ne sim^im ca ni§te prunci. Desj via^a noastra e lejera, laxa, cu
tabieturi §i pogoraminte multe, totu§i El este cu noi §i II sim^im pe
Domnul tot la fel de viu §i de prezent ca §i Parin^ii §i Maicile din
orice timp §i veac.

Perenitatea Bisericii, cea atat de veche §i mereu noua consta
in aceea, ca Hristos nu se inveche§te niciodata, ci El este noutatea,
Care ne umple §i pe noi de noutatea prezentului, de ceea ce trebuie
sa fim noi, astazi, in lumea noastra.

Schimbarile din societatea noastra, secularizarea ei
galopanta, modul intelectualist sau hedonist prin care percepem
via^a, de§i am crede ca secatuiesc Biserica, dimpotriva, o fortifica.

Cu cat suntem mai stran§i, mai stramtora^i in societate de
noile tending anticlericale, antibiserice§ti, anticre§tine, cu atat
Domnul ne lumineaza mintea, ca sa gasim noi solu^ii de riposta
autentic cre§tina, ortodoxa.

48

Prigoana credin^ei, relativismul, ateismul nu distrug Biserica
ci o fac §i mai intarita, pentru ca ne intarim cu to^ii, suntem intari^i
de catre Domnul §i luminal, despre cum sa ne bucuram, despre
cum sa vorbim, despre cum sa traim, ca ni§te/» ai invierii §i nu ai
morfii.

Daca noi am slujit Domnului azi-noapte, alternativele la
slujba au fost §i ele imense. Daca unii au vrut dans, be^ie,
destrabalare, noi am vrut pace, bucurie §i sfinjenie §i cred, ca cei
ca noi au venit implini^i §i bucuro§i acasa, cu adevarat bucuro§i,
de§i ostenrfi.

Ne-am intors acasa cu bucurie in suflet §i as. vrea astazi sa
scriu de zeci, de sute de ori cuvantul bucurie, atat in inimi, cat §i
pe garduri, pe frunze, pe mii de lucruri, pentru ca sa marturisesc §i
sa marturisim adevaratul calapod, adevarata albie a vie^ii noastre
in aceasta zi.

Aceasta este ziua bucuriei, sa ne bucuram §i sa ne veselim
intr-insa! Aceasta e ziua pe care a facut-o Domnul, avanpremiera
zilei celei ve§nice, in care cu to^ii vom sta in lumina Lui, intru
Impara^ia Sa. Pentru ca ziua aceasta, imparateasa §i doamna, este
icoana a eshatonului, a celor ce vor sa fie sj de aceea o traim ca §i
cand am fi intrat deja in bucuria cea ve§nica §i deplina.

Mul^umim din nou tuturor celor care n-au trimis emailuri,
mesaje pe telefonul mobil, care ne-au sunat §i ne-au felicitat sau
care s-au rugat in inimile lor pentru noi.

Mul^umim §i celor care ne-au injurat, poate, copios §i care
nu sunt de acord ca sa se bucure cu noi si cu cei dragi ai lor, ci vor
sa se intristeze §i sa planga.

Din partea noastra toata iertarea §i bucuria, pentru ca trebuie
sa iertam toate pentru invierea Sa din mor^i §i sa ne imbnLfi§am cu
dragoste unii pe al^ii, cantand:

Hristos a inviat din morfi, cu moartea pe moarte cdlcdnd §i
celor din morminte /mormdnturi via}d ddruindu-le!

49

De ce nu iubim intelegerea duhovniceascd a
Scripturii, a Parintilor duhovnicesti, a Bisericii si a
intregii creatii?

Pentru ca nu suntem in har, nu ne sim^im in har. Cei care nu
iubesc intelegerea duhovniceasca au probleme mari cu con^tiin^a
lor, pentru ca nu se simt lega^i, prin har, de via^a lui Dumnezeu.

§i daca nu sim^im in noi bucuria, iubirea, pacea lui
Dumnezeu atunci abordam o falsa strategic gnoseologica §i anume
strategia §tiin}ifica sau pseudo-§tiin}ifica sl cunoa§terii lumii,
inlocuind in mod total contemplaiia cu dubitaiia si experimentul.

Cea mai curenta eroare a mentalului postmodern se leaga de
gnoseologie, de cunoa§tere.

Unii cred, ca lumea poate fi in^eleasa rational, fara rest, daca
nu acum, in mod deplin, eel pu^in in viitorul apropiat, prin
dezvoltarea tehnicii §i a §tiin^ei, pe cand al^ii cred, ca nu exista
niciun sens in aceasta lume, ci totul e un haos §i o intamplare.

Prima categorie de oameni crede, ca noi in^elegem tot ce se
petrece cu noi prin faptul, ca mintea noastra percepe anumite
fenomene, reac^ii, conexiuni §i ca mintea decide prin sine ce e
adevarat sj ce efals. Avem deci primatul miniii asupra lucrurilor
§i afenomenelor.

Nihili§tii neaga tot, neaga un sens, o ordine, un Dumnezeu,
in afara de ei m§i§i, de persoana lor, de§i profita de via^a pe care
nu ei §i-au decis-o §i cer legi, situa^ii de via^a, parteneri credibili §i
loiali. Daca ra^ionali§tii pun pre^ pe abilitatea miniii noastre de a
decide adevarul §i de a descoperi sensul lucrurilor, nihili§tii
proclama anarhismul, lipsa de sens, lipsa de credibilitate,
vacuumul moral.

Cei care se pretind rafionali, cer de la Biserica o credin^a
epurata de minuni, de sfin^enie, de adancime. Pseudo-ra^ionali§tii,
dupa parerea mea, cer o cunoa§tere lejera a lumii, ca aceasta in
care stai in fa^a calculatorului, cite§ti ce ^i se serve§te §i crezi ca ai
in^eles tot ceea ce cite§ti sau ca tu §tiai acestea, fara ca nimeni sa ^i
le ofere.

Tocmai de aceea Biserica Ortodoxa nu are o credin^a lejera,
pe care sa o injelegi fara sa te schimbi sau pe care sa o in^elegi
traind o via^a pacatoasa, ci credin^a mantuitoare, cura^itoare a
Bisericii il lumineaza pe om §i il face sa traiasca via^a ve§nica inca
din aceasta via^a.

50

§tiin^a onesta §i tehnica se ocupa cu experimentul, cu
experien^a, cu urmarirea unor fenomene §i stari secven^iale in ni§te
parametrii ale§i de catre cercetator, pentru a se ajunge la ni§te
constatari anume.

Ca sa experimentezi ceva trebuie sa stai in fa^a realita^ii ca
atare §i sa ai instrumentele de lucru necesare pentru a putea stabili
ni§te conexiuni.

Insa omul de §tiin^a are deja datele generale ale
experimentului §i substan^ele §i lucrurile pe care le studiaza §i nu
le inventeaza acum. El poate, eel mult, sa combine substance
pentru a crea noi substance sau lucruri dar nu poate lucra fara
substance §i lucruri. El nu poate sa faca, cum spune romanul, din
cacat bid si sa si plesneascd.

§tiin^a se bazeaza pe legi, pe constante §i defmi^ii deja
intuite. Se creaza pe lucruri deja existente §i se creaza in limitele
temporalita^ii §i nu ale ve§niciei. De aceea niciun om de §tiin^a
onest nu poate spune ceva credibil despre crearea lumii, a omului
atata timp, cat §tiin^a se ocupa cu constatarea unor fenomene ce se
pot reproduce, pe cand crearea lumii §i a omului de catre
Dumnezeu sunt ireproductibile.

Omul de §tiin^a e condamnat la in^elegerea lucrurilor mici §i
numai arogan^a i-a facut §i ii face pe mul^i sa creeze teorii
senza^ionaliste.

Nihilismul, fiind o voin^a contrara, nu poate crea ceva, el
poate numai distruge. Cel care nu cauta §i nu vrea nimic nu i§i
actualizeaza poten^ele, dar distruge §i ambientalul in care traiesc
ceilal^i.

Avem deci o ra^iune a omului cazut, a omului pacatos, care
crede ca poate decide asupra lucrurilor §i a adevarului.

Acest tip de mentalitate are un §oc imens, cand aude ca nu
poate in^elege nimic vital fara contemplare, fara in^elegerea
duhovniceasca. Negativismul, ca norma de via^a al multora, e eel
care este alergic la o in^elegere unitara §i harica a lumii. Pseudo-
rationali§tii §i nihili§tii neaga aspectul soteriologic al cunoa§terii,
tocmai osatura vie^ii duhovnice§ti.

Pentru ca in Biserica cunoa§terea are legatura cu harul, e o
cunoa§tere prin har, prin experien^a harica §i aceasta cunoa§tere
este luminatoare §i mantuitoare pentru cre§tinul ortodox.

In^elegerea duhovniceasca a Scripturii, a Parin^ilor, a
slujbelor Bisericii §i a intregii crea^ii este cunoa§terea mantuitoare
a fiecaruia dintre noi in parte, care insa nu exclude cunoa§terea
§tiin^ifica §i tehnologica oneste.

51

Insa acestea din urma nu pot inlocui cunoa§terea prin
luminare dumnezeiasca sau prin vedere extatica, prin care se
mantuiesc credincio§ii, intr-o via^a de adanca evlavie, in Biserica.

Separata intre nivele diferite de cunoa§tere: aici e gre§eala
postmoderna! In masura in care elimini in^elegerea duhovniceasca
a lumii reduci cunoa§terea §i in^elegerea doar la 1% din cat am
putea cunoa§te impreuna cu Dumnezeu.

Pentru ca a folosi sau nu mixerul §i calculatorul, a §ti cum
func^ioneaza o ma§ina sau un tanc nu sunt cunoasteri mantuitoare
pentru noi, ci doar utile. Dar a sti si a trai dogmele dreptei
credin^e inseamna biletul de intrare in Impara^ia lui Dumnezeu.

Din acest motiv, Teologia ca experien^a a vie|ii lui
Dumnezeu in Biserica este cea mai inalta, deplina §i adevarata
forma de cunoa§tere, pe care poate sa o dobandeasca omul, pentru
ca ea este mantuirea noastra.

Insa Teologia nu exclude §tiin^a, tehnologia, filosofia,
politica sau economia ci le subsumeza. In masura in care toate
datele experin^ei noastre ne fac mai buni, mai smerrfi, mai iubitori,
in aceasta masura sj cunoa§tem ceva.

In masura in care iubim, cunoa§tem. In masura in care ne
smerim ne marfani la o cunoa§tere §i mai mare. Pentru ca
in^elegerea duhovniceasca a vie^ii, a lucrurilor ne aduce o reala
cunoa§tere de sine §i o simpla §i autentica cunoa§tere a lumii
create de Dumnezeu.

Marii oameni ai istoriei §i, mai ales, Sfm^ii, autenticii mari
oameni ai lumii, au avut §i au cea mai buna cunoa§tere a realita^ii
lor §i a lumii, pentru ca la ei cunoa§terea este experien^a, e via^a
traita din bel§ug in legatura cu mare^ia lui Dumnezeu. In fa^a lor
in^elegi, ca nu e de ajuns sa crezi, ca putem sa le in^elegem pe
toate cu o minte liniara sau ca anarhismul, starea interioara de a fi
gicd contra e solujia fericirii.

La Sfin^i, via^a lor e cea mai autentica mostra de cunoa§tere,
pentru ca e o cunoa§tere, care a facut din ei ni§te oameni
dumnezeie§ti §i nu doar ni§te infatua^i de duzina. De aceea spun,
ca cei care nu iubesc harul, cura^ia §i sfin^ia nu iubesc cunoa§terea
duhovniceasca, cunoa§terea mantuitoare a Bisericii.

§i ce e cunoa§terea adevarata, decat trairea harului lui
Dumnezeu in via^a noastra? Ce e fericirea noastra, decat pacea lui
Dumnezeu, care covar§e§te toata mintea?

Pentru noi, cea mai importanta forma de cunoa§tere este
experien^a mistica, vederea dumnezeiasca, trairea §i sim^irea
harului, sim^irea harului in Sfmtele Taine §i slujbe ale Bisericii, in

52

Sfintele Icoane, in Sfmtele Moa§te, in Sfin^i §i in intreaga
cunoa§tere.

A cunoa^te inseamna a cunoa§te prin rugaciune, prin
curate, prin iubire, prin vedere extatica, prin milostenie.

Cei care neaga cunoa§terea duhovniceasca nu fac decat sa se
rupa de orice ra^iune §i normalitate umana §i sa traiasca o via^a
sub-umana, una patima§a. Pentru ca in Biserica eel care i§i
sfinjeste via^a e adevaratul om rational, care are ra^iune de la
Ra^iunea prima, de la Dumnezeu.

53

Izvorul tdmdduirilor e Prea Curata Stdpdnd

Din punct de vedere istoric, praznicul Izvorului tdmdduirii
i§i are inceputul in minunile petrecute in timpul imparatului
bizantin Leon eel Mare 36 , cand un izvor minunat, dintr-o padure
adanca de langa Constantinopol, aduce vindecari prin harul §i
puterea Prea Curatei Stapane. Pentru detalii despre acest loc §i
despre Biserica ridicata deasupra acestei izvor a se vedea predica
parintelui Dan Sandu .

Insa praznicul de astazi, cu timpul, a suferit transformari
foarte importante in a§a fel, incat sarbatoarea aceasta, inchinata
minunilor acestui izvor sau rememorarii acestor minuni ale Prea
Curatei Stapane, a devenit o sarbatoare inchinata in mod expres
persoanei Prea Curatei Stapane, zi in care o numim pe Aceasta:
Izvorul tdmdduirilor noastre.

Sfe§tania mica, sfintirea mica a apei are partea de inceput a
slujbei o Utrenie in mic, cu un canon, care reitereaza esen^a
imnografica a acestei zile liturgice.

Pana la Apostol sj Evanghelie avem, de fapt, o rugaciune
ferventa catre Prea Curata Stapana, catre Izvorul minunilor §i al
vindecarilor noastre, ca Prea Sfintia Sa sa se roage pentru noi.

Sfintirea cea mica a apei are o amprenta triadologica
marcanta in rugaciunea sfm^irii 38 , ea fiind adresata Fiului lui
Dumnezeu, de la Care cerem sa trimita harul Prea Sfantului Duh,
ca sa sfin^easca apa. Prea Curata Stapana §i o multitudine de Sfin^i
sunt ruga^i de catre noi, ca sa ne fie mijlocitori ai sfm^irii §i ai
bunastarii noastre duhovnice§ti §i trupe§ti prin consumarea §i
stropirea cu apa aceasta sfm^ita.

Izvorul tamaduirii, praznicul acesta mariologic, intotdeauna
in Vinerea Luminata nu ne scoate insa din fiorul hristologic al
acestor zile, pentru ca, la fel ca in slujba sfm^irii mici a apei,
Maica Domnului ne centreaza privirea spre Hristos, spre Fiul Ei,
ca una, Care este „luminat §i slant locas. al Stapanului" .

In intreaga slujba de astazi am auzit din plin, ca harul
mantuirii, ca harul vindecarii ne vine prin Maica lui Dumnezeu §i
ca Ea este pentru noi un izvor pururea viu de dragoste §i de ajutor.

Redam numai un fragment din Icosul sarbatorii de astazi:

36 cf ***p en ticostar, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1999, p. 49.

37 Cf. http://www.trilulilu.ro/bastrix/6ee4a4c5ca9db7.

38 Cf. *** Molitfelnic, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 2002, p. 195-198.

39 £.£ ***Penticostar, ed. cit, p. 46.

54

Bucura-te, Izvorule al bucuriei celei neincetate;
Bucura-te, §uvoi al frumuse^ii celei negraite!

Bucura-te, izgonitoare a tuturor bolilor;

Bucura-te, nimicitoare a feluritelor patimi!

Bucura-te, raul prea limpede, care tamaduie§ti pe cei credincio§i;

40

Bucura-te, apa prea placuta celor bolnavi de tot felul!

Pentru noi cei de acum, care suntem departe de izvorul fizic
§i istoric din Istambulul de astazi, ne spune praznicul in subsidiar,
ca nu trebuie sa ne intristam, ca nu ajungem la el, pentru ca
Izvorul mantuirii noastre, Stapana lumii e cu noi, e aici §i prin
sfm^irea mica a apei face acelea§i minuni ca §i atunci, ca §i acolo.

Praznicul de astazi a ridicat a§adar momentul istoric la o
intalnire curenta cu Maica lui Dumnezeu aratand, ca izvorul nu era
minunat de la sine ci numai pentru, ca Prea Curata Stapana lucra
minuni prin intermediul acelei ape.

Praznicul a transformat recurenfa la istorie in recurenfa la
vesnicie, pentru ca oriunde exista rugaciune §i credin^a in Maica
lui Dumnezeu se produc vindecari §i minuni preaslavite.

§i pentru ca cineva, ieri, m-a intrebat, aici, pe blog, de ce
plang Sfmtele Icoane, spunem acum pentru to^i: pentru ca nu mai
§tim sa plangem §i sa ne rugam cum trebuie.

Daca am sim^i in rugaciunea catre Maica lui Dumnezeu
harul iubirii Sale de Mama §i de Stapana a vie^ii noastre, am sim^i
cat de urat §i de desfigurant e pacatul §i atunci am in^elege, ca
Sfin^ii nu pot suporta, nu pot coabita cu pacatul. Daca Sfmtele
Icoane plang e pentru ca mars^aviile noastre §i orbirea noastra a
atins cote inadmisibile.

Insa praznicul de astazi e unul al bucuriei, ca intreaga
aceasta Saptamana, unde Sfin^ii Imnografi ne arata, ca Patimile
Domnului au legatura interioara cu Invierea Sa §i cu Inal^area Sa
la ceruri, cat §i cu pogorarea Sfantului Duh.

Este ziua in care ne sfin^im prin harul Prea Curatei, prin
rugaciunile Sale. Pentru noi, personal, aceasta zi a fost intotdeauna
o zi a mangaierii, a dulce^ii duhovnice§ti, a lini§tii, a candorii. Nu
avem oare nevoie de candoare?

40

Idem, p. 48.

55

Sfintenie smeritd vs. genialitate trufasa

Literatura exceptional^ se scrie de catre oameni excep^ionali
patimasi, de genii, pentru oameni, care nu pot sau nu vor sa aiba
sentimente si idei in forja. Literatura se scrie de oameni abili, de
implica^i, pentru inabili si neimplica^i in taramul ideilor si al
mijloacelor de expresie.

Sfin^enia nu evoca si nici nu doreste puteri, suprema^ie
asupra oamenilor nerenascu^i, asa dupa cum o fac geniile literare
sau stinuifice. Daca inventeaza cineva un computer acum, care
vorbeste cu tine, il da spre folosin^a tuturor oamenilor, indiferent
daca ei sunt arabi, americani sau romani. Literatura si tehnologia
nu cer pentru receptarea lor sfintenie si nici asceza, ci un anume
cuantum de ini^iere mintala in domeniu.

In schim, cartea sfanta nu cere, in primul rand, specialisti in
teologie, ci oameni duhovnicesti, care sa o citeasca, oameni plini
de sfintenie. Specializarea teologica e aidoma criticii literare: daca
vrei sa stii mai mult apelezi la ele. Dar, daca citesti textele, atunci
ajungi la mesajul autorului.

Numai ca Sfin^ii nu se propun, ci sunt propusi de cdtre
Dumnezeu, sunt descoperrfi de catre Dumnezeu altora, pe cand
geniile fac lobby marcant pentru a se pune in valoare, pentru a iesi
in evidenta. Muzicianul si poetul de excep^ie trebuie sa
impresioneze cu orice chip, trebuie sa fie in prim-planul publicului
pentru a fi eviden^iati.

Omul sfant se retrage din fa^a ochiului nespalat, a omului
care miroase greu. Lui nu ii plac laudele. El cauta pacea Duhului
Sfant, cauta odihna. §i ceea ce farama odihna este tocmai
pierderea timpului cu lucruri, care strica ravna pentru bine.

Geniile moderne si cele postmoderne cultiva la greu
sexualitatea, scatologicul, subteranul, demoniacul, tabuul.

Dali isi lua ca model pentru Maica Domnului pe Gala, so^ia
lui. Baudelaire scria ode demoniace, Bayron cultiva ironia
execrabila, Picasso vedea numai desfigurarea umana. . .

Incestuosul, grotescul, libidinosul se imbina cu macabrul,
lucifericul, cu pornografia oribila.

Fraze intregi cu ineptii, cu imagina^ii bolnavicioase,
perverse, cu hule pestilen^iale, pentru ca sa propuna un om
decrepit, bolnav, plin de turpitudine.

De aceea, puterea genialitatii e cea mai mare inselare
demonica posibila. E un orgoliu teribil, o folosire a unor calita^i

56

exceptional, date de catre Dumnezeu, pentru a portretiza odiosul
omenesc.

Genialitatea e orgoliu la puterea a patra. Sfm^enia este
deparazitarea de acest orgoliu, de trufia min^ii, a carnii §i de lauda
oamenilor. Daca romanul sadic sau pornografic elogiaza puterea
de a face rau, cuvintele smerite ale Sfm^ilor ne pun inainte boga^ia
de bine dintr-o inima, care nu mai crede in miraje.

Vrajirea lumii e o continua si falsa dezvrajire. Idolii no§tri
nu se schimba fundamental ci ei doar sunt refacu^i pe din afara.
Am dat doar cu cateva straturi de grund peste idolii veacurilor
trecute. In esen^a stam prostrfi in fa^a aceluia§i trup gol, visam la
aceea§i bani, ne plac lucrurile aparent noi, nu vrem sa fim
manipula^i, dar ne ducem de nas de unii singuri, negam ceea ce
suntem §i ne bucuram la intamplare.

Reticen^a lumii postmoderne la Sfin^i, privirea lor drept o
curiozitate enervantd vine din aceea, ca ei ne amintesc, intr-un
mod cople§itor, de cine nu suntem noi. Ne enerveaza religiosul
pentru ca el indica o stabilitate pe care noi o refuzam.

Postmodernitatea are o stabilitate deasupra gropii. E normal
ca eu, daca vorbesc de pacea inimii, de frumuse^e §i tu, cititorul
meu, nu ai a§a ceva, sa ti se para ca te stresez.

Insa de ce te strez eu? Cum te pot stresa eu cu un adevar al
meu, daca adevarul meu nu i§i gase§te in tine nicio echivalen^a?
Insa credin^a si oamenii credincio§i streseaza rau de tot, mai ales
Sfm^ii streseaza la culme, pentru ca ei l\\ conduc mintea la
adevarata fa^a umana, la adevaratul tau statut iar tu e§ti o paia^a pe
langa minunea, care ar trebui sa fii.

Sfin^ii geniali (un paradox real!) au imbinat in ei o via^a de
curate uluitoare cu o cunoa§tere teologica §i culturala
inspaimantatoare.

Cineva, auzind ca eu fac studii in Teologie, a vrut sa ma
ajute cu car^i in studiile mele. §i, crezand ca nu am anumite car^i,
ca Patericul romdnesc al parintelui Ioanichie Balan, spre exemplu,
mi le-a adus §i mi le-a facut cadou.

Le-am primit cu mul^umire §i 1-am rugat sa vina odata pe la
mine ca sa ii arat, cum fac preo^ii de astazi studii in Teologie.

Omul a acceptat cu mirare invitatia mea, pentru ca nu i§i
inchipuia ca noi, in afara de slujbele de la Biserica, mai facem si
altceva acasa. §i, pentru ca sa ^ina minte toata via^a lec^ia mea, i-
am aratat, cum arata o colec^ie patristica §i una biblica de zeci de
mii de pagini.

Dupa acest eveniment, am avut surpriza neplacuta ca acest
om, cu care vorbeam lucruri foarte placute in domeniul teologie,

57

dar reduse ca greutate de in^elegere, care era un om credincios, sa
nu mai vrea sa ma vada vreodata.

M-am tot intrebat de ce 1-am smintit a§a de mult cu car^ile
Sfin^ilor Paring §i cu variantele multiple ale Scripturii. Pana cand
am in^eles, ca orgoliul lui n-a putut sa ma ierte niciodata.

De ce? Pentru ca eu il lasasem pe dumnealui sa imi
povesteasca ce mai citea din Scriptura, ce mai in^elegea, ii
insuflam ideea sa scrie...§i atunci, cand a vazut ce citeam §i
traduceam eu, a in^eles ca eu l-as fi privit de sus, ca eu mi-am
bdtut joe de el, dacd l-am lasat, ca sa imi spuna lucruri banale
pentru mine §i pe care le ascultam, fara sa ii dau de inteles ca le
stiu.

Dar eu nu 1-am subapreciat, ci ma bucuram de sporirea
dumnealui si vorbeam cu dumnealui la masura sa si nu a mea. Insa
el nu m-a iertat, cand s-a sim^it foarte mic in fa^a mea. El dorea sa
fie mare. De aceea nu a mai vorbit cu mine, pentru ca nu si-a
asumat, in fata mea, conditia de ucenic, pentru ca dorea, cu tot
dinadinsul, sdfie invdtdtor.

De ce v-am spus aceste lucruri? Pentru a arata faptul, ca
pozi^ia omului simplu, a credinciosului slab pregatit teologic in
fa^a Teologiei, a celui care crede, ca noi avem in casa doar o
Scriptura §i pe aceea nu o citim niciodata, e ca pozrfia muntelui cu
valea.

Sfin^ii nu sunt placu^i, pentru ca omul vine cu ideea
preconceputa in fata lor, plina de superbie, ca Sfinfii nu ifi spun
nimic nou, nimic interesant. Numai ignorantul eel mai sagace nu
in^elege, ca Sfinfii sunt cele mai veritabile §i mari surse de
in^elegere, de via^a §i de stabilitate din lumea asta.

Dar omul simplu nu in^elege prea mult nici ambi^ia prea
mare a geniilor. Sa rji tai urechea pentru pictura? Sa aduci un cal
mort ca sa il pictezi? Sa stai nop^i intregi nedormit, ca sa scrii la
un roman sau la o arie de opereta? E prea mult. Mai bine bem un
fanta cu gust de Honolulu.

Sfin^enia e smerita, pentru ca nu vrea sa mo§teneasca lumea
de acum, ci lumea ce va sa vina. Genialitatea e trufa§a, pentru ca
ea crede intr-o posteritate cu laudatori cabotini. §i daca laudatorii
de peste doua veacuri zic ceva despre tine, admiratorii tai sunt in
stare sa le dea foe la casa. Pentru ca in§elarea demonica i§i are
sursa in increderea in tine, in adularea ta.

Am intrat mai alaltaieri intr-un hub privat de rockeri §i
acolo, Satana §i raul erau lauda^i la greu. Care mai de care dorea sa
moara ve§nic in lad, sa arda, dorea sa omoare, sa vandalizeze.

58

Era un hub american, unul in care, daca nu aveai cap de
mort ca efigie aveai moartea cu o coasa, un vampir cu ochii sco§i,
o baba vrajitoare cu negi pe nas sau o Alba ca zapada violata de un
demon. §i ei doreau, cu tot dinadinsul, o nemurire in negru, una
luciferica.

Cum altfel caracteriza^i toate incercarile artistice
postmoderne, decat ca ni§te incercari disperate de a sta in lad
pentru ve§nicie? §i asta deliberat. Cream raul nu pentru ca ne
place §i se vinde, ci pentru ca vrem sa il perpetuam, de§i vomitam
adesea din cauza lui §i luam calmante la greu, din cauza multor
depresii §i a anxieta^ii, care ne cople§esc.

Sfin^enia e pa§nica §i imbracata in multa smerenie, insa e
paradoxals. Sfantul te pune pe ganduri. Un cuvant al lui rasare in
mintea ta la greu, in deznadejde, in cele mai negre nop^i ale tale §i
ni §opte§te cele ale lini§tii.

Parin^ii Sfin^i din via^a mea mi-au adus multa lini§te, cele
mai sublime momente ale vie^ii mele. Nici nu as. avea cum sa-i
laud pe Sfnui, ca pe adevara^ii oameni, daca nu a§ fi intalnit
niciunul pana acum.

Insa eu am avut prieteni, cu precadere, Sfin^i, pentru ca nu
sunt inabordabil de niciun fel. Insa cand incepi sa stai pe langa ei,
sa ii adulmeci ca pe o paine coapta in Jest, in^elegi cum e sa fii
prieten cu Sfin^ii, cat de greu, ce anevoios, dar §i cat de
providen^iala e o asemenea chemare §i intdlnire.

Ca fost scriitor postmodern, spun acum, ca atunci cand
scriam poezie, roman, teatru... §i cand pictam, m-am crezut §i am
scris §i am lucrat ca unul genial. Nici nu cred ca a§ fi putut sa scriu
atat de mult §i sa pictez, fara ca sa cred asta sincer.

Acum regret nespus acea demonica parere de sine.
Aversiunea mea fa^a de literatura §i arta nu exista, ci numai
aversiunea pentru mituri, pentru minciuna.

Coborand in smerenie, in^eleg cat de greu e sa duci povara
unui timp trecut, ca un timp mort §i cat de greu e sa ie§i din
in§elarea scrisului genial §i sa recuno§ti ca genialitatea e mitul
urdfeniei lapdtrat.

Ceea ce e sigur in aceasta via^a e aceea, ca noi to^i avem
nevoie de pocain^a §i ca avem nevoie de pocain^a in fiecare clipa.
Daca nu ne caracterizeaza pocain^a in mod fundamental suntem
ni§te oameni rata^i. Cred ca ratare inseamna viafa netrditd
duhovnice§te, o via^a aiurea.

59

Manipulare in direct. Despre cum oamenii devin
importanti, cdnd mai marii lor au interese, care nu ii
privesc

Antevorbitorul pre§edintelui Basescu a fost domnul
Stolojan, care a acuzat Parlamentul, cat si decizia suspendarii in
fa^a maselor. Pre§edintele a§teapta ca sa iasa cat mai mul^i in
Pia^a, sa apara seara §i sa fie un prilej bun pentru busculade,
eventuale busculade.

De ce a fost sarutat §i imbra^i§at domnul Stolojan? Pentru ca
majoritari sunt admiratorii PD §1 PNL. Dupa pldnsul lui Basescu
apare imbrafisarea lui Stolojan. Cei aduna^i in Pia^a vor realegerea
pre§edintelui Basescu.

Apar stiri, cum ca in alte ora§e oamenii ies in fa^a filialelor
PD. Manipulare sau adevar? A fost anun^ata venirea in Pia^a a
pre§edintelui. La megafon, cineva insista la neparasirea pie^ei,
pentru a-1 sus^ine pe pre§edintele Basescu. E ora 18:12 minute si
se transmite in direct la TV.

Cei care vorbesc in Pia^a vor sa reanime fiorul justiciar,
revolu^ionar, numai ca acum revolta nu e impotriva comunismului,
cum se striga in Pia^a, ci impotriva unei decizii corecte a
Parlamentului.

Admiratori, trecatori, privitori, a§teptanti...Cateva sute de
oameni s-au strans in Pia^a. De la Bruxelles apar semnale de
suspiciune.

Pre§edintele se lasa prea asteptat. Mitingul aranjat, instigat
este ilegal. Nu a primit aprobare de la primarie.

A§teptare psihologica de aproape 2 ore. Mul^imea trebuie sa
fiarba, sa se epuizeze §i apoi vine idolul multimii. E o mi§care
publica veche de cand lumea dar intotdeauna noua.

La Antena 3 i s-a facut o biografie politica pre§edintelui de
parca a murit. Pe cine votam? Votul se decredibilizeaza continuu.

„Suntem cu ochii pe Pia^a Universita^ii", spune o
prezentatoare de §tiri. Lucrul interesant e acela, ca numai Antena 3
§i Realitatea TV au titrat mitingul. Ceilal^i se comporta ca §i cand
nimic nu s-a schimbat.

TVR1 e mut de vreo 3 ore. La fel §i TVR 2.

60

Fostul pre§edinte Iliescu e la Antena 1 . Pre§edintele Iliescu
spune, ca presedintele Basescu nu are curaj sa isi dea demisia. §i-
a incalcat promisiunea.

Tocmai acum pleaca presedintele Basescu spre Piata
Universita^ii (18: 53). Pana acum am fost \vaw\i la cald.

Ion Iliescu §i Ion Cristoiu la Antena 1. De ce nu a plecat cu
bicicleta la popor?, intreaba Cristoiu. Domnul Cristoiu nu a
crezut, ca presedintele va fi suspendat.

Pro TV-xA tocmai acum s-a trezit ca sa dea imagini din
Pia^a. Ce va spune presedintele? Ne va decep^iona pufin sau mult?
A sosit la 18: 58 in Pia^a. E aclamat si imbra^i§at. Oamenii cer sa
nu i§i dea demisia. Se folose§te aceea§i sta^ie de emisie ca §i in
2004. Mitul continua, nu? Exista o tribuna improvizata. Bli^uri: o
multime.

Incepe discursul: 19: 01. A luat microfonul in uralele
oamenilor. Nu poate vorbi de mul^iine. ,,Bima seara! Ne intalnim
din nou dupa 2 ani §i jumatate, intr-un loc... (oamenii scandeaza)
Am in^eles mesajul dv.! Va asigur ca voi face ce e bine pentru
^ara".

„Pana luni incd sunt presedintele in func|ie al Romaniei".
Vrea campanie electorala. Se striga: Hofii!. In prim-planul
ecranului TV presedintele Iliescu §i presedintele Basescu.

„Nu voi abandona poporul roman. Probabil, in perioada
urmatoare, vor fi foarte mul^i oameni, care vor spune tot felul de
povesti. Va rog sa frfi convin§i, ca in calitatea mea de presedinte
nu am calcat Constitu}iaV\

El reprezinta interesele celor care 1-au ales. Oamenii
scandeaza in nervi mari. E imbracat la costum, nu in fas. Deci s-a
pregatit bine. Acuza Parlamentul. E huiduit domnul Voiculescu.
Nu cere scuze nimanui. Curtea constitutional^ 1-a validat. Un
speech populist.

„Nu plecam acasa!"...Apel la calm. Un discurs penibil, dar
acesta e presedintele nostra. „Dragii mei, sunte^i printre aceia, care
m-a^i votat de trei ori...". „Ne vom intalni la vot pentru a patra
oara...".

Va preda guvernarea domnului Vacaroiu. E huiduit domnul
Vacaroiu. Nu se va schimba §i va fi pe mai departe presedintele
romdnilor. Independent Justrfiei. O apara pe Monica Macovei.
„A venit timpul, ca in Romania sa se faca dreptate". „Dragii mei",
de doua ori.

Nu am negociat cu partidele si de aceea am fost suspendat.
A facut greseala lui Boc. A iesjt iara§i incoruptibil. „Electoratul
meu este electoratul, care vrea Romania moderna. O Romdnie

61

modernd e o Romanie in care tofi au dreptul sd t§i exprime
opiniile" .

„§i eu va iubesc", la final, cum ar spune fanii Madonnei.
Prietenul Stolojan e adus de mana §i prezentat poporului. El va fi
in continuare „pre§edintele romanilor".

Pre§edintele se retrage. Tricolorul cu gaurd fluturat de catre
domnul Stolojan. Un discurs penibil de bun, dar e al nostru, nu?

62

Intelectualul vdnzdtor de imagine

De ceva timp am o anume re^inere, una dura, in a da nume,
cand vreau sa aduc critici. Presimt ca imediat am sa scandalizez,
pe drept sau pe nedrept, pe eel care il evoc in mod recenzist.

De aceea nu am sa dau nume nici acum, ci am sa explic
fenomenul imagistic, din punctul meu de vedere, asa cum il vad
eu, prin care se promoveaza intelectualul roman sau strain in
actualitatea noastra imediata.

Editurile, revistele si saiturile autodeclarate culturale,
teologice, filosofice etc. vand o imagine standardizata a echipei
redac^ionale si a produsului finit, fara prea multe schimbari pe
parcurs ale designului sau ale con^inutului.

Sunt asadar pasi previzibili in evolu^ia lor. Carole, articolele
nu au spontaneitate, cautare, marturisire, in primul rand, a unor
crezuri ci, mai degraba, sunt stilizdri ale unor sentimente, idei, prin
mai multe site.

Nimic nu iese nefmisat si, in acelasi timp, trucat. Dupa cum
mancam carne re-re-re-congelata tot la fel mancam si informa^ie
razjudecata, pentru ca nu cumva vreunul sau intreaga echipa
redac^ionala sa fie declarata inapta, neconforma cu toate
standardele vizuale, lingvistice sau cutumiare ale momentului.

La baza editarii de informa^ie sta principiul vag al
profesionalismului, al specializdrii perfecte. Rar mi-a fost sa aud
un scriitor, un teolog, un poet vorbind despre modul cum a
compus cartea, articolul, despre cum scrie si, mai ales, despre ce
defecte are.

Pentru ca, in momentul cand citesti o carte nu ai senza^ia, ca
esti luat in calcul, ci scriitorul, eel mai adesea, scrie pentru sine,
evacuand in spa^ii laterale prezen^a ta, a cititorului. Dar, la final,
vrea ca sa ii cumperi si sa ii citesti cartea... si sa nu-i aduci nicio
critica.

Scriitorul, care vrea sa fie agreat de public si care vrea sa
convinga neaparat, incepe, in primul rand, prin a-si crea o
mitologie realistd, din cadrul careia nu iese nicidecum, trecand, in
mod subtil, de la faptele personale, biografice ale vie^ii lui, la idei
imbricate in stil si afectare. Literatura pentru toft e literatura in
care esti ^inut la apa caldu^a, de frica sa nu piarda rating.

Cateva personalita^i teologice si culturale au castigat teren
in ultimii ani tocmai prin senza^ionalismul expunerii lor literare si
prin experien^ele lor de convertire.

63

Nara^iunile pretins libere, confesiunile atent selec^ionate, au
facut ni§te imagini-statui, fara interior §i receptarea autorilor nu se
mai face vizavi de persoana lor, ci vizavi de simbolul lor, de
statuile lor din mintea oamenilor.

Editorii cauta imagini vandabile. Scriitorii, din dorin^a de
flatare a publicului, incep un lung §ir de prostituari a poten^elor
lor, ajungand sa stea la un anumit nivel, pentru a fi recepta^i numai
pe acel tronson de audien^a.

De ce? Pentru ca in spatele stilului, cu care ai debutat §i care
trebuie sa ramana normativ, sa devina emblema §i in care trebuie
sa te osifici de tot, vine o alta natanga cutuma, aceea a reperarii
tale de catre un public.

In loc sa scrii cartea §i apoi sa vina publicul sau sa l\\ spui
inima §i sa vina oamenii, care dibuiesc con§tiinJa ta de om §i
sufletul tau, scriitorul de imagine se gande§te mai intai, cam ce fel
de public vrea sa aiba §i apoi scrie o carte, o nuvela, un articol, un
tratat de teologie pentru el, pentru acel public.

Scriitura e depersonalizata din start. Dupa ce ca e vai de
mama ei cartea, datorita gradului sau ridicat de impersonalism,
vin, pe rand, corectorul, editorul, fman^atorul...§i o fac §i mai
vaga, adica o inghetata, care se dezghea^a §i se inghea^a de vreo 5
ori pana o mananci.

De unde pana unde specializare perfecta ca sa scrii, cand
cartea e o comunicare in pripa, o confesiune, o munca de cercetare
cu limite §i intotdeauna se poate spune §i mai mult? De unde atata
incredere in for^ele proprii, in corectitudinea lingvistica, in puterea
ta de a percepe ce vor oamenii, cititorii?

De unde aceasta absolutizare a ta, ca imagine si
minimalizarea continutului cartii ca atare? Pentru ca pe noi ne
intereseaza cartea, ca pe ea o cumparam.

Dar, pentru ca nu to^i scriitorii au profunzimi ame^itoare, de
aceea nici nu credem ca pot sesiza profunzimile publicului cititor.

De aici excesul de reclama, de poza la carte, de floricele
move pe col^uri §i de Sfinte Icoane §i tablouri inauntrul cartii,
pentru ca acele car^i sunt sortite sa se vanda 70% prin prisma
publicita^ii lor decat a continutului intrinsec.

§i \\ se spune apoi, ca subiectele tratate de tine nu sunt pe
gustul publicului, cand, de fapt, publicul cititor dore§te sa i se
spuna ceva sigur, real, percutant §i daca i-ai spune munca ta reala
la carte §i framantarile tale ai observa, ca tocmai pe aceasta vor sa
le auda si sa le citeasca si sa le cunoasca publicul.

Insa car^ile noastre n-au istorie eel mai adesea. Nu au
prefa^a, nu au postfa^a, nu mul^umim nimanui pentru ajutor, nu

64

avem lipsuri, nu avem indoieli, pentru ca nu avem decat
certitudini.

§i aceste certitudini ale noastre in car^ile scrise perfect sunt
ca ni§te pietre de mormant, peste ni§te oase, care miros perfect.

Am asistat, cu consternare, la crearea artificiala a unor
mituri culturale, teologice, politice, economice scoase din neant.
Adica am privit cu aten^ie pe cei care apar, deodata, ca solvabili,
cand cu doua luni in urma nu ii cumpara nimeni deprieteni.

Carierismul, care se intersecteaza eel mai adesea cu scriitura
cautata §i cu banii nasc peste noapte autori de carte, de revista sau
de jurnal online.

Biografia de pana in scriitura de debut e cenzurata, ca^iva ii
elogiaza, apare o poza, apoi un poster, o conferin^a, un titlu, un
fotoliu, un portofoliu §i in 20 de ani nu mai po^i detrona nicidecum
mitul omului bazat, care are ceva de spus, pentru ca mai mul^i
voteaza pentru mit.

Cel mai adesea, intelectualul e omul care, pe langa studiile
de specializare pe care le are §i pe care nimeni nu i le contesta,
chiar daca le-a luat cu nota 5 sau 6 sau prin alte metode uzitate,
cunoa§te cateva limbi straine, are un background cultural,
filosofic, teologic, juridic etc., e un om apreciat §i despre el se
vorbe§te de bine. Moneda limbilor straine e una din gogorrfele cele
mai la moda, prin care se catapulteaza intelectualul in via^a
publica.

Se confunda adesea comunicarea aproximativa intr-o limba
straina cu cunoa§terea stratului addnc al limbii, cu arheologia
limbii §i cu modul de a gdndi intr-o limba straina.

De§i m-am ini^iat in limba engleza, greaca, latina §i in
limba materna, in limba romana in anumite grade §i sunt
consecvent cu marirea progresiva a limbilor in care vreau sa ma
scufund, eu personal, nu am curajul sa spun, ca tin in mana o
limba anume, nici macar limba mea materna.

§i aceasta, pentru ca nu pot spolia realitatea in^elegerii unei
limbi, care, pentru mine, inseamna a gandi, a iubi, a visa, a ma
ruga in limba aceea §i a patrunde, prin ea, la sufletul meu, la
adancimile mele.

Gre§eala fatidica a intelectualilor de imagine e aceea de a ne
vorbi nu despre viafa mdreafd, adanca pe care o sesizeaza ei (daca
o sesizeaza) §i care intra in forme lingvistice, ci despre exerci{ii de
limba, care obtureaza mersul la realitate §i i^i arata, cat de bine
jongleaza ei cu anumrfi termeni.

Avem ca^iva este^i in Romania, care pentru a-^i spune, ca
Hristos a mur it pentru noi sau ca }ara noastrd merge intr-un sens

65

gresit, prin politica pe care o fac guvernan}ii nostri au nevoie de
un articol.

Pentru o idee au nevoie de un articol, pentru ca tot articolul
era, de fapt, o singurd idee. Cel mai penibil e cand cartea e sub^ire
dar numele e mare §i se cumpara cartea sutyire pentru nume sau,
cand apare o carte muncita din mana unui autor §i apoi, dupa asta,
trei facute in graba, dar cu o graba selecfionata, care se vand,
tocmai pentru ca prima a fost buna, dar constat acasa, ca produsul
este pu^in cam expirat. Dar ce sa mai faci, daca ai cumparat
cartea?! O cite§ti §i o pui in raft §i acolo ramane.

Daca as. spune, ca am privit atent la car^ile de marca ale
ultimilor ani ar fi, poate, un exces de infatuare. A§a ca nu spun, ca
amfostprea atent. Am fost §i nuprea.

Insa nu am gasit decat foarte purine car^i, care izbucneau de
via^a, de idei, de experien^a, pe cand majoritatea recenzau locuri
comune. Asta ma face sa cred ori ca nu mai credem in ce putem
transmite ori oamenii, care trebuiau sa scrie car^i, prefera sa nu o
mai faca ca lumea sau deloc.

Pentru ca o carte nu e niciun lucru perfect, nici fara scaderi,
niciun summum, care nu poate fi contrazis nicidecum sau
imbunata^it, ci cartea autentica e o pledoarie a unei sincerita^i §i
explorari genuine.

O carte buna miroase a natural, a proaspat, a har. E prin ea
insa§i o minune, pentru ca e cautarea unui om cu Dumnezeu, e un
sdnge care vorbeste (vorba lui Nichita Stanescu) §i care te opre§te
sa il ascul^i.

Da, observ mult mimetism prost organizat si regizat, mult
amatorism al cautarii §i prea multa ratare profesionalizata, care nu
se simte bine cu musca pe caciula.

In fmalul acestui articol inseram o fapta, de acum
anecdotica, pentru noi. Intr-o noapte, cand nu aveam somn de
atatea ganduri, am vrut sa pun pe Wikipedia CV-ul nostra, pentru
ca transparent noastra fa^a de cititorii no§tri sa fie oarecum
mdritd.

Am facut §i eu o forma anume de CV, erau cerin^e diverse
acolo, o complicare intr-adins, pe care nu am putut sa o accept
nicidecum, un fel de pdrere de rdu ca ne ajutd . . . §i a doua zi mi s-
a spus, ca nu pot sa intra in baza lor de date, pentru ca nu sunt o
persoana despre care s-a scris, o persoana cu notorietate.

Din cauza ca nu am notorietate (pentru ca nu am vrut sa mi-
o creez artificial nicidecum) am inserat a doua zi CV-ul pe blogul
de aici, din Word Press §i, pana la aceasta data, vad ca Word
Press-vX nu s-a suparat ca nu am notorietate.

66

Urmeaza imediat §i morala. De§i am §ters pagina din
Wikipedia imediat ce am primit aviz negativ §i motorul cu pricina
trebuia sa ma §tearga automat din chace-ul lor, dupa cateva zile de
inaparrfie pe Google, cand au vazut ca CV-ul nostra este in Word
Press §i intra oameni sa ma caute in Wikipedia, a aparat pagina
§tearsa cu chace-ul plin, deasupra CV-ului nostra din Word Press,
lucra evident pentra oricine scrie numele meu intreg pe Google.

Morala nu are tangen^a cu mine, ci cu problema in discu^ie.
Daca dam doua-trei interviuri pe undeva §i imi puneam articolele
§i car^ile scrise, ca scriitor postmodern §i ca teolog pe net, cand
dorea Wikipedia §i administratorii de acolo si vedeau ca am
notorietate, atunci devenQampersoana publica.

§i deveneam persoana publica nu pentra ca eu sunt preot,
cercetator in Teologie, traducator sau prost, ci pentra ca altcineva
§i nu eu, a vorbit despre mine.

Ultima dintre tu§ele pe care le primesc portretele fabuloase
ale intelectualilor de imagine este publicitatea care li se face. Nu
conteaza cine este el, ci ce imagine i s-a facut.

Insa imaginea nu este comestibila, domnii §i doamnele
mele, ci, cititorii no§tri ii cumpara §i ii primesc §i raman in ei
numai aceia, care aduc cu ei frumuse^ea nefalsificata a unei inimi,
care aduc taceri, iubiri, drame, singurata^i, care miros autentic §i
nu contrafacut.

Omul, la nevoie (ca nevoia te invata cateodata) mananca §i
mortaciuni recongelate. Dar daca ii aduci curcan de la ^ara, gras §i
framos, arunca imediat la tomberon gaina de gostat. Asta garantat.

Mesajul meu e sa nu se creada, ca suntem fraieri cu to^ii §i
ca, daca exista pe mai departe cumparatori, nimeni nu observa
diferen^ele. Diferen^ele se vad §i ele streseaza. Dar daca nu ai o
carte mai buna o molfai pe cea contrafacuta, aidoma ca pe filmul
prost de la televizor, pentra ca sa l\i vina somnul. Nu de placere, ci
din plictiseala.

Pana aici ar fi fost articolul. Insa nu ma lasa inima in aceasta
sambata, sa nu zic cate ceva §i despre Mogul ortodox. Anun^am pe
cei care nu au aflat, ca blogul, care nu este interactiv, are miros de
cavou.

§i ca, daca i^i faci articolele sa transpire a 1 corecturi §i ai
o frecven^a scriitoriceasca de un articol la o luna, asta nu arata, ca
gande§ti prea mult in perimetral vie^ii ortodoxe §i nici ca ai stofa
de inima trepidanta in cuvinte.

Poate camain§el...

67

Sensibilitati depreot si de credincios

Omul cere de la tine ca sa il ^ii in palma, sa nu il strives^, sa
nu il inlocui cu altcineva. E un lucru bun: §i noi cerem asta de la
credincio§i, de la fiii no§tri duhovnice^ti.

Nimeni nu vrea sa fie terorizat, ultragiat, vexat. Nimeni nu
vrea sa fie nein^eles. Insa, in acela§i timp, prea multa sensibilitate
te duce pe patul spitalului, pentru ca inima, §i ea, sarmana, cedeaza
sau incepe sa invete un ritm aiurea, alert, pentru ca se invaja cu
pulsul aritmic.

Mai inainte de o slujba facuta cuiva trebuie sa ai acces la eel
de langa tine, sa ii §tii cumva identitatea reala. Ca sa faci o
consulta^ie, ca medic, trebuie sa §tii cine este, ce afectiuni are, de
unde vine, cum trebuie sa te compor^i cu el, cu pacientul.

Daca nu te raportezi la omul real din fa^a ta
apar idiosincrasiile interioare. Apar reac^iile de respingere,
intoleran^a fa^a de sfaturile celuilalt. Cel mai adesea oamenii nu
suporta pe preot tocmai, pentru ca nu e atent la starea lui reala, la
firea lui, la personalitatea pe care o are eel caruia vrea sa ii
slujeasca. La fel se intampla cu oricare alt specialist intr-un
domeniu: cu doctoral, profesoral, juristul, politicianul. . .

Re^inerile interioare nu apar, daca tu e§ti explicit, daca e§ti
real in ac^iunile tale. Ochii, sufletul, gesturile tale, prezen^a haralui
in fiin^a ta, starea ta inaintea lui Dumnezeu transpar acelora, care
au ochii inimii formal ca sa vada adancimile omului.

Daca oamenii te percep negativ din prima, daca tu, pe drept
cuvant, le dai motive ca sa te suspecteze de §arlatanism spiritual,
de afectare, de diletantism in slujba ta, oamenii nu vor suporta
slujba pe care le-o faci, pentru ca vor vedea in tine un om
indiferent la lucrarile principale, la lucrurile sfrnfeniei.

Exista insa §i excesul de atenjie din partea credincio§ilor la
gesturile preotului. Cand te ui^i la acte disparate, cand te urfi la
poze distincte §i nu vezi pana in inima lui, incepi sa ceri marea cu
sarea de la el §i prea purine de la tine.

Unul dintre e§ecurile fundamentale ale duhovniciei, ale
rela^iei duhovnic-fiu duhovnicesc consta in aceea, cand ambii nu
se pot privi, reciproc, in strafundurile fiin^ei lor.

Cand nu pot sa faca asta amandoi, duhovnic §i fiu, rela^ia se
rape, se modifica, se transforma in altceva, intr-o moralizare
reciproca sau intr-un motiv continuu de problematizari sterile.

68

Oamenii nu se indreapta din pacat pentru ca nu vor, ci
pentru ca nu au un sprijin autentic, real, in duhovnicii lor, in
prietenii lor, in so^ii lor, in copiii si rudele lor.

Nu simt ca sunt sprijinrfi, crezu^i, in^elesi, aprecia^i pentru
ceea ce fac si asta ii face sa se simta singuri si sa caute pacatul ca
alinare falsa, ca scapare, ca derobare de constrangeri.

In momentul, cand sim^i ca cineva te ^ine, te poarta in inima
lui la reala ta valoare sau te vede dincolo de neputin^ele si patimile
tale, atunci sim^i ca ai aripi, ca ai loc, ca esti acasa in inima cuiva
si ca intotdeauna discu^ia cu el, cu eel care te iubeste este o
intarire, o infrumuseiare a fiin^ei tale.

Discu^ia duhovniceasca, care te umple de Duhul, nu trebuie
sa fie neaparat cu versete si cu citate, nici macar cu cuvinte
evlavioase, ci ea trebuie sa consiste in puterea reala de a iubi, in
autentica in^elegere a celuilalt si in cuvinte si gesturi, care ^in de
foame, de reala foame a sufletului.

Omul nu crede ca tu il in^elegi. El vrea sa ii dai dovezi,
dovezi peste dovezi. §i cand in^elege ca tu esti cu adevarat vazator
si simpatetic (sin + patos = impreuna patimitor) cu el, atunci el
este o inima deschisa continuu spre tine, o inima care te confine,
pentru ca te iubeste. Dar iubirea vine, cand il vezi pe celalalt si \\\
pasa de el tot timpul.

In Biserica lui Dumnezeu (o expresie iubita de Sfantul
Irineu al Lyonului, care apare in inceputul car^ii a cincia din
Impotriva ereziilor) sunt cauta^i si venera^i vazatorii duhovnicesti,
oamenii care vad sufletele oamenilor, pentru ca sunt plini de
Duhul.

In fa^a lor credinciosii simt, ca la ei trebuie sa mergi pe
varfuri ca sa nu-i superi, sa nu le strivesti pacea inimii. Semn ca,
acolo unde exista sensibilitate, unde se dovedeste o sensibilitate
prisositoare, oamenii credinciosi ac^ioneaza cu aten^ie si cu
simplitate.

Acolo unde oamenii sunt scana^i imediat duhovniceste, unde
nu e nevoie de prea multe cuvinte, de poliloghii, adica de mul^ime
de cuvinte, oamenii incep sa devina ceea ce trebuie sa fie.

§i, in fa^a lor, a acestor mun^i de lumina dumnezeiasca,
oamenii inva^a pacea inimii, adevaratele gesturi umane, incep sa
revada realitatea grijii, a muncii, a efortului, a prosperitatii.

Lucrurile sunt regandite intr-o clipa. Pentru ca e nevoie si
din partea preotului si a ierahului si din partea credinciosilor de o
continua dovada de constientizare reciproca, de vedere reciproca,
de inpamantenire in bine. Fara acest lucru nimeni nu poate
convinge si nici nu poate stapani peste inimi.

69

Suntem sensibili §i trebuie sa fim sensibili la lucrurile
cuviin^ei, ale smereniei, ale bunului sim{. Nu po^i sa fii smerit, sa
pari smerit dar sa nu ai bun sim^ sa nu ai masura in rela^iile tale cu
oamenii §i cu tine.

Smerenia e o realitate interioara de mult bun sim^ de
masura si nu e numai ofuga de laude. Afugi de laude sau a nu te
propune ca reper e o parte din smerenie. Dar smerenia cere §i
ingaduin^a, cere masura, cere indrazneala in fa^a lui Dumnezeu,
cere osandire §i reala vedere de sine continua, o continua
recenzare §i adancire in harul lui Dumnezeu.

Smerenia reala e acolo unde mintea se schimba pe fiecare zi
§i unde sensibilitatile cresc, unde ru§inea create, unde evlavia
coboara §i mai mult fruntea, dar nu de forma, nu de poza, ci in
mod real, in adancul inimii tu fiind mereu cu fruntea la pamant,
chiar daca stai in picioare sau pe scaun sau vezi un film la
televizor.

A sta in fa^a lui Dumnezeu nu inseamna a sta intr-un loc ci
a fi intr-o stare de iubire, de adorare la nivelul tau. Aici trebuie
con§tientizat foarte bine acest aspect: nu po^i avea toate starile de
pe fa^a pamantului ale sfm^eniei!

Nu po^i sa fii, pentru o saptamana, ca Sfantul loan de
Kronstadt §i o alta luna ca Sfantul Macarie eel Mare.

Evlavia, credin^a, sfin^enia personala au un anume cuantum
in noi - §i to^i cre§tinii traiesc intr-o anume stare de curate, de
sfm^enie, de iubire - pe care nu o putem escalada, intrece peste
noapte. Suntem cat cuprindem, cat m^elegem, cat iubim. In aceasta
consta smerenia: ca vezi, ca nu po^i sa fii mai mult decat e§ti, mai
mult decat po^i sa faci, decat po^i cuprinde in locul unde esti, la
varsta pe care o ai §i cu resursele tale personale.

Cand, in mod mental, doar te crezi una §i faptele tale
dovedesc alta, atunci suntem in domeniul imaginafiei §i nu al
viefii duhovnicesti.

Cand exista o iubire §i o credin^a reale, atunci acestea exista
in noi, pentru ca exista o relate cu Dumnezeu, care se revarsa,
care atinge §i pe oameni.

De aceea smerenia nu este o realitate interioara, pe care sa o
vada §i sa o aprecieze oamenii, ci e o realitate, pe care o apreciaza
§i in ea se intipare§te voia lui Dumnezeu.

Smerenia pe care o vad oamenii ^ine de faldurile ei, de
exteriorul ei §i nu de esen^a ei. Tocmai de aceea, in via^a marilor
Sfhni mistici si a Sfin^ilor nebuni pentru Hristos, oamenii nu
vedeau smerenia lor prea bine sau mai deloc, pentru ca era prea
adanca, prea acoperita.

70

Daca nu vrei sa se vada evlavia ta prea mult atunci o acoperi
imediat cu masca indiferen^ei. Iar daca oamenii nu te vad a§a cum
e§ti, nu vad cine e§ti, nu e§ti de vina tu, ci sunt de vina cei, care nu
vad inima ta sau Dumnezeu nu ingaduie, ca fiin^a ta sa fie
explicita oricui.

Din scanarea de suprafa^a a omului apar imaginile
trunchiate despre celalalt. §i daca le crezi, nu gase§ti niciun
prieten, ci numai un tabloid.

Nu va mini faptul, ca avem prea multe tabloide, adica pagini
de ziar §i de web, care spun trei lucruri despre un om §i tu, citind
acele lucruri, crezi ca §tii tot ce este omul ca atare?

Pentru ca cei care le fac §i cei care le gusta sunt oameni orbi
la adancimi. §i pentru acest fapt arata sanul doameni Luciu,
rela^iile conjugale defectuoase ale domnului Prigoana, cancanuri §i
barfe, prostioare, lucruri belicoase, agresive.

Sensibilitatea exista la aceia, care nu §i-au extirpat-o, care
nu §i-au diminuat-o, ci, dimpotriva, §i-o sporesc continuu. De
aceea ne plac florile, oamenii, ne plac sentimentele §i gesturile
frumoase, pentru ca avem §i tindem sa avem o sensibilitate
normala §i nu una deviata. Iar rela^iile reale nu se pot stabili pe
lucruri deviate §i pe interese meschine.

71

Parabola gdndacului de bucatarie

Mare la infa^are dar gol pe dinauntru. Daca n-a mancat
prea mult, marele gandac de bucatarie e, de fapt, un ma^e fripte.

Cand vrei sa il prinzi, el §tie sa se ascunda. Apare noaptea,
cand lumina e stinsa, cand nu se aud pa§i. Lui nu ii place lumina.
Intra in veceu, in canalizare, intra sub pat, i^i sare peste oale §i
farfurii...E un neplacut, un insidios de fiecare data... Si e §i
negru! ... Si mai pute §i unit! ! . . . Si e §i mare! ! ! . . .

Parabola gandacului de bucatarie e foarte interesanta,
interesant de importanta. Gandacul de bucatarie e marele gand,
subtilul gand satanic, care intra in tine cand lumina e stinsa, cand
nu e in tine veghere §i har. El intra pe toate parole. I^i sare din
veceu in mancare, te face sa darami toate in tentativa de a-1 prinde,
pentru ca gandul demonic, gandurile Satanei, poleite in ce l\\ place
tie, frate, intra peste tot in tine, daca te urfi dupa fragi §i mure. El
aduce murdaria din veceu la tine in suflet §i face din tine un veceu,
o cocina de porci, un lad, pe care tu il nume§ti: viafa ta.

Lasa-ma, papa, la mare! sau Fii barbat, ca viafa trecel sunt
un fel de gandac mare, de bucatarie, care i^i ofera totul, te fac sa te
simfi bine, pana cand incepi sa vomrfi de atata intoxica^ie cu
minciuna, cu viru§ii pacatului.

Gandacul de bucatarie este insistent. El te fileaza toata ziua
§i tot intra la tine in strachini. Adica nu se lasa, e dement rau.

Dracul pana nu te pune sa faci ce vrea el nu se lasa. Daca nu
faci, eel pu^in te enerveaza pu^in, i^i strica, i^i incurca i^ele zilei. §i
daca te-a enervat, degeaba 1-ai calcat pe marele gandac, gol pe
dinauntru, pe spate, ca el §i-a facut partitura in via^a ta.

Gandacul de bucatarie miroase rau, lasa urme, e par§iv, se
ascunde cand il gase^ti, are radare bune. Demonul fricii te face sa
crezi, ca nu po^i sa treci nicidecum de pasul urmator, de examenul
urmator al vie^ii tale. Tu vrei sa mergi mai departe §i el nu, vere,
sani steaincap!

Desfranarea, de§i miroase urat la culme dupa, te face sa vezi
dulcea^a vaga inainte, dulcea^a fara consisten^a. Intre inainte §i
dupa e toata §mecheria. Daca o crezi inainte, dupa nu mai ramane,
decat mirosul urat de gandac, care a plecat §i trebuie sa te speli pe
maini, adica sa te spovede§ti.

Gandacul nu se cam spovede§te deloc. Dar daca te-ai
murdarit pe maini, adica pe sim^urile sufletului §i ale trupului,
atunci trebuie sa te speli cu har, cu apa harului.

72

Parabola, metafora are consistent, pentru ca expune lucruri
adanci despre noi. A observa raiiunile lucrurilor inseamna tocmai
a observa echivalen^a dintre cele din jurul nostra §i cele din
launtral nostra.

Gandacul are lucruri pe care le gasesc in mine. El fuge de
lumina; eu daca sunt anient de ispita, nu vreau sa ascult glasul
luminos al con§tiinJei §i fug de lumina, pentru ca mersul meu e
spre rau, spe patima.

Gandacul pute a murdarie; eu put, daca nu ma cura^esc
continuu. Cura^ia principals a omului nu vine de la detergentul pe
care il folose§te §i nici de la sapaunul cu care se spala, ci de la
cain^a §i parerea de rau pentru pacatele facute.

El traie§te in cotloane; eu traiesc in cotloanele fanteziilor
daca nu sunt treaz, daca nu veghez, daca ii las pe demoni sa intre
pe frecven^a mea audio-video §i, in loc sa am slujba, sa am filme
porno in cap, certuri sau mariri de§arte.

Daca privesc gandacii, praful, casele, car^ile, oamenii in
acest fel este imposbil sa nu fiu foarte fericit. Pentru ca fiecare
noua constatare ma face sa vad profund lumea, duhovnice§te,
pentru ca ma las condus de haral, care ^a§ne§te din Treimea mea,
din Dumnezeul meu, in Biserica Sa.

Parabola gandacului de bucatarie...Incerca^i §i dv.! Poate va
iese maibine...

73

Despre nebunie si demoni

De catva timp ne rugam pentru o persoana, care are o stare
avansata de schizofrenie §i accente puternice de revolta. Ma doare
inima pentru ea, pentru ca este un om la care ^inem, pe care il
cunoa§tem de multa vreme. Boala ei mintala e una, insa pe langa
aceasta, are puternice inrauriri satanice, care se regasesc §i la alte
persoane cazute in in§elare demonica. Asta m-a facut sa detectez
aceea§i prezen^a satanica §i acelea§i idei la doua persoane, care nu
s-au intalnit niciodata.

Avem a§adar doua cazuri de oameni dezechilibra^i, care
cred acelea§i lucruri, care spun lucruri asemanatoare §i aceasta din
cauza, ca au ispite din partea acelora§i fel de demoni. Demonii
care se apropie de oamenii bolnavi mintal le sugereaza obsesii,
stari de spirit, care nu au nimic de-a face cu ei, tocmai pentru ca
boala sa se acutizeze.

Am vorbit la telefon cu aceasta persoana §i ascultam uimit
lucrurile pe care mi le spunea. Cuvintele ei le-am regasit in gura
altor oameni, care nu se cunosc intre ei, dar care traiesc stari
asemanatoare. Ceea ce ii leaga sunt ispitele care ii asalteaza. Imi
inchide telefonul din senin. Sun o alta persoana ca sa imi dea
detalii despre gradul de tulburare a celei cu care vorbisem §i imi
spune lucruri cutremuratoare despre ea.

Destainuirile despre acest caz sunt identice cu cazuri celebre
de posesie §i de in§elare demonica. Boala e una, insa manifestarile
care le au aceste persoane sunt de esen^a demonica, pentru ca au in
comun detalii religioase, inchipuri care \m de cei, care se cred
spori^i in duhovnicie, dar ei sunt devasta^i de boala §i de inraurire
demonica.

Cum ajungi sa innebune§ti? Ce te face sa crezi in obsesiile
pe care demonii {i le pun inainte?

Din observable noastre rezulta faptul, ca nebunia, ca
deteriorare pronun^ata a creierului, este secondata de o puternica
incredere in sine §i de o stranie fantezie.

La nivel material, pe masura ce conexiunile creierului §i
energia mintala scad datorita multiplelor excese, create increderea
in fantezie, in irealitate. Dubla personalitate a celor bolnavi mintal,
excesele §i afectarea lor sunt amestecate cu o stranie ata§are
egoista de anumite detalii.

Detaliile disparate, anumite evenimente din trecut sunt
potentate de catre demoni §i ele devin obiectul central al min^ii.

74

Ruperea de realitate, de nevoile imediate se petrece insa
voit, asta mi se pare eel mai dramatic, pentru ca nu mai vor sa
suporte stresul zilei, stresul continuu pe care il cere o via^a activa.
Intromersiunea in trecut, scufundarea in visare si in obsesii ia
forma unei continue interoga^ii fara raspuns.

Insa boala psihica e numai mediul prielnic, unde se dezvolta
obsesiile aduse de catre demoni. Aceste obsesii nu sunt gandite, nu
sunt fapte de via^a, nu sunt lucruri, care te-au cutremurat la un
moment dat, ci sunt realita^i, care apar din senin sau care sunt
inoculate in mod participativ, prin citirea unei car^i, printr-un film,
printr-un joe pe computer. . .

Persoana pentru care ne rugam si pentru care suferim crede
ca e manipulate de un fachir indian si ca faptele pe care ea le face
nu ii apar^in. Desi are uzul ra^iunii foarte acut in unele momente,
se reintoarce mereu la o idee, pe care a citit-o intr-o carte si pe
care o presupune a fi reala, pe care o presupune ca se petrece si in
cazul ei. In timp ce se crede manipulate de la distant, crede, in
acelasi timp, ca este un om ales si ca are o mare misiune, pentru ca
lumea se va dezintegra in curand.

Cele doua obsesii majore ale ei se bat cap in cap. Ambele
sunt influence demonice. Ambele sunt idei inoculate pe fondul
baricadarii ei in neacceptarea realita^ii. A suferit doua mari
traume, pentru ca ambii paring i-au murit de curand si se simte
foarte singura. Iar pentru ca nu poate sa suporte realitatea, accepta
faptul ca are un destin implacabil.

Nu suporta sfaturile, nu mai merge la Biserica, nu mai ia
medicamente, dar asteapta sfarsitul lumii si se crede o aleasa a lui
Hristos. Toate exagerarile si inselarea ei vine din aceea, ca nu
poate sa accepte via^a pe care o are. Nu vrea sa accepte ca via^a pe
care o are este a ei si ca si-a facut-o intr-un anume fel si ca tot ce
se petrece cu ea este o iluzie, pentru ca nu acestea sunt adevaratele
ei sentimente.

Adevaratele sentimente ale acestor oameni intra undeva in
ei, intra la fundul sufletului si demonii proiecteaza in ei frici,
obsesii, care nu au nicio concrete^, tocmai pentru ca sa nu iasa de
sub impresia ca sunt persecuta^i, ca sunt nedorrfi, ca sunt proscrisi.

Daca ar accepta ceea ce le spui, ca tot ce cred ei este un
miraj, o fabula^ie si ca vindecarea vine din aceea de a nu se mai
lasa fura^i de imaginable si obsesiile aduse in ei de catre demoni,
atunci situa^ia lor s-ar schimba imediat, ar fi bucurosi, chiar daca
boala ar continua sa ii devore.

75

Dar ei i§i sporesc starea de depresie tocmai, pentru ca iau de
bune tot ceea ce li se proiecteaza in minte in momentele acelea,
cand ei sunt slabrfi mintal, cand sunt fara energie, fara putere in ei.

Stau §i analizez gandurile lor §i ma infior. Daca incep sa
cred ceea ce cred ei imediat las loc demonilor in mine §i se
instaureaza o stare de pseudo-boala, pe care numai eu o sesizez.

Insa, daca incepi sa te rogi, atunci vezi, ca toata aceasta
lume fabuloasa din mintea ta se destrama, ca mintea se unifica, ca
harul te umple §i ca ceea ce parea o adevarata boala, o problemd,
era, de fapt, o stare indusd de demoni, o iluzie.

In concluzie, daca afec^iunile mintale deterioreaza creierul
§i ofera o stare de deta§are de realitate, demonii vin §i due la
extrem aceasta neputin^a fizica, iluzionand creierul, ca sa se
scufunde in filmele cu mon§tri inchipui^i.

76

De la principii la matrapazldcuri

In viaja ortodoxa principiile vie^ii noastre sunt principiile
etosului ortodox, deopotriva scriptural §i patristic §i anume un mod
de comportare configurat de adevararile §i dogmele Bisericii, de
evlavia §i cumin^enia dreptei marturisiri. Dogmele Bisericii sunt
cele care configureaza cultul Bisericii iar dogmele Bisericii sunt
punctarile providen^iale ale unei gandiri ecumenice, care sta intru
adevarul propovaduit de Apostoli.

Dogma Sfintei Treimi nu a fost inventata la primele doua
Sfinte Sinoade Ecumenice ci acolo a fost remarturisita §i
concentrata in cateva fraze, pentru ca sa fie un sprijin autentic
pentru cei credincio§i impotriva diferrfilor eretici, pentru ca ea
fusese traita continuu in Biserica.

Faptul ca Sfanta Treime este Dumnezeul nostra §i ca
Treimea e Treime din veci §i ca persoanele Treimii sunt egale, de§i
Tatal na§te pe Fiul §i purcede pe Duhul Sfant, §i de o fiin^a,
consubstan^iale, de§i sunt trei ipostasuri care con^in fiin^a una §i nu
trei forme tranzitorii de a fi ale fiin^ei divine, aceasta dogma este
prezenta pretutindeni in Biserica, este fundamentul Bisericii §i
organizeaza, intr-un mod unic, via^a ortodoxa.

Ortodoxia este inconfundabila in ceea ce prive§te via^a
autentic ortodoxa §i modul duhovnicesc de gandire a dogmelor §i a
lumii. Dogma Sfintei Treimi apare peste tot: in ragaciunile, in
ecfonisele slujbelor, in modul in care ne facem Sfanta Cruce, in
modul in care gandim unitatea §i diversitatea Bisericii, in modul in
care gandim familia ortodoxa.

La fel dogma hristologica, pnevmatologia, ecclesiologia,
eshatologia, ca §i soteriologia sau cosmologia sunt principiile
calauzitoare ale vie^ii noastre. Dogmele §i inva^aturile Bisericii
una sunt traite de catre cei, care se angajeaza deplin in via^a de
sfm^enie a Bisericii.

Inchinarea la Sfintele Icoane §i, implicit, la Sfintele Moa§te,
dogmatizate la Sinodul VII Ecumenic impotriva iconocla§tilor, Jin
de hristologie §i de soteriologie.

Daca Hristos S-a intrapat, daca S-a facut om real, om ca noi,
afara de pacat, fiind §i Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu, atunci El a
indumnezeit firea umana prin moartea §i invierea Lui §i inal^area
Lui la cer. Iar Sfintele Icoane sunt ferestrele de har, care ne due la
cum arata cei care se indumnezeiesc, ca §i Hristos, in via^a aceasta.

Daca Hristos e Dumnezeu §i om atunci Sfanta Sa Icoana
este o marturisire a mantuirii noastre, pentru ca El S-a facut om,

77

cum spune Sfantul Irineu al Lyonului, pentru ca sa ma faca pe
mine dumnezeu, pentru ca sa ma indumnezeiasca.

Daca El S-a facut om, atunci Icoana, ca §i Sfanta Liturghie,
sunt intalniri reale cu El, pentru ca in Icoana noi ne unim cu Cel,
pe Care inima noastra II iube§te §i prin ea privim la El iar in Sfanta
Liturghie ne imparta§im cu El euharistic, cu El, Care e in cer §i e
Stapanul tuturor.

Sfanta Icoana are rolul de a ne concentra iubirea catre El.
Este o adunare a min^ii §i a iubirii noastre pe care o spunem
inaintea Lui.

Insa, a§a cum pupand poza copilului sau a mamei noastre,
nu ne pupam copilul sau mama ci, prin ea, ne revarsam dragostea
spre cei pe care nu ii avem fizic langa noi, dar prin asta ni-i
apropiem, tot la fel Sfanta Icoana ne face sa avem ochii larg
deschi§i, sa privim la lumina §i la frumuse^ea lui Hristos §i a Prea
Curatei Lui Maici, la prea iubirii Lui Sfin^i §i prin asta ne umplem
de ravna de a fi cu Ei pentru ve§nicie.

Cand citim Scriptura §i vie^ile Sfinjilor §i vedem lucrurile
preadumnezeie§ti de acolo nu facem decat sa vedem, prin cuvinte,
oameni, lucruri, evenimente.

Toate fac^iunile ie§ite din Reforma, care se dezic de imagini,
se dezic §i de cuvinte, pentru ca cuvintele sunt imagini, sunt
sentimente, sunt revela^ii. Citeam ieri cartea unui teolog ortodox
din Olanda despre Sfintele Icoane, o carte tulburatoare §i el spunea
cum harul Sfintelor Icoane, harul Sfm^ilor, carora noi ne inchinam,
prin Icoane, ne cauta §i ne gase§te.

Spunea acest autor, acum foarte batran, ca pe el 1-au gasit
Icoanele, ca protestant, sj 1-au inva^at sa vada §i sa nu mai inchida
ochii la rugaciune. §i in marturia lui tulburatoare spunea, ca
Icoanele sunt ferestre de har spre Impara^ia luminii, ca ele te
inva^a sa dore§ti §i sa pregu§ti Impara^ia §i sa ai o inchinare cu
toata fiin^a in fa^a lui Dumnezeu.

Astfel, dogmele §i Tradi^ia Bisericii sunt principiile vie^ii
noastre. Adica ortodoc§ii postesc de 4 ori pe an §i de doua sau de
trei ori pe saptamana, cinstesc pe Sfnui, pe Maica Domnului, i§i
fac semnul Sfintei Cruci, care alunga pe demoni, merg la Sfintele
Slujbe foarte des, la slujbe mari, frumoase §i pline de teologie,
sunt oameni ai rugaciunii inimii, sunt oameni plini de har, sunt
oameni care §tiu sa discearna intre ce vine de la dracu §i ce vine de
la trup sau de la Dumnezeu.

Noi nu confundam niciodata pe ortodoxul doar botezat §i
care vine de doua ori la Biserica cu o coliva cu ortodoxul autentic,
ci ortodoc§ii de care vorbim noi aici sunt cei care traiesc intru

78

con§tien^a credin^a lor, care au studiat-o, care traiesc credin^a lor §i
sunt gata sa moara pentru ea.

Cei care discrediteaza Biserica Ortodoxa arata cu degetul la
cei care nu §tiu prea multe, din cauza comunismului, a prostiei, a
indiferen^ei, a ideologizarii. . .

Insa, daca vor sa fie corec^i cu ei, trebuie sa intrebe despre
credin^a ortodoxa, despre adevarul §i sfm^enia ei pe marii traitori,
pe Sfin^ii Ortodoxiei, pe cei care §tiu sa argumenteze in chip §i fel
credin^a §i adevarul Bisericii.

Cand noi vorbim de credin^a ortodoxa aici pe blog ne
referim la cum arata credin^a ortodoxa in cei care o traiesc deplin
§i sunt una cu ea. Adica noi ne referim aici la principii, la adevar §i
nu la particularizari de tot rasul sau plansul.

Via^a ortodoxa, ca singura via^a a sfinjeniei, e o minune,
care se in^elege in ani grei, pe indelete, pe masura ce ii la§i lui
dracu mandria §i fandoseala ta, fumurile tale de mare §tiutor §i
inveti smerit din paginile Scripturii, din comentariile Sfm^ilor, din
mare^ia smerita a rugaciunilor §i din ritmul vie^ii ortodoxe.

E u§or sa fii credincios romano-catolic, baptist, iehovist sau
satanist. Acolo e vorba despre o filosofie perversa, de instituiri de
adevaruri din burta, de ideologizari ale Scripturii, ale Tradrfiei sau
de mitologii aparute din senin, create pentru oameni lejeri si cu o
buna impresie despre ei insisi.

Aici, in via^a noastra ortodoxa, nu trebuie sa te emancipezi,
nu trebuie sa te problematizezi toata ziua, nu trebuie sa incepi sa
renovezi credin^a, ci sa o traie§ti pur §i simplu, sa te faci una cu ea
§i nu sa ii ceri credin^ei sa ^ina pasul cu pu^inatatea ta de minte.

Adica milioane de Sfin^i inaintea noastra s-au putut sfin^i,
cand nu era nici lumina electrica, nici computer, nici metrou, nici
bomba atomica, unde citeau Scriptura de pe pergament, la lumina
lumanarii sj a fe§tilei cu seu iar acum nu mai putem sau nu mai
avem timp sau nu mai e actuala credin^a Parnuilor, pentru ca am
ajuns mai de§tepii. Nu! Daca nu ne sfin^im via^a in mod real,
tehnologia §i §tim{a noastra nu ne folosesc la nimic!

Iar Parin^ii no§tri, Sfin^ii Ortodoxiei, au inviat mor^ii, au
starpit ereziile, au scos pe draci din oameni, au scris §i au inva^at
cuvinte cu putere multa in a§a fel, meat milioane de oameni s-au
convertit prin ei la dreapta-credin^a.

Maine sunt cinstrfi §i pomenrfi in Biserica Ortodoxa de
pretutindeni Sfin^ii Apostoli ai slavilor: Chiril §i Metodiu. Doi
oameni §i ucenicii lor au intors pe bulgarii, pe sarbii §i pe ru§ii
salbatici, pagani, la sfar§it de prim mileniu cre§tin, la dreapta
credinja.

79

E u§or sa crezi ca e§ti drept. E u§or sa faci o biserica acum,
cu zece in§i, §i sa spui ca e singura Biserica cu adevarat, pentru ca
toji ortodoc§ii, catolicii, protestan^ii §i neoprotestan^ii sunt varza,
sunt decazu^i §i tu, Stan pajitul, esti eel care ai scos credin^a din
tenebre. Nebuni din a§tia au fost §i vor mai fi. Tocmai de aceea noi
nu acreditam in niciun fel ca oameni credinciosi sau ca Sfinfi ai
Bisericii Ortodoxe §i ai Impara^iei lui Dumnezeu, pe eroii §i
pseudo-sfm^ii catolici, musulmani, protestan^i sau evrei.

Incercarile de egalizare a tuturor, de nivelare a ideii de
credincios sunt matrapazlacuri de duzina. To^i Sfin^ii Ortodoxiei
au luptat impotriva ereticilor de orice tip §i au avut o via^a
tulburatoare, de care lumea aceasta nu a fost §i nu este vrednica.

A§a ca discu^iile noastre, intre noi §i intre noi §i oricare,
trebuie sa porneasca de la faptul, ca noi consideram, ca in afara
Bisericii Ortodoxe nu e mantuire, nici sfm^enie §i nici har
mantuitor §i ca to^i cei care sunt in afara sunt cu eel rdu §i nu cu
Duhul Adevdrului. Daca cineva accepta acest adevar stam de
vorba. Daca nu, poate sa se scandalizeze in chip §i fel.

Asta nu inseamna ca eu, ca teolog ortodox, nu citesc si nu
trebuie sa citesc teologie eterodoxa. Ba, din potriva, citesc prea
multa, am sute de car^i de toate genurile teologice, cum e normal
sa fie la masa de lucru a unui teolog §i un cercetator in domeniu.

Daca imi place ceva dintr-o carte catolica, evreiasca,
musulmana citez imediat, fara re^ineri. Fac comentarii la texte
pagane sau eretice, dau citate din teologi de diferite culori
religioase dar asta nu inseamna ca eu cred, ca §i la ei este adevarul
mantuitor sau ca ne despart doua-trei lucruri, dar in rest suntem la
fel.

Daca as. crede ca la catolici, armeni, yoghini sau satani§ti
este adevarul, atunci, fara doar §i poate, ca ar trebui sa-mi schimb
credin^a §i sa ma fac ceea ce cred eu ca e bine. Insa eu sunt
ortodox §i ma umplu pe fiecare zi de singura credin^a mantuitoare
a lui Dumnezeu §i nu caut o alta, pentru ca nu am ce cauta in alta
parte in mod fundamental.

Munca mea §tiin^ifica, ca teolog, nu relativizeaza crezurile
mele ci, dimpotriva, le amplifica, le intare§te. Eu cercetez diferite
teme pentru a ma lamuri, intr-un anume grad, cu privire la ele.
Ascult toate opiniile posibile, in marginea bunului sim}, de la ce
spune Adi Mutu pana la ce spune Ion Iliescu, Goethe sau fratele
Jim, care vrea sa ma evanghelizeze cu for^a.

Dar de la a asculta, a vorbi, a cita, a studia o idee, o religie
sau o ideologic pana la a-mi insusi-o e o cale lunga §i in ceea ce
ma prive§te nu se petrece asta.

80

Eu ii studiez pe to^i Sfm^ii §i pe to^i tampion la un loc, dar
pentru a-mi dezvolta credin^a ortodoxa §i nu pentru a o relativiza.

De aceea nu cobor niciodata de la principii spre
matrapazldcuri relativist-obscene, in care sa spun, ca top, suntem o
apd §i un pdmdnt §i ca, in defmitiv, nu ne desparte nimic, decat
nasul pe sus.

Ne despart lucruri fundamentale, peste care nu se poate
trece decat prin pocainja, abjurarea ereziilor §i alipirea de dreapta
credinja.

81

De la sinucidere la incinerare

Ca sa te sinucizi trebuie sa fii la§, trebuie sa nu ii dai nicio
§ansa lui Dumnezeu ca sa te ajute. Sinuciderea voita, planificata,
fara tulburari psihice sau presiuni fizice asupra ta este un mod de
renegare a oricarui proiect de realizare personala.

Daca te sinucizi spui Nu! nadejdii, spui Nu! celor care te
iubesc, spui Nu! iubirii lui Dumnezeu fa^a de tine. Oricum am
gandi sinuciderea ajungem la lactate, la lipsa rabdarii §i la lipsa de
in^elepciune.

Un barbat in toata firea, erudit, cu o oarecare boala fizica,
nu a mai suportat durerea §i s-a spanzurat in baie. O tanara,
dezamagita de prietenul ei, s-a spanzarat in marchiza casei
parintesti.

O alta tanara §i-a taiat venele de mai multe ori, pentru ca nu
se simte implinita in dragoste, de§i a avut rela^ii cu mul^i barba^i.
Un barbat s-a spanzurat in apartamentul sau, pentru ca a pierdut o
anume suma de bani. To^i cei pe care i-am enumera^i aici nu au
avut boli psihice §i s-au sinucis sau au atentat la via^a lor pe fondul
durerii sau al dezamagirii.

To^i patru au ceva in comun: necredinia §i comoditatea.
Pentru ca nu au vazut via^a, cu bucuriile §i durerile ei, ca pe un
drum spre mantuire, au spus Nu! viejii, pentru ca sa scape de
durere. Insa abia acum incepe durerea, odata ce te sinucizi §i
mo§tene§ti durerea Iadului, care nu se termina, ci e ve§nica.

Sinuciderea este o renegare a darului vie^ii, a iubirii lui
Dumnezeu fa^a de noi. E un fel de aruncare la cos. a darului pe care
il prime§ti de la mama ta, care te iube§te §i pe care o iube§ti.

Nasterea si moartea, spune Scriptura, sunt in mdna lui
Dumnezeu, pentru ca de la El sunt inceputurile viefii si ale mor}ii.
A-fi suprima viafa inseamna a-fi renega statutul de om: pentru ca
omul e destinat de Dumnezeu ca sa aiba via^a ve§nica, via^a din
bel§ug §i nu minus de viafd.

Insa sinuciderea, ca §i incinerarea, ataca pe cei care te
iubesc sau pun sub semnul intrebarii iubirea lor.

Daca eu am o familie, am copii, am paring, rude care ma
iubesc, prieteni, §i to^i a§teapta de la mine sa merg mai departe, sa
ma bucur, sa ma realizez, sa ma mantuiesc §i eu ma sinucid, arat
ca nu dau doi bani pe iubirea acelora, care ma iubesc §i pe iubirea
lui Dumnezeu, Care crede in mine §i ma vrea fericit pentru to^i
vecii.

82

De aceea ne-a dat Dumnezeu via^a: pentru ca El crede in
noi, crede in iubirea noastra, crede in raspunsul nostru la iubirea
Lui!

Mama §i tatal care ne-au dat via^a, impreuna cu Dumnezeu,
daca ne iubesc §i ne doresc, ne-au dat via^a ca sa ne bucuram
impreuna cu ei §i nu ca sa ne planga nesim^irea §i la§itatea de a ne
fi sinucis.

Nu e nimic mai dramatic decat sa asi§ti la o inmormantare,
in care copilul s-a sinucis din dragoste ranita iar parin^ii sa planga
in hohote. Un astfel de tata, care i§i baga in mormant copila de 18
ani, imbracata in mireasa, care arata ca o regina, era in stare sa se
lase zidit in mormant impreuna cu ea.

Sinuciderea e un act iresponsabil, lipsit de ra^iune §i de
iubire. Tot la fel de iresponsabil e §i gestul de a incinera pe eel pe
care 1-ai iubit sau spui ca 1-ai iubit.

Daca ieri n;i sarutai so^ia §i o ^ineai in bra^e sau copilul sau
mama, cum po^i astazi sa ii bagi in crematoriu? Exista obiceiul la
noi, la ortodoc§i, ca fiin^ele pe care le iubim enorm sa le punem in
morminte, care sa aiba un geam, un loc prin care sa privim
inauntru. Mormintele celor mai instari^i sunt ni§te mici paradise,
pictate cu fresce din via^a celor adormi^i §i cu chipuri de Sfm^i.

Cunosc un barbat, care §i-a iubit atat de mult so^ia, incat a
lasat o fereastra spre sicriu, pentru ca sa vada cum se degradeaza
sicriul in timp. Acea fereastra il facea sa creada ca are un contact
nemijlocit cu trupul ei. §i nu era un fanatic §i niciun tamp it, ci un
om, care atat de mult §i-a iubit so^ia, incat nu se putea imagina fara
ea, fara aceea care ii era so^ie pe veci prin Taina Sfintei Cununii.

De unde ideea de impaiere a trupurilor, de conservare a lor
sau de imbalsamare, daca nu ar fi dorin^a de contact nemijlocit cu
eel pe care il iube§ti sau e un simbol pentru o na^iune sau
ideologic? De ce este Lenin conservat, daca partidul comunist rus
nu ar crede in persistenia sau nu ar dori o pastrare intacta sl
omului, chiar §i dupa moarte?

Moartea nu e sfar§itul vie^ii, ci inceputul ei. Cel care
incinereaza trupul arata, ca nu 1-a iubit pe omul pe care il arde.

Cand Sfantul Grigorie de Nazianz sau Sfantul Vasile eel
Mare (nu mai re^in care) a fost nevoit sa umble la mormantul
parin^ilor lui, ca sa ingroape pe un frate sau o sora de-a sa, a pus
un ve§mant in fa^a lui, a mers cu un ve§mant in fa^a ochilor, ca sa
nu vada goliciunea parin^ilor lui §i sa fie blestemat ca un alt Ham,
care rade de goliciunea parin^ilor sai.

83

Adica nu a vrut sa vada oasele goale ale parin^ilor sai pentru
ca a considerat, pe drept, ca este un pacat acest gest, o privire
incestuoasa.

Iar pentru Ortodoxie, trupul este un templu al Duhului
Sfant, sfin^it §i binecuvantat indelung la slujbele noastre §i nimeni
nu trebuie sa se atinga de el, sa il profaneze sau sa il distruga.

Oamenii no§tri binecuvanta^i de Dumnezeu, plini de har in
via^a aceasta, Sfin^ii lui Dumnezeu, sunt preaslavi^i de Dumnezeu
dupa moarte, pentru ca trupurile lor nu putrezesc deplin sau trupul
lor le ramane aproape intact, binemirositor §i facator de minuni.

Tocmai de aceea inmormantarea ortodoxa arata un respect
egal pentru trup §i suflet, pentru ca sufletul merge la Dumnezeu,
Care 1-a dat, Care 1-a creat pentru om iar trupul se intoarce in
pamantul din care a fost facut, la inceput, de catre Dumnezeu.

Nimeni nu are voie sa farame trupurile oamenilor, sa le
profanze sau sa le arda §i nimeni nu va scapa nepedespit de
Dumnezeu pentru astfel de gesturi.

Daca am cinstit pe cineva in via^a, atunci trebuie sa ne
comportam la fel §i dupa moarte. Pentru ca cei care nu cinstesc
via^a, sinucigandu-se sau nu respecta pe omul adormit,
incinerandu-i trupul, nu crede in via^a, ca dar al lui Dumnezeu §i
nici in invierea mor^ilor.

Trupurile noastre vor fi inviate de catre slava lui Dumnezeu,
noi vom mo§teni Impara^ia lui Dumnezeu cu trup §i suflet, ca
oameni duhovnice§ti, dupa ce vom trece prin fa^a Dreptului
Judecator, Care judeca pe fiecare dupa faptele sale.

84

Despre simtamdntul teologic al existentei

Pentru ca suntem zidi^i de catre Creatorul nostru §i oriental
ontologic spre El, pentru ca sa privim numai spre El §i intru El sa
ne traim via^a temporara §i ve§nicia, orice meditate asupra vie^ii
include o privire teologica asupra ei.

Pacatul este o teologie intoarsa in aceasta perspective, daca
virtutea §i fapta buna sunt instrumentele gnoseologice, teologice
ale cunoa§terii lui Dumnezeu.

Revela^ia dumnezeiasca, vorbirea lui Dumnezeu cu Sfnuii,
cuprinsa in Scriptura §i in Tradi^ia / Predania Bisericii sunt cai de
in^elegere §i de contemplare a vie^ii lui Dumnezeu.

Insa crea^ia intreaga, omul care e facut dupd chipul §i
asemdnarea Fiului (cum spune Sfantul Irineu al Lyonului),
intreaga existen^a nu e in afara Pantocratorului, a lui Hristos, Cel
care tine toate §i Care este fundamental interior al crea^iei §i Care
izvora§te via^a in toate cate exista.

Cunoa§terea lui Dumnezeu are valence multiple. E o
cunoa§tere de tip personalo-obiectiv, pentru ca putem sa
cunoa§tem pe Dumnezeu prin Scriptura, Traditie, Icoane, Sfm^i,
rugaciune, prin oameni §i prin crea^ia intreaga. . .dar Dumnezeul pe
care II cunoa§tem noi nu ne devine un Dumnezeu subiectivist, ci e
mereu Realitatea obiectivd supremd, Care nu se epuizeaza in
venirea Sa la noi §i nici nu Se confunda cu noi.

Exista o teologie a crea^iei, o teologie a existentei, un mod
viu de a percepe pe Dumnezeu prin toate cate traim §i aflam. Daca
ne spalam pe picioare §i contemplam teologic acest act suntem
intr-o activitate teologica vie.

Daca privim teologic fetele oamenilor, iarba, copacii, daca
cantam §i ne uitam la televizor teologic, daca inva^am pentru
examene teologic, daca muncim teologic, atunci inva^am cate ceva
despre Dumnezeu §i despre via^a cu Dumnezeu in tot ceea ce
facem.

§i a trdi teologic e eel mai u§or §i normal lucru. De ce?
Pentru ca a trdi teologic inseamna a recunoaste la tot pasul
prezenfa lui Dumnezeu in noi, in tot ce exista § i mai presus de tot
ceea ce exista.

Daca in rabdarea noastra in^elegem ce e asteptarea, atunci
aflam ca asteptarea multamitoare aduce nadejde (parafrazandu-1
pe Preadumnezeiescul Pavel, Apostolul Domnului) iar nadejdea
imbel§ugata din via^a noastra, certitudinea prezentei lui Dumnezeu

85

in noi nu rusineaza, nu ne face de rusine, pentru caeo nadejde
mantuitoare, sfm^itoare.

Daca traiesti ortodox traiesti teologic. §i ca sa traiesti
ortodox si teologic trebuie sa sim^i pasii tai in via^a ca pe niste
daruri, ca pe niste minuni. Pentru ca minunile din via^a noastra au
nevoie de recunostin^a vie fa^a de Dumnezeu.

Noi glumim adesea cu existen^a noastra. Luam in derandere
cuvintele, mai ales ale altora. Dar cand e vorba ca in cuvintele
noastre sa fim noi, cu pacatele, caderile si ridicarile noastre, si
cineva ne ofuscheaza, atunci in^elegem, ca cuvintele sunt o parte
din noi si ca ele ne dor.

Sim^amantul teologic al existen^ei e o specializare harica a
crestinului ortodox, pe care ^i -0 descoperi, ^i -0 descopera
Dumnezeu, pentru ca sa in^elegi ca, de fapt, asta stiai de cand erai
mic si te minunai de puterea cailor, de cum alearga gainile prin
curte sau de viteza masinilor.

Converti^ii la Ortodoxie, care au trait sincer ereziile lor sau
pacatele lor, dau mai to^i acest detaliu: cand am intrat in contact cu
via^a ortodoxa am in^eles, ca nu este vorba de o alta credin^a, de o
alta Biserica, ci ca ne-am intors acasa, ca aici e sentimentul plenar
al lui acasa, al acasei noastre.

Copilul inva^a mai intai sa se inchine si sa priveasca la
Sfmtele Icoane. Sfintele Icoane, mai mult decat Tom si Jerry, sunt
realita^i pentru copil, niste realitdii vii, niste realita^i paradoxal de
apropiate de inima lui, care impun o reveren^a venita de sus.

Ele sunt educatoarele copiilor, pentru ca prin ele inva^a acea
liniste si tacere de care au nevoie, inva^a calmitatea pe care o
gasesc sub un nuc sau tei din curte sau pe deal si munte, care spun
povesti adanci.

Copiii nu isi bat joe de chipurile vii ale Prea Curatei din
Sfintele Icoane, pentru ca simt ca ele transmit ceva vesnic.

Nestiind indoiala, pozitivismul ateu al adul^ilor, copiii isi
largesc inima si trag in piept harul Sfm^ilor in rugaciunile lor.
Cand intervine in om indoiala, cand copilul incepe sa se apropie de
pubertate si inva^a perversitatea alaturi de fariseismul, de
duplicitatea adultilor, nevinova^ia Icoanelor, a Sfm^ilor, mai ales a
Prea Curatei ii stanjeneste.

De ce? Pentru ca se simt murdari pe langa cura^ia Prea
Sfinjiei Sale. Fetele care avorteaza sau care sunt violate, femeile
care isi plang avorturile si incesturile in fa^a Sfintelor Icoane
reinva^a sa aiba rusine, bun sim^, evlavie, sa fie din nou femei si nu
niste arogante si dispreiuitoare.

86

Am vazut chipurile spalate in lacrimi ale catorva femei, care
m-au inva^at atata teologie, incat imi venea sa ma plec la pamant
in fa^a lor §i sa le sarut urmele pa§ilor.

Dar m-au inva^at teologie vie, pentru ca §i-au recunoscut
pacatele §i au reinva^at de la Imparateasa lumii ce inseamna
nevinova^ia §i cura^ia preadumnezeiasca.

Sfantul Maxim Marturisitorul spunea un mare adevar, un
adevar capital, atunci cand afirma, ca cei care nu au fost inva^i
de Prea Curata Stapana sa aiba sinful fecioriei, al cura^iei, al
evlaviei, nu §tiu sa fie oameni credincio§i.

Caci cine poate sa ne invete sa fim fiii adevara^i ai lui
Dumnezeu, decat Maica Fiului? Iar daca Prea Sfin^ia Sa, cum spun
in mod blestemat ereticii, e o Femeie oarecare, prin aceasta nu II
fac §i pe Fiul un Fiu oarecare? Pentru ca, in substrat, orice atac la
adresa mariologiei este o secatuire a hristologiei, o denaturare a
hristologiei.

Intr-o zi, un tanar sarac dar eminent la studii, cu paring vai
de mama lor, m-a luat la el acasa, ca sa imi arate cum picteaza
Icoane pe sticla. M-a uimit cu aten^ia §i delicate^ea sa. Avea o
puritate acest om de te lasa fara grai. Nu puteai sa te cer^i cu un
astfel de om. Era o impietate sa il deranjezi. A§a am sim^it atunci,
vazandu-1 cum imi vorbe§te §i ce via^a austera §i nefericita are din
cauza parin^ilor sai indiferenti.

Am vazut apoi un monah in varsta intr-un cimitir, care se
prefacea ca e nebun §i era un monah mai tanar in acea manastire,
care ii mai da cate o tupa dupa ceafa, cica pentru a-l smeri, cand el
avea nevoie de smerenie mai abitir.

Acest monah in varsta avea o via^a ascunsa dar extrem de
duhovniceasca. Se ducea la morminte §i ingrijea fiecare mormant
in parte, fara sa i se auda gura. Cand vedea ca te apropii de el, se
prefacea ca pierde timpul. M-am apropiat de el §i 1-am privit cu
evlavie. A in^eles asta. §i pentru ca sa nu stau de vorba cu el sau sa
il laud, a disparut imediat din cimitir §i nu 1-am mai vazut cat am
stat pe acolo.

Insa acest monah binecuvantat avea o evlavie careia ii facea
bine tacerea. Se vedea pe chipul sau, ca a inva^at ritmul
dumnezeiesc al naturii §i al rugaciunii, ritmul vie^ii, care e
schilodita de dureri, dar care are in substrat mult har.

Sfantul loan de Kronstadt a fost surprins intr-o zi
contempland o femeie goala dintr-o fotografie. O persoana
evlavioasa, care a fost surprinsa de actul Preadumnezeiescului
loan, eel atat de mult plin de har §i care a trait cu so^ia lui in

87

feciorie toata via^a, 1-a intrebat cum de si el, tocmai el, face una ca
asta.

§i loan i-a zis: Vezi cat de frumoase fdpturi face Dumnezeu
ca sa fie mamel Persoana in cauza a in^eles imediat, ca gandurile
Sfin^ilor §i motivele gesturilor lor nu sunt ca ale oamenilor de
rand.

Acolo unde unul vede numai plictiseala, altul poate vedea
minuni. §i unde unul da cu tifla, altul poate sa i§i ca§tige
mantuirea. Pentru ca cunoa§terea lui Dumnezeu ^ine de inima
omului, de a§ezarea lui interioara, de motivele adanci, implinitoare
ale vie^i sale.

Fericitul Dumitru Staniloae, Parintele nostru, numea in
Dogmatica sa acest tip de cunoa§tere a lui Dumnezeu, drept unul
care se petrece in imprejurdrile concrete ale vieiii, in
cotidianitatea noastra, in palpita^ia zilnica a fiin^ei noastre.

Tot ceea ce traim §i vedem poate fi eviden^iat, talcuit
teologic. A§a se face ca aici, pe blog, vrem sa ii educam pe cititorii
no§tri, ca sa in^eleaga faptul, ca Teologia nu tine sau nu inseamna
numai dogme, Scriptura, Sfnui Paring, Acatiste §i sluje, ci si
cunoa§tere vie §i personala a lui Dumnezeu prin oameni, imagini,
acte diverse din via^a noastra.

Pe anumite persoane, recent, i-a smintit Andra, pentru ca a
cantat la noi pe blog. Mie imi place Andra, muzica ei §i mi-a facut
un mare bine, m-a relaxat, dupa multele mele osteneli
scriitorice§ti. Acum, te poate enerva §i mancarea buna la o adica §i
\\\ poate ramane osul de pe§te in gat. Problema e ce inima ai, cu ce
inima receptezi lucrurile.

Daca ai inima sa vezi §i ochi sa auzi, sa compatime§ti §i sa
te bucuri cu ceilarfi, atunci oamenii te recepteaza ca pe un om, care
nu e§ti indiferent la nimic.

Persoanele din via^a mea §tiu ca nu sunt indiferent la nimic,
ca nu am tabuuri cand e vorba de a cerceta cele mai execrabile
lucruri, daca ele sunt spre folosul §i luminarea multora. Caci daca
nu \\\ rezolvi dilemele, obsesiile, intrebarile la timpurile lor ele se
agraveaza §i ajungi un mosmeag sau o baba cu minte de
optsprezece ani, care in loc sa fie cu mintea in cer, se gande§te la
cat de dulci erau saruturile de odinioara.

Saruturile, credem noi, trebuie sa ramana la vremea lor,
munca §i seriozitatea la vremea lor §i veselia la fel. Daca incurcam
vremurile / vremile lucrurilor ajungem ni§te agrama^i ai
experien^ei.

Nu cred in baie^ii cu experience facute doar in spatele
blocului! Nici in aceia, care te dracuie de trei ori §i iti mai zic o

88

data §i de ma-ta, ca sa ni spuna o propozrfie. E un fel de a limita
experien^a numai la trivialitate.

Experien^a de via^a §i acest sim^ teologic de a ne trai via^a
frumos cuprind aspecte extrem de incantatoare, pe care nu le-am
trait la domnul Columbeanu in biografie §i nici in aventurile
pinguinului de apa dulce.

Exista feluri de a spune pentru toate felurile de experin^e.
Daca imbini tot feluri de feluri de a spune nu antfi, decat ca te
compor^i normal, ca nu faci abstrac^ie de ce e in jurul tau §i nu te
inchipui ghiocelul sdlbatic, cand pe tine te cheama Costel sau
Gheorghe.

Da, pentru car^ile mele cercetez undergroundul in paralel cu
sublimitatea vie^ii §i a sfmfeniei, pentru a ma umple de harul lui
Dumnezeu §i nu pentru a ma umple de toate spurcaciunile
canalelor cu murdarie.

Dar a te da de credincios, cand nu ii asumi pe to^i, cand nu
vrei sa ii cuno§ti pe cei care vin la tine cu sinceritate, pentru ca nu
sunt de condi^ia ta, asta, frate, se nume§te fandoseald §i manierism
ieftin §i nu vocaiie pastor ald\

M-am uitat cu aten^ie la Sfin^ii recent canoniza^i §i traitori in
secolul al XX-lea, care, in majoritatea lor sunt Noi Mucenici. Unul
mai paradoxal decat altul. Matematicieni §i filosofi, care devin
calugari, fosti atei cu specializari de te lasau mark nebuni pentru
Hristos doctori in Teologie si asce^i §i rabdatori de chinuri
inimaginabile.

§i am tras o conluzie fericita si anume, ca Sfin^ii
contemporani noua sunt din ce in ce mai de^tep^i, mai speciali,
fiind, in acela§i timp, mun^i de smerenie.

Iconomia lui Dumnezeu e atat de mare cu noi, incat, pe
masura ce lumea e prostita sistematic, in inimile catorva zeci, sute,
mii, Dumnezeu §tie ca^i, se infiripa o ardoare §i o munca atat de
titanica, incat ce ramane in urma lor e absolut incredibil.

Imi spunea prietenul nostra Adrian Tanasescu, traducatoral,
despre un Sfant ierarh ras, nebun pentru Hristos, din secolul al
XX-lea, care a scris o Teologie Dogmatica Ortodoxd unica,
voluminoasa, cu un stil, cu o frache^e §i inal^ime a cugetarii
cople§itoare. Nu a fost tradus textul in romana. Insa imi spunea, ca
de un astfel de text avem nevoie, pentru ca sa ne invete cum sa ne
cunoastem si sa ne aprofundam credinta.

De ce spun toate astea? Pentru ca nimeni nu ne poate rape
pe noi de la dragostea lui Hristos §i de la o via^a ortodoxa
autentica. Nici laxitatea morala, nici abera^iile ideologice, nici
politicienii sau siteurile porno, nici politica americana sau rasa din

89

Romania, nici mogulii de presa sau mai §tiu eu ce OZN cazut in
zona Pipera nu ne pot desparti de Hristos. Nu!

Ci toate acestea ne fac §i mai umili §i mai profunzi §i mai
in^elepti, aidoma Parin^ilor no§tri, care au suferit in inchisorile
comuniste §i care au mancat mancarea din tineta cu propriile lor
fecale.

Exista un pre^ frumos al mantuirii, pentru care trebuie sa fii
dispus sa dai tot. §i ca sa dai tot, trebuie sa vezi, cum spunea
poetul, in rauri, ramuri, ape §i paduri pa§ii Lui, urmele pe care tu
trebuie sa calci §i sa fii rastignit pentru lume §i viu pentru El, Via^a
lumii.

90

Despre sinele nostru

Parintele Stephen Freeman, un parinte ortodox din America,
pe care noi il respectam mult, a ajuns, de curand, la cifra
apreciabila de 200.000 de vizitatori pe blogul sau, dupa care a
scris un articol despre adevaratul §i falsul nostru sine . Articolul
sau m-a inspirat, pentru ca sa abordez aceasta problema in mod
personal.

A te cunoaste pe tine insuii presupune primul pas spre o
traire autentica a credint.ei ortodoxe. Scanarea propriului interior,
vederea patimilor proprii reprezinta vederea autentica de sine.

De aici se pleaca spre implinirea poruncilor lui Dumnezeu
in mod con§tient, asumat. Cand \\\ §tii limitele, neputint.ele, cand
§tii ce po^i sa faci, de cat e§ti in stare sa faci, ajungi sa in^elegi, cat
po^i posti, cat te po^i ruga, cum sa vorbe§ti cu altii, cum sa te
percepi pe tine in relatiile tale cu altii.

Aseara, Loredana Groza dadea un interviu la Antena 2 §i a
fost intrebata de moderatorul emisiunii, despre beneficiile pe care i
le-a adus pozatul in Playboy. §i raspunsul sau a fost acela, ca a
fdcut-o sa se simtd bine in propria eipiele.

Din punct de vedere duhovnicesc a-^i vedea pacatele, a te
vedea inauntru in adevarata ta golatate, in adevarata ta lipsa de
fapte bune inseamna a ajunge sa te cuno§ti §i sa i^i accept
neputin^ele.

Un om apropiat mie m-a intrebat, cum sa lupte cu sine, cu
patimile sale §i cum sa se despatimeasca §i i-am spus, ca daca vrea
sa se cunoasca pe sine, atunci sa inceapa sa scrie pagini intregi cu
gandurile, patimile pe care le are §i sa §i le analizeze in mod
tran§ant. Sa priveasca tot ce traie§te intr-un mod obiectiv, nu
subiectivist, in lumina a ceea ce cunoa§te §i in^elege din Scriptura,
Paring, cult, diverse car^i teologice. . .

§i, pe timp ce scria, analizam gandurile sale de comun
acord, pas cu pas, pana cand am ajuns la concluzia, de ambele
par^i, ca lupta cu gandurile §i cu tine inseamna sa te analizezi fir a
par in orice clipa §i sa te pui in fa^a lui Dumnezeu mereu.

§i, chiar daca nu ar fi scris toate acele zeci de pagini cu
diverse amanunte, a con§tientizat faptul, ca in mod mental, drumul
spre despatimire e un drum con§tient, un drum al gandirii, care
angajeaza intreaga noastra fiin^a §i ca fiecare ortodox in parte este

Cf. http://fatherstephen.wordpress.com/2007/06/06/the-false-and-true-self.

91

un gdnditor si un psiholog al sinelui sau, pentru care cere mila lui
Dumnezeu.

Cunoasterea de sine incepe cu o anamneza, care duce la
spovedanie dar care duce si la in^elegere de sine. In fa^a unei
spovedanii generale fiecare amanunt conteaza, pentru ca ne scoate
din umbra pacatului, care ne ^inea legaji.

Fiecare marturisire a pacatelor in fa^a preotului este o
eliberare de trecut si o constientizare a neputin^ei proprii. De
pacatuit, pacatuiesti singur (e o maxima adanca in Ortodoxie), dar
pacatele se cura^esc numai prin spovedanie, ajutat de catre
Dumnezeu si de catre un preot.

Reamintirea propriei tale vie^i in lumina credin^ei,
neascunderea pacatelor proprii si neminimalizarea efectelor lor
negative in via^a ta due la o sporire enorma in vederea de sine.

Ajungi sa in^elegi ca, daca vrei sa scapi de pacate, de omul
eel vechi si sa devii unul nou, trebuie ca zilnic sa fii deschis
harului si faptelor bune, ca zilnic sa infrun^i, cu bunatate si
in^elepciune, gandurile rele din tine.

Via^a ortodoxa este o supravie^uire prin har si cei care
supravie^uiesc tuturor ispitelor si greuta^ilor au infruntat razboiul
nevazut al demonilor din fikrfa noastra, peretele acesta negru, care
ne facea sa nu ne vedem sinele, adica launtrul nostru, care cerea
bucuria si mila lui Dumnezeu.

Cand esti ideologizat, cand esti ori rocker ori manelist, ori
PD-ist ori PRM-ist, cand esti cu muzica la maximum si asteptarea
vie^ii tale e sa te imbe^i in comun cu prietenii tai si apoi sa te culci
cu vreo prietena, si ea, tot la fel de beata ca si tine sau cand toata
ziua te gandesti numai la cum sa vinzi ceva sau sa edstigi bani nu
ai timp sa te vezi si crezi ca omul nu are adancimi sufletesti.

Dar cand cunosti cuvintele lui Dumnezeu, voia Lui cu noi,
cand te luminezi asupra sensului lumii, al omului, cand vezi spre
ce trebuie sa te indrepti, atunci incepi sa te departezi de ceea ce
iubeai pana atunci si sa devii serios, plin de o seriozitate
responsabila, care aduce numai bucurii si in^elegere.

Pentru ca traind intens sentimentul, ca tu trebuie sa te
reconfigurezi interior, ca trebuie sa te umpli de ceea ce afli ca e
via^a, lasi in urma o via^a de suprafa^a, pentru o via^a de adancime,
traita plenar, in harul lui Dumnezeu.

§i asa cum indragostirea te face sa vezi, ca dorul de cineva,
nevoia de cineva e mai profunda decat propria noastra logica, tot
la fel indragostirea de Dumnezeu ne face sa in^elegem, ca centrul
vie^ii noastre, aspira^iile cele mai adanci sunt implinite numai in
dragoste si ascultare de Dumnezeul nostru.

92

Cunoa§terea de sine se face numai prin credin^a, dragoste §i
har. Cunoa§terea de sine este un drum interior, pe care il parcurgi
pe masura ce la§i voia lui Dumnezeu sa devina propria ta voie §i
mintea ta §i sentimentele tale sa fie mintea §i sentimentele lui
Hristos, pline de prezen^a lui Hristos si a Duhului Sfant in fiin^a
noastra.

Filosofia antica propunea o cunoastere de sine insa numai
sub aspect moral §i nu la nivel ontologic. In ceea ce ne prive§te,
cunoa§terea este o expresie a intregii noastre fringe, a experierii cu
intreaga noastra fiin^a a unirii cu harul lui Dumnezeu §i nu doar cu
mintea sau cu inima.

Umplerea noastra de har prin Tainele Bisericii, unirea
noastra fiin^iala cu Hristos in Sfanta Euharistie, umplerea noastra
de lumina Sa in vedere extatica, ne fac sa vedem, ca adevarata
cunoastere de sine inseamna sa te vezi umplut de harul lui
Dumnezeu §i sa trdiesti prin el.

Pe de o parte, la inceputul cunoa§terii de sine, percepi ca e§ti
gol §i murdar §i ca numai harul lui Dumnezeu este eel dupa care
tanje§ti, pentru ca, mai apoi, sa i^i dai seama, ca adevarata
cunoastere de sine nu inseamna o ramanere in grani^ele
singurata^ii tale ontologice, nu inseamna o ramanere la tine, la
propria reflectie asupra ta, ci presupune umplerea noastra de harul
Prea Sfintei Treimi.

Te cuno§ti pe tine tocmai atunci, cand nu mai e§ti singur ci
plin de Dumnezeu. Pentru ca adevarata cunoastere de sine
inseamna a con§tientiza, ca e§ti menit sa fii cu Dumnezeu §i in
Dumnezeu, acum §i pentru to^i vecii.

De aceea am spus, ca filosofia umana vorbe§te despre o
cunoastere de sine in cadrul unei mentality seculare, in care
morala, psihologia, sociologia persoanei ocupa locul central §i nu
indumnezeirea, care e de domeniul ontologicului §i nu doar al
psihicului.

Daca Biserica nu ar avea Sfinte Taine §i nu ar fi institute
divino-umana, unde oamenii se indumnezeiesc prin harul Tainelor,
unde sunt pu§i in directa legatura cu persoana §i harul operei
mantuitoare a lui Hristos Dumnezeu, Biserica ar fi o institute
umana, care nu ne-ar putea ajuta cu nimic in mod esen^ial.

Parintele Profesor John Breck, in cartea Dorul de
Dumnezeu, pe care v-am semnalat-o intr-un articol anterior
spunea, ca rolul preotului nu e acela de a fi psiholog, psihiatru sau
omul care ifi ia cu mdna orice boala, neincredere, neputin^a,
saracie sau obsesie.

93

Rolul preotului ortodox, spune Sfm^ia sa, este acela de a-l
pune pe credincios, prin slujbele sale, in fa^a lui Dumnezeu, de a-l
oferipe om in bra^ele lui Dumnezeu.

E mai mult decat bine, ca preotul sa fie un mare psiholog,
psihiatru sau taumaturg, vazator cu duhul. Insa rolul sau in
Biserica, in mod esen^ial, este acela de a-l direcfiona liturgic,
sacramental pe omul credincios, spre rela^ia sa personala §i,
comunitara in acela§i timp, cu Dumnezeu.

Caci asta inseamna ca sa ne aducem pe noi inline §i unii pe
al^ii lui Hristos. Daca §tim sa ne aducem, daca vrem sa ne aducem
pe noi inline lui Hristos §i fiecare dintre noi pe aproapele nostru in
harul lui Dumnezeu, atunci rolul comunitar al Bisericii, trairea
fra^ieta^ii creatine se indepline§te in aceste rela^ii de intimitate
adanca a fiecaruia dintre membrii Bisericii.

Cunoa§terea de sine ne apropie de trupul Bisericii, ne face
sa ne sim^im parte components a trupului lui Hristos, pentru ca ne
in^elegem rolul, rostul, menirea dar §i nevoia de comuniune §i de
dragoste cu to^i fra^ii no§tri. Cand ui^i de tine pentru altul, pentru
dragostea altuia, de fapt te in^elegi §i mai bine. Cand vrei sa il
in^elegi §i sa il respec^i pe un altul, in^elegi ce rol important are
dragostea §i in^elegerea altora fa^a de tine.

Dumneavoastra, cei care ne urmari^i gandurile zilnic pe
acest blog, in^elegeti din mine, care sunt o carte deschisa pentru
dv., cutele existen^ei mele. Daca dv. a^i fi in locul meu v-as.
in^elege §i eu, §i v-as. respecta transparent §i amabilitatea de a
vorbi unor necunoscu^i, printre care m-as. afla §i eu, despre lucruri
esen^iale.

In voca^ia noastra, noi predicam unui numar mare de
oameni sj nu §tim care este impactul a ceea ce spunem. Doar
purine, foarte purine feedbackuri de la public sau de la cititori.

Ne asumam prea repede statutul de cititor sau de ascultator,
dar mai greu sau deloc pe eel de dinamizator al celui care vorbe§te
sau scrie, prin recuno§tin^a §i mul^umirea fa^a de ceea ce am aflat
sau prin observa^ii pertinente la adresa noastra. Pana cand nu vom
dialoga nu vom afla nici cine suntem §i nici de ce avem nevoie.

Cred in rolul pova^uitor §i lini§titor al dialogului fiin^ial si
interpersonal, in care ni asumi ce spui, pentru ca vrei sa aju^i prin
ceea ce spui, pentru ca vrei sa te prezin^i ca prieten §i ca om
responsabil.

94

Textul si Duhul textului

Acolo unde se presupune, din start, o autonomic a textului
fa^a de configura^ia interioara a acestuia sau de ralierea lui la un
mod de via^a, se confunda teologia ortodoxd cu orice altd teologie.

Cel care inva^a sintagmatic credin^a poate sa scrie, in
aparen^a, un text ortodox, insa via^a autorului sa aiba aversiune
fa^a de amanunte ortodoxe majore.

Mai pe injelesul tuturor, se poate scrie un text, care sa para,
in litera, ortodox, dar via^a celui care scrie textul sa aiba prea
purine valence ortodoxe.

Textele ortodoxe sunt texte scrise atat in litera, cat §i in
Duhul lor in mod ortodox, cu raliere deplina la modul de a trai §i a
gandi al Bisericii. Un text duhovnicesc este un text al unui om
duhovnicesc §i nu se constituie de la sine, de catre orice om din
afara Bisericii.

Studiile facute de oameni din afara Bisericii Ortodoxe pot sa
con^ina o mare asimilare a modului de a gandi ortodox, dar nu din
interior, ci din perspectiva livresca a credin^ei ortodoxe.

Daca am putea sa scriem texte ortodoxe in afara Bisericii §i
daca am putea sa scriem car^i duhovnice§ti fara drumul personal al
curajirii de patimi, atunci Tainele Bisericii, apartenen^a la Biserica
sau via^a duhovniceasca nu §i-ar mai gasi rostul.

Insa Sfin^ii de dinaintea noastra, Parin^ii no§tri, au trait §i au
studiat credin^a din punctul de vedere al ralierii totale, depline, la
Parin^ii din fa^a lor. A§a se face, ca daca e§ti ortodox, trebuie sa
accept tot ce tine de Ortodoxie §i nu numai bucdii din ea, ceea ce
iti place tie.

A fi ortodox inseamna a te deschide modului de gandire
eclesial, a te umple de diversitatea modurilor personale de a exista
in Biserica §i, in acela§i timp, de unitatea cugetarii §i a intimita^ii
cu acelea§i repere de via^a §i gandire.

Textul Liturghiilor, al car^ilor de cult, al Parhuilor, al
Scripturii trebuie receptate in deplinatatea lor §i nu fragmentar.
Studiul personal trebuie sa se deschida complementarita^ii §i nu
gandirii individuale.

Astfel, scrisul unui text ortodox nu tine de orgoliul de a
scrie, ci de con§tiinJa responsabilita^ii pentru mantuirea celorlal^i
§i de nevoia de continua reactualizare a marturisirii ortodoxe.

Ca §i continua reactualizare a manualelor sau a car^ilor
clasice ale literaturii, continua exegeza a cultului §i a vie^ii
ortodoxe e ceruta de nevoia de cunoa§tere a noilor genera^ii de

95

credincio§i. Pentru fiecare generate §i om in parte e nevoie de
catehizare, de exegeza, de pornire de la zero.

Func^ia inva^atoreasca, catehetica a slujbelor Bisericii se
impreuneaza cu cea a rugaciunii, a slujirii §i a conducerii spre un
mod de via^a autentic ortodox.

Trebuie sa explicam cantarile Bisericii, cum sa ne rugam,
cum sa postim, cum sa ne traim via^a, concluzionand §i trimi^and
la reperele Bisericii, la Sfin^i §i Tradi^ie.

Textele au nevoie de oameni, care sa traiasca in Duhul
textelor. Nu de oameni exteriori textelor, slujbelor, de simpli
funcfionari avem nevoie in Biserica, ci de oameni, care con^in in
ei credin^a, pentru ca au pe Duhul, Care i-a insipirat pe Sfinti la
scrierea textelor §i prin care se talmacesc textele.

Acolo unde slujba nu este predicate §i unde predica nu este
doxologica se traie§te taina unirii cu Hristos Dumnezeu innegurat,
imprecis.

Insa daca predica e pregdtire pentru unirea cu Hristos, daca
e cea care te umple de starea proprie unirii cu Stapanul, sim^i ca
slujba a fost deplina, pentru ca s-a adresat §i ochilor §i min^ii §i
gurii prin imparta§ire §i mirosului prin tamaia slujbelor §i
intregului trup prin inchinaciunile, ingenuncherile §i metaniile
facute.

Predica, cantarea, evlavia, tacerea nu sunt complementare
slujbei, slujirii, ci sunt par^i integrante din ea. Unitatea slujbei
trebuie sa se regaseasca in unitatea interioara a textelor ortodoxe.
Trebuie sa sim^i ca textele emana o pace, o in^elegere, o logica
interioara, o marinimie de suflet, ca textele miros a sfin^enie.
Textele Ortodoxiei te conving, prin Duhul lor, nu numai prin
logica lor.

Insa cand autorul este indiferent la via^a lui, dar scrie texte,
in aparen^a, ortodoxe, adica, cand textul spune una si via^a lui
spune alta, atunci se intra in spa^iul mofturilor, a perora^iilor, a
incertitudinii §i a necredin^ei.

Cand nu se traie§te unitatea cu trecutul Bisericii se observa
ca autorul se lupta cu mor^ii, cu viii, cu el, cere anateme, cere sa se
faca dreptate, sa ramana numai drepiii in Biserica §i lap§ii, cazu^ii,
sa iasa afara, sa fie destituiU.

Insa daca ^i-ai in^eles neputin^ele personale §i ai perceput
interior pu^inatatea oamenilor nu mai te autoinstitui in tor^ionarul
acelora, care au pactizat cu diavolul in timpul comunismului, nu te
mai lup^i cu cine §tie ce idee sociala, cu cine §tie ce nedreptate
istorica, ci faci distinc^e intre ce e bun §i ce nu e bun, prive§ti cu

96

infelegere trecutul, vezi rostul compromisurilor facute §i incerci sa
te pui in locul acelora, care le-au facut.

Cineva, de curand, spunea, ca nu poate sa gireze orgoliul §i
tupeul tinerilor de astazi, care se cred mai buni decat cei care au
trait in comunism, in lipsa probei a ceea ce ar fi facut ei in
incle§tarea brutala cu ideologia atee. Sunt cu totul de acord cu
acest domn. Nu pofi sa presupui, ca tu ai fi facut altfel.
Presupunerile nu au nimic in comun cu viafa reala. In via^a reala
nu tot ce presupui ca pofi sa faci §i faci in act, ci observi ca e§ti
constrans de multe opreli§ti interioare §i exterioare.

Insa rigorismul moral, acest extremism si orgoliu ascetic nu
e nou in istoria Bisericii. Autenticii patimitori ai Bisericii nu au
cerut niciodata ca sa fie razbunafi sau sa fie aruncafi la lei cei care
au pactizat cu un regim sau cu o erezie, pentru ca ei simfeau din
plin binecuvantarea de a fi Mucenici ai Bisericii.

In con§tiinfa Bisericii, infelegerea, compatimirea e
fundamentala iar rigoarea §i legalismul vazute ca superioare
omului, vazute ca interdict oarbe, fara iconomie, dau na§tere la
un satanism fara margini.

Nu e buna nici purificarea cu for^a a membrilor Bisericii §i
nici impunerea unei legality de neindoit, fara maleabilitate, vizavi
de orice persona.

In istoria Bisericii se cunoa§te rolul mantuitor al iconomiei,
care fine de pocainfa §i de infelegerea situafiei reale a omului, cat
§i tulburatoarea trecere peste legi a oamenilor duhovnice§ti, care
stau mai presus de lege, pentru ca implinesc si stau in Duhul legii,
care este iubire §i sfinfenie.

Textele sunt arhive de infelegeri §i de viafa. Dupa cum
Sfanta Euharistie uscata, pe care o avem pentru imparta§itul din
afara Sfintei Liturghii, confine viafa in ea, care e resimfita plenar
de eel care se imparta§e§te, tot la fel textele sfmte ale Bisericii sunt
in ele insele mancare uscata dar vie, hrana tare, care hranesc
sufletele §i trupurilor oamenilor. Cei care se smintesc de viafa
Bisericii §i de textele Bisericii nu au probleme hermeneutice ci de
non-racordare intima la viafa Bisericii.

Nu m-a smintit niciodata un text al unui Slant Parinte. Nu
am cautat niciodata sa cred, ca sunt mai de§tept decat ei sau ca
trebuie sa corectam lucrurile, care au fost crezute vreodata.

Acolo unde exista vreo eroare, din cauza tiparului, a
coruperii textelor de catre eretici, din cine mai §tie ce motive, nu
trebuie sa sarim imediat ca ar§i, ca s-a produs o catastrofa. Acolo
unde exista infelepciune nu exista frivolitate in gesturi §i in afluxul
scrierii.

97

Textele Bisericii cer smerenie si sfm^enie. Ca sa citim bine,
ni se cere sa ne rezolvam problemele interioare, de orice fel ar fi
ele. Iar daca stii ca ai o problema, o fobie, o disputa interioara cu
cine mai stie cine, trebuie sa incercam sa fie cat mai pu^in
evidenta, pentru ca riscam sa transformam discursul teologic intr-o
isterie a complexelor.

Cei care ne asculta au nevoie de indrumari, de clarificari.
Nu trebuie sa credem, ca trebuie sa le spunem totul tinerilor, ci
trebuie sa ii indrumam sa descopere singuri propria lor cale
interioara catre intimitatea si iubirea lui Dumnezeu.

Rolul de educatori al celor mai intari^i in credin^a fa^a de
incepatori trebuie sa constea in indicarea marginilor a ceea ce e
Ortodoxia si in spa^iul carora se poate trai bucuria invierii. Prea
multele prescript doboara entuziasmul. Credinciosul incepator
trebuie sa simta ca are o largime a lui intre anumite jaloane si ca in
acest cadru se poate jubila la nesfarsit.

Mai explicit: trebuie sa stie ca are nevoie de Liturghie, de
rugaciune, de Sfin^i, de dragoste, de aten^ia la inima lui, de
prospectarc.dar ca poate sa traiasca, din plin, fericirea din cadrul
acestor realita^i, care ii vor deveni personale.

Textele sfmte sunt ca mirosul florilor. Mirosul lor te atrage
sa stii cum le cheama, culoarea lor te fascineaza, statul langa ele te
dezlipeste de restul lucrurilor.

Cand esti prins de via^a si de frumuse^ea lor nu mai po^i sa
vezi frumuse^ea in alta parte. Cine se apropie cu intreaga fiin^a de
slujbele Bisericii, de cantari, de scrierile Sfm^ilor, in^elege ce izvor
de via^a si de in^elegere, ce tarie de caracter, ce parrisia,
indrazneala buna iese din contactul cu ele.

Insa, daca textele ortodoxe sunt socotite oase moarte, ce pot
fi disecate fara frica de Dumnezeu, nu e de mirare de ce se gasesc
atatea incertitudini in cele mai sfmte dintre lucrurile lumii.

Nu po^i sa separi litera de Duhul literei, prin care litera a
luat fiin^a si prin care se explica. Gramaticalizarea textelor sfmte,
pe care ne-a adus-o critica istorica, aten^ia la suportul lexical dar
nu si la Duhul scrierii, a dus la o tratare nestoriana a car^ilor sfmte.

Oamenii de teologie tind sa se ocupe numai de pastrarea
corectitudinii gramaticale, oamenii duhovnicesti tind sa pastreze
in^elegerea nealterata a Ortodoxiei textelor sfmte.

Insa atat textul cat si in^elegerea, lexicalul si talmacirea
trebuie sa stea la un loc, sa fie perihoretice. Oamenii literei trebuie
sa fie si oameni ai Duhului, pentru ca ori maximalizam
gramaticalismul ori in^elegerea duhovniceasca fara suport
literalist.

98

Insa noi avem nevoie de ambele pentru o in^elegere corecta
a textelor. Atata timp cat putem sa constatam departarea de textele
ca atare, de manuscrise, revenirea la surse e mai mult decat
normala.

De aceea teama de alegorie, inver§unarea impotriva
alegoriei din spa^iile eterodoxe arata perceperea monofizita a
textelor Tradrfiei. Daca litera e cea care decide, in defmitiv, e
normal sa ai aversiune fa^a de acei oameni care vad, ceea ce tu, ca
filolog, nu vezi.

Smerenia filologului fara o via^a duhovniceasca, fara
criteriul judeca^ii §i al in^elegerii duhovnice§ti a textelor, trebuie sa
se prezinte, ca o ramanere in perimetrul sensurilor gramaticalo-
lexicale. Omul duhovnicesc, care vede dincolo de texte, care vede
in Duh textele, trebuie sa vorbeasca despre duhovnicescul literei
fara ca sa intre in penibile discu^ii filologice, daca nu cunoa§te
aspectul filologic al textelui.

E o fericire imensa, cand talmacitorul e §i om al literelor cat
§i al Duhului textelor. Atunci, la nivelul sau, el poate sa perceapa
ambele par^i ale textului, adica divino-umanitatea textelor.

Insuflarea dumnezeiasca a textelor comentate, logica
interioara a lor, prospe^imea sfinjeniei pe care o emana inseamna
dumnezeiescul textelor, pe cand literele, topica frazelor,
in^elesurile lexicale ^in de umanitatea textelor.

Gandite in cheie hristologica, atat textele, cat §i omul, cat §i
via^a duhovniceasca sunt in^elese in adevaratul mod de a fi al
Bisericii.

Caci daca textele sfmte nu ne inva^a cum sa ne sfiniim viafa,
daca nu ne sunt pova^uitorii no§tri spre Dumnezeu, atunci care
mai este sau care este rolul lor?

Arhivarea datelor teologice trebuie sa se intersecteze cu
trairea lor din interior. Trebuie sa prezin^i garan^ia intalnirii cu
Parin^ii, cu modul de a gandi al Bisericii, cu logica interioara a
solicitarilor de tot felul. Nu trebuie numai sa citam texte, ci sa §i
enun^am date despre modul, cum percepem interior textele, pe
care le citam.

99

Tipicul, dogmele, canoanele Bisericii si
interpretarea lor

Cunoa§terea Tipicului bisericesc sau a Rdnduielilor
slujbelor este neaparata pentru preot §i pentru cantare^ul de la
strana. Intre cei doi, in timpul slujbei, se vorbe§te, in primul rand,
limba, dialectul tipiconal al slujbei.

Daca vreunul dintre ei este defectuos la aceste capitol,
slujba are sincope deranjante. Tipicul este coloana vertebrala,
insesizabila de catre credincio§ii neinrfia^i, a oricarei slujbe a
Bisericii. La fiecare slujba exista car^i speciale, se fac gesturi
speciale, e nevoie de materii speciale, pentru care trebuie sa existe
o pregatire prealabila.

De aceea e§ti intrebat eel mai adesea: Ce imi trebuie pentru
Sfe§tanie? De ce avem nevoie la Cununie? Ce ne trebuie pentru
Botez?

Pregatirea pentru slujba trebuie sa se faca de catre fiecare
parte: pregatirea preotului, a cantare^ului, a credincio§ilor. Cei mai
dezavantaja^i sunt credincio§ii, care nu §tiu in ce consta pregatirea
lor, eel mai adesea §i nici nu au de unde sa se informeze atat de
repede. Insa Tipicul reprezinta ordinea slujbelor, ce zice preotul §i
cantare^ul in timpul slujbelor, dar §i ceea ce trebuie sa simta
fiecare in timpul slujbelor.

Pentru variantele tipiconale diverse, slujba, randuiala slujbei
nu consta numai in ordinea raspunsurilor la o slujba ci erau §i un
mod de a trai slujba.

Exagerarea cea mai frecventa in domeniul Tipicului ia
forma raportarii riguroase la Tipic, la eel uniformizat, de unde §i
apelativul de tipicar, dat celui care da preeminent slujbei, dar nu
§i modului in care trebuie sa ne rugam la slujba, adica interiorita^ii
participan^ilor.

Acolo unde se urmare§te, in mod ostentativ, citirea intregii
slujbe se considera, ca slujba trebuie implinita indiferent de ceea
ce simt cei care asista la ea.

Acolo insa, unde slujba e scurtata, din varii motive, se
merge pe ideea, ca trebuie sa ne axam pe con^inutul principal al
slujbei §i pe incadrarea ei in timp.

Timpul §i starea improprie a participan^ilor dicteaza, in cele
din urma, o mic§orare tipiconala a slujbei dar §i numarul de slujbe,
care ii sunt cerute unui singur preot.

100

Luat in abstractum, Tipicul pare o lege inflexibila, pe cand
el este un indrumar. E un ghid, care ne ajuta in savar§irea Tainei, a
slujbei.

Faptul ca Tipicul nu este numai o regula de parcurs de la
cap la coada, ci §i un mod de manifestare a evlaviei, un mod de a
trai credin^a, se observa din interpretarile, ierminiile facute la cult,
la fiecare cantare §i gest in parte.

Chiar daca ele nu ar exista, sa zicem, sau noi nu le-am
cunoa§te, nu putem presupune, ca facem ni§te slujbe, care nu au
niciun sens, care sunt derulari, la intdmplare, a unor rugaciuni §i
acte liturgice.

Necunoa§terea sensului tainic, duhovnicesc al Tipicului nu
trebuie sa ne faca sa credem, ca Tipicul e o carte de ritualuri, care
trebuie savar§ite automat, fara nicio semnifica^ie personala.

Fiecare gest in parte, fiecare parte a slujbei are o
semnifica^ie adanc personala, ne vizeaza §i ne creeaza
interioritatea noastra.

Spre exemplu, ne pregatim pentru a incepe Sfanta
Proscomidie, adica sa slujim Cinstitele Daruri, painea §i vinul ce
vor deveni Sfanta Imparta§anie §i, inainte de a ne imbraca cu
Sfintele ve§minte, rostim rugaciunea:

„Doamne, trimite mana Ta din inal^imea Sfantului Tau loca§
§i ma intare§te spre slujba ce-mi este pusa inainte, ca, neosandit
stand inaintea infrico§atorului Tau altar, sa savar§esc Jertfa cea
fara de sange. Ca a Ta este puterea §i slava in vecii vecilor.
Amin!".

Aceasta rugaciune tainica a preotului, care ar trebui sa fie
facuta in fa^a Sfantului Altar, imbracat in reverenda, ne pune intr-o
stare de adanca umilin^a §i de slujire in fa^a Stapanului tuturor.

Nu po^i sa roste§ti a§a ceva in mod impersonal §i fara teama
§i evlavia adanca in fa^a Stapanului tau, de la care ceri venirea
Sfantului Duh.

La o talmacire integrala a sujbelor (lucru pe care am bucuria
sa il fac in particular, intr-un proiect amblu de comentare a
slujbelor ortodoxe) am observa, ca fiecare moment al slujbelor
cere o sfm^enie uluitoare din partea tuturor participan^ilor la
slujba, binein^eles, preotul fiind primul vizat in toate.

Pentru cei care nu au vazut un Tipic in via^a lor, le spunem
ca este o carte bisericeasca in care se stipuleaza, pe scurt, fiecare
parte a slujbei.

Tipicele vechi nu erau separate de ambian^a iermineutica a
Tipicului. In Tipicul in uz in Biserica Ortodoxa Romana, un Tipic
uniformizat, se prezinta, din pacate, numai actele liturgice §i se

101

indica cantarile, zicerile preotului §i ale stranei, fara sa se spuna
prea multe despre starea interioara a participan^ilor. Insa, se
presupune, ca to^i au cuno^tin^e vaste §i o evlavie autentica vizavi
de slujbe, lucru care nu se cam regaseste si in viata reala.

Tot la fel sta treaba §i cu receptarea dogmelor §i a
canoanelor biserice§ti.

Dogmele Bisericii sunt chintesen^a dezbaterilor sinodale de
la cele 7 Mari §i Sfmte Sinoade Ecumenice, care au fost formulate
la sfar§itul dezbaterilor ca atare, ca oros, a§ezamant, hotar al
credin^ei.

Canoanele biserice§ti au fost formulate la Sinoadele
ecumenice §i la sinoade locale §i pe baza lor s-au format statutele
Bisericilor autocefale Ortodoxe, armonizate cu realita^ile practice
ale Bisericii.

Cand vorbim de Tipic, dogme §i canoane vorbim de trei
car^i distincte, care au o interconexiune perfecta, in fa^a unui
comentator, care vrea sa i§i insu§easca adancimile de gand ale
Bisericii.

Daca Tipicul se ocupa de modul cum se fac slujbele,
dogmele reprezinta o parte din chintesen^a credin^ei ortodoxe iar
canoanele reprezinta normele de comportament ale fiecarui
ortodox in parte.

Cel mai adesea, numai clericii erudrfi sau speciali§tii in
Teologie au o cunoa§tere bogata in acest domeniu iar cunoa§terea
lor este, din pacate, excep^ionala. Daca intalne^ti un credincios,
fara studii teologice, cu cuno^tin^e bogate in aceste domenii e
semn ca e un autodidact sagace.

Se mizeaza prea pu^in pe explica^ia cultului, a tipicului §i a
semnifica^iilor sale in predicile noastre §i, tot la fel de pu^in,
explicam oamenilor credincio§i for^a de gand §i de via^a a
dogmelor Bisericii §i a Sfmtelor canoane.

Structura interioara a vie^ii ortodoxe, in viziunea noastra,
are la baza via^a oranduita de tipic, de dogme, de canoane, de
talmacirile la Scriptura §i la Paring.

De ce am pus in primul rand Tipicul? Pentru ca am inceput
articolul din perspective intern-eclesiala, din punctul de vedere al
unui preot, care pleaca de la slujbe, in fa^a credincio§ilor sai,
pentru a vorbi de rostul, semnifica^iile, adancimea lor, pentru ca,
mai apoi, sa deruleze discu^ia spre trairea adancimilor vie^ii
ortodoxe.

Din punct de vedere functional, preotul e perceput eel mai
adesea ca liturgist in cadrul direct al Bisericii. Iar tipicul este

102

forma exterioara de manifestare a preotului, modul de exprimare al
evlaviei sale.

In inima vie^ii preo^e^ti sta insa certitudinea credinjei §i
via^a umpluta de harul Treimii, care e o urmare directa a studiilor
teologice, a curajirii de patimi §i a deplinei racordari interioare la
respirafia Bisericii, la modul de vie^uire in Biserica.

Tocmai de aceea, cand preotul e mai mult liturgist decat
traitor, da aparen^a ca slujbele se fac rapid, ca ele nu presupun
mult efort §i nici con§tiin^a prea multa.

Insa acolo unde via^a interioara primeaza, unde primeaza
aten^ia la suflet, la detaliile cuviintei inimii si ale evlaviei iar
tipicul §i slujba sunt pelerina vie^ii interioare, fiecare slujba este o
concentrare enorma, o daruire, o epuizare fiin^iala, un act de totala
jertfa in fa^a lui Dumnezeu §i a oamenilor.

Desj via^a preo^easca e o traire din slujbe §i prin slujbe, e o
umplere de harul §i pacea slujbelor, nu se poate sluji fara umplerea
de harul credkrfei §i de normalitatea gandirii ortodoxe, care se
extrage din dogme, canoane, Scriptura, Vie^ile Sfnuilor, Talcuiri §i
studii diverse.

Slujbele sunt un cadru in care se exercita boga^ia de gand §i
de inima, pe care o dobandim mereu prin studiu §i in^elegere.
Acolo unde se exagereaza ori cu slujbe fara citire, ori cu citirea
fara slujbe se observa, ba faptul ca se fac slujbele, dar ele nu sunt
in^elese, nu pot fi explicate, ba ca exista prea multe explica^ii
pentru fiecare dintre gesturile §i zicerile liturgice, dar prea pu^ina
implicare §i bucurie dumnezeiasca in timpul slujbelor.

Semnul ca exista o in^elegere a slujbelor, a car^ilor sfinte, a
vie^ii ortodoxe e trairea realei stari de bucurie, a starii duhovnice§ti
de implinire §i eviden^a faptului ca inaintam, ca sporim, ca ne
vedem §i mai mult lipsurile dar, in acela§i timp, observam, ca ceea
ce ieri numeam cunoa§tere, astazi ni se pare ca e ne§tiin}a, ca
suntem inca la inceput de drum cu toate.

Interpretarea surselor crednrfei Bisericii apare tocmai in
aceasta stare, in care sinrfi ca vrei sa in^elegi, ca vrei sa traie§ti
via^a §i sfm^enia Bisericii dar, in acela§i timp, percepi foarte acut
faptul, ca orice cunoa§tere a lor devine inconsistent^, in mod
existential, pe zi ce trece §i e nesatisfacatoare continuu. Ceea ce
ieri §tiai despre credin^a, astazi ^i se pare prea pufin. Exegeza reala
apare atunci, cand este traita ca o necesitate personala, cand e o
nevoie reala a noastra.

Insa exegeza e cea mai mare normalitate a raportarii la
credin^a si via^a Bisericii, ca una care presupune racordarea

103

noastra la un fel de a fi, care necesita o asumare con§tienta §i
totala.

Ca sa cuno§ti ce inseamna un cuvant al Scripturii, ce
semnificatie are o zicere, o cantare ortodoxa, pentru a §tii cum se
traia intr-un secol anume, avem nevoie de studii ample, profunde,
de ani intregi §i, in acela§i timp, de pozrfionari personale fa^a de
ceea ce citim. Interpretarea surselor apare tocmai in tensiunea
interioara dintre nevoia de a cunoa§te §i a trai ortodox §i sursele
foarte variate si profunde, care ne vorbesc prin harul lui
Dumnezeu.

Dumnezeu e Acela, Care ne retrimite mereu la surse, la
Scriptura, la Tradi^ie §i la via^a Bisericii pentru a in^elege ceva §i,
prin El, noi ne pozi^ionam intr-un anume fel fa^a de ceea ce
in^elegem cu toata fiin^a noastra.

Pentru ca la noi Teologia este o realitate, care se traie§te cu
toata fiin^a si nu numai cu mintea sau cu inima, interpretarea
trebuie sa fie duhovniceasca §i sa vizeze intreaga noastra finrfa.

Sensul interpretarii trebuie sa fie unul soteriologic, care sa
ne duca la mantuire insa, in acela§i timp, sa aiba o concrete^
admirabila pentru mediul in care traim §i activam.

Daca din via^a §i modul de a trai al Bisericii nu extragem un
mod de a reac^iona viabil pentru noi, atunci ne manifestam
impropriu persoanei §i capacita^ilor noastre.

Mai pe in^eles, daca e§ti preot in mijlocul ora§ului, trebuie
sa extragi un mod de a fi din via^a Bisericii, sa traie§ti intr-un mod
anume, in care sa fii compatibil cu oamenii, care te viziteaza §i vor
sa le fii preot.

Trebuie sa ai specializarea teologica, modul de a fi al vie^ii
preo^e^ti cablat la preocuparile, intrebarile §i la modul lor de
existen^a. La fel, daca e§ti ieromonah, trebuie sa fii pliat pe modul
de a fi al manastirii tale, pentru a vorbi §i a te manifesta potrivit cu
a§teptarile, care se cer de la tine.

Insa problema cea mai grea nu consta in citirea tipicului, a
dogmelor §i a canoanelor sau a Scripturii §i a Sfm^ilor, ci in modul
interpretarii lor si in ceea ce alegi sa practici in via^a ta.

Pentru ca ceea ce l\\ insu§e§ti din aceste surse diverse
trebuie sa se armonizeze cu firea ta, cu rangul pe care il ai in
Biserica, cu comunitatea in care locuie§ti, cu oamenii pe care ii
pastore§ti. Maleabilitatea preotului fa^a de mediu §i parohieni
trebuie sa fie uluitor de mare dar, §i din partea acestora, ar trebui
sa vina un mare ajutor, un mare sprijin.

104

Insa in nicio facultate sau academie ortodoxa nu se
pregatesc preoti reali, ci se primesc numai datele necesare pentru a
fi un preot real, autentic.

Biserica e cea care te formeaza ca preot: paradoxal dar
adevarat. Preotul isj dezvolta con§tiin^a preoteasca §i
personalitatea in mijlocul Bisericii, slujind §i traind teologic.

Numai ca a te forma ca preot nu tine numai de tine, ci §i de
rela^iile dintre tine §i familia ta, dintre tine §i confra^ii tai, dintre
tine §i ierarhul tau, dintre tine §i parohieni, dintre tine §i factorii de
conducere ai comunita^ii, dintre tine §i cei care te antipatizeaza, te
detesta sau carora le e§ti indiferent.

Ispitele, singuratatea §i invidia de care este asaltat un preot,
cateodata, tind sa intreaca bucuria §i fericirea de a fi slujitorul
Domnului.

Nu cred ca poate rezista vreun diacon, preot sau episcop
tuturor atacurilor, asalturilor §i denigrarilor, daca nu are o
con^tiin^a preoteasca autentica, multa smerenie §i via^a tainica dar,
mai ales, mult ajutor dumnezeiesc de la Stapanul Insu§i.

Toata lumea vrea sa te testeze. Toata lumea vrea sa afle cine
e§ti. Toata lumea incearca sa te minimalizeze, chiar daca o face
con§tient sau nu. Tu nu e§ti unul oarecare, chiar daca, pana mai
ieri te jucai cu copiii lor sau te vedeau fara reverenda.

Ti se cere sa fii absolut, sa fii sfant mereu, sa fii unic, sa fii
inger. Tie ti se cer, intotdeauna ti se cer, tot felul de lucruri §i
calitati §i ti se da prea putin.

Daca ar fi sa privim la rece lucrurile, numai un om
incon§tient sau un nebun dupa Dumnezeu, un om plin de iubire
pentru Dumnezeu si pentru oameni se mai fac astazi preot, monah
sau ierarh.

Pentru cineva, care prefera sa ca§tige bani repede §i sa nu se
implice prea mult in ceea ce face, preotia este o sinucidere curata.
Da, pentru sanatatea unui om normal, preotia este o povara
insuportabila.

Tocmai de aceea am spus, ca nu cred, din ce simt ca e
preotia, ca poate cineva sa o duca, sa o poarte la cote mari, fara sa
fie cumva, in mic, compatibil cu ea, daca nu ne ajuta Dumnezeu,
Caruia Ii slujim §i ai Carui robi Ii suntem.

105

Casa ca educator

Am beneficiat din plin §i cred nedezmin^it in logica
dumnezeiasca a acestui sfat al Sfantului Antonie eel Mare:

„Precum pe§tii zabovind la uscat, mor, a§a §i calugarii,
zabovind afara din chilie, sau petrecand ca mirenii, se slabanogesc
catre taria lini§tei. Deci, trebuie, precum pe§tele la mare, a§a §i noi
la chilie sa ne grabim; ca nu cumva zabovind afara, sa uitam
pazirea cea din launtru" 42 .

Statul in casa sau in chilia noastra ne educa spre isihie, spre
lini§tea interioara. Dorinja mondena trebuie sa piarda teren in fa^a
dorin^ei pentru lini§tire, pentru rugaciune §i studiu.

Nu po|i sa fii un ortodox autentic fara lini§tire interioara,
fara intoarcerea curenta spre inauntru, fara judecarea de sine.
Teribila noastra degringolada interioara se formeaza, atunci cand
uitam de lini§tirea de sine §i presupunem, ca via^a in societate nu
ne destructureaza interior, nu ne impersonalizeaza, atunci cand nu
are limite.

Revenirea in sine, reluarea faptelor zilei in fa^a con§tiin{ei,
judecarea lor din perspectiva poruncilor lui Dumnezeu §i a
con§tiin^ei noastre arata binele sau nebinele mersului afara, al
vie^ii sociale.

Perspectiva Sfantului Antonie nu este pur monahala, ci
autentic ortodoxa, ea vizand pe mireni §i pe monahi deopotriva.

Casa ca lini§te, casa ca intimitate, casa ca loc de rugaciune,
casa ca loc de nevoin^a, casa ca loc de studiu reprezinta tot atatea
particularity ale vie^ii ortodoxe, care ajuta la dezvoltarea noastra
duhovniceasca.

Cand casa e locul din care vrei sa evadezi e semn ca accedia
sau marasmul a pus stapanire pe noi. Dar in masura in care, casa
ne da lini§te §i intimitatea e cea care ne creeaza, ie§irea in societate
e o rupere de bine pentru vartej, pentru dezordine.

Ie§irea in dezordine are nevoie de ordinea, pe care statul in
casa ne-a adus-o. Rolul nevoin^ei, al citirii, al lini§tirii e acela de a
ne stabiliza interior.

Statul in casa, cu efecte benefice este la antipodul alergarii
dispersante pentru existen^a. Cand iesj ca sa ni plate§ti taxele, sa
mergi la munca, sa faci pia^a, sa mergi la o intalnire importanta
e§ti intr-un spa^iu, unde nu i^i mai apar^ii in totalitate, ci e§ti

42 q£ *** p ater i cu i e giptean, in col. „Izvoare duhovnice§ti", tiparit cu binecuvantarea PS
Andrei, Alba Mia, 1990, p. 9.

106

constrans sa ai ni§te reflexe impersonale sau educate. Gradul de
generalizare al socializarii Jine de diversitatea §i de gradul de
anonimitate a participarrfilor la socializare.

Avem de-a face cu o mare de oameni, care merge cu noi in
metrou, pe strada, in institu^ii §i locuri publice, cu o mare de
oameni complet anonima pentru noi in marele ora§e.

Anonimatul e substan^a societa^ii postmoderne. Anonimatul
educat, cu anume cutume e eel care merge la concert, la un meci
de fotbal sau la Biserica. Cel mai dureros lucru pe care il traiesc ca
preot e masa anonima de credincio§i din fa^a mea, atunci cand
oamenii, care vin la slujba, par sa nu aiba nimic de-a face cu
oamenii pe care ii intalnesc regulat, dar au.

Daca in casa personalizarea noastra este cautata, dorita,
impersonalismul ie§irii din casa e cerut de nevoia de a nu deranja
pe cei cu viziuni diferite de existen^a.

Mersul pe strada are un tipic al sau. Trebuie sa nu calci pe
picioare pe al^ii, sa nu prive§ti obscen sau denigrator, sa nu ai
reflexe de om necizelat. . .

Numai cand te intalne§ti cu un amic, cu un prieten, cu un
cunoscut, strada permite o discu^ie intima, personalizanta. Cand iji
strigi dorin^ele pe strada sau {i le scrii pe garduri dai dovada de
huliganism §i de badaranie.

Discu^iile legate de locprivat versus loc public sau atitudine
personala versus atitudine protocolard, impersonala trebuie
rezolvate, in mod intim, de fiecare in parte.

Casa, familia, persoana §i libertatea noastra sunt amprente
ale vie^ii private, care, intr-o lume normala, nu ar trebui sa vexeze
pe nimeni.

Aspectul public al vie^ii noastre il reprezinta manifestable
noastre publice, cu o anumita limita, integrate in calitatea noastra
de cetacean §i de prestator al unei munci deschise fa^a de al^ii.

Eu, ca cetacean, trebuie sa respect legile statului, sa imi
platesc taxele, sa imi indeplinesc munca in care m-am calificat, in
perimetrul contractului in baza caruia sunt angajat, fapt pentru care
imi sunt alocate ni§te drepturi §i facilita^i.

Via^a mea publica este exprimata constitutional §i
reglementata contractual. Atata timp cat eu nu incalc legisla^ia
statului §i nici statutul meu contractual §i mi-am terminat norma
zilnica de munca in folosul societa^ii, atunci intru in via^a mea
privata, pe care mi-o traiesc de la locul de munca spre casa, acasa,
in locurile unde eu vreau sa ma destind sau sa ma odihnesc.

Rela^iile de prietenie, de rudenie, de amicrfie tin de via^a
privata.

107

Insa, binein^eles, eu am via^a privata §i cand sunt la locul de
munca. Via^a mea intima {ine de launtrul meu. Numai ca la locul
de munca nu ma pot manifesta plenar ca in intimitatea casei mele.

Cand se traie§te spa^iul public al muncii ca acasa, apar
derapajele grave de la normele moralita^ii §i ale bunului sim^. La
fel, cand in spa^iul public al librariei, al bibliotecii, al salii de
cinema, al salii de opera sau pe stadion se traie§te intimitatea la
cote alarmante avem de-a face cu oameni, care nu §i-au dat seama
ca via^a sociala are norme de educate si de bun sim^.

Consumarea dragostei in public, obscenta^ile publice sau
rafuielile cu pumni §i picioare sunt urmari ale lipsei de departajare
intre aspectul public §i celprivat.

Daca statul in casa ar fi considerat o munca de cizelare
interioara, de despatimire, de educare a noastra, ie§itul afara ar da
dovezi de multa verticalitate personala.

Facutul §i cre§terea copiilor, educa^ia, informarea, studiul,
inva^area manierelor sociale, consumarea rela^iilor maritale §i de
rudenie se fac in casa. In casa sau in casa §i in curtea noastra ne
putem manifesta intimitatea.

Cand intimita^ile se consuma pe strada ai impresia, ca
trebuie sa generalizam dezbracatul. Insa dezbracatul ^ine numai de
casa §i nu de alte locuri!

Plaja nudista sau semi-nudista, pictorialele sexy sau porno,
decolteul prea mare §i fusta prea scurta nu sunt amprentele unei
vie^i ortodoxe, con§tiente de rolul trupului §i al pudorii in
societate, cat si in via^a intima.

Provocarea vestimentara este semnul unui suflet devastat de
neoranduiala, de impulsivitate §i de moliciune. Cand vrei sa fii
numai un trup interesant sau sa ai numai un trup interesant spui,
de fapt, ca traim intr-o lume, in care numai trupul mai e valorificat
§i nicidecum adancimile sufletului, ale omului in totalitatea sa.

Casa e locul unde ru§inea e pastrata prin dragoste §i unde
trupul e perceput ca o lini§tire, ca trupul so^iei sau al copilului tau,
fa^a de care ai delicate^e, respect, pudoare.

Intimitatea rezolva problema limitei, a decen^ei de la sine.
Intimitatea pe care o ai cu so^ia ta, nu po^i sa o ai cu copilul tau.
Cu copilul tau ai intimita^ile, care il ajuta sa creasca normal. Cu
so^ia ta ai intimita^ile prin care, casatoria, ca legatura harica, v-a
facut un singur trup in Hristos.

A iesi gol in fa{a copiilor tai sau a-i invdia cu picanterii
sexuale §i cu comportamente depravate nu inseamna decat dovada
marcanta, ca e§ti un parinte iresponsabil.

108

Intimitatea trebuie sa fie responsabila. Tocmai de aceea
mersul afara nu trebuie sa insemne o dezgolire a ta de fobii §i de
umori in fa^a altora, ci momentele in care tu depui marturie fata de
ceea ce e§ti, a schimbarilor pe care le-ai trait in propria-^i
intimitate.

„Pazirea sinelui", a launtrului, de care ne vorbea Sfantul
Antonie eel Mare in citatul de inceput, inseamna tocmai
construirea de sine, pe care trebuie sa o demonstrezi in societate.

Iesitul din casa e mereu un examen personal, prin care
trebuie sa atestam, ca suntem §i ne putem manifesta responsabil.
Ie§itul din casa este un puternic consum de energie, ca sa fii
propriu unor cereri exprese la adresa persoanei tale.

De aceea, daca nu e§ti propriu ie§itului din casa, teme-te sa
faci primul pasul afara! Sau po^i sa faci pasul afara §i sa
demonstrezi frivolitate, dispersie interioara, neaten^ie, ineficien^a.

109

Certitudinea nestiintei in miristea de vorbe multe

Orice cercetator cunoa§te la perfecjie, in inima lui, ca nu stie
ceea ce stie. Avem certitudinea ne^tiin^ei personale, a
necuprinderii, a prostiei erase in fa^a marilor realita^i ale vie^ii §i
ale ve§niciei.

Aprioric, orice om, care scrie un articol sau o carte
§tiin^ifica, pleaca de la punctul, ca nu §tie ce are sa scrie dar vrea
sa afle ce sa scrie, in functie de cercetarea pe care o face. Daca
cercetarea filologica sau teologica este munca pe texte, aten^ie la
detalii, rezultatul final e posterior cercetarii, de§i cartea se
formeaza pe masura cercetarii.

Subiectul pe care il cercetam sau cercetarea reala nu
inseamna sa ai certitudini, ci sa ai cautari. Daca ai cautari nu §tii
prea multe despre subiect. Daca nu ai cautari §i crezi ca a scrie o
carte §tiin^ifica inseamna a-^i aminti idei §i fraze citite candva, in
cartile altora, acest lucru se nume§te spoliere a ideii de cercetare.

A cerceta inseamna a cerceta acum un subiect, facand
abstrac^ie de faptul, ca ai mai citit o suta de car^i despre subiect
sau ca ai anumite cunostinte vagi sau preconceptii despre el.

A cerceta in domeniul Teologiei un text sau un singur verset
inseamna a face abstrac^ie, ca §tii ceva despre textul cu pricina §i a
lua-o de la zero in intrebarile despre con^inutul sau.

Ce confine textul? Ce inseamna fiecare cuvant in parte din
acest text? Ce in^eles are textul?

Daca pornim de la ce inseamna, nu de la ce confine, e ca §i
cum am vrea sa cercetam foi^a de ceapa fara sa o punem la
microscop.

Analiza patristica a Scripturii [a se vedea comentariile
Sfantului Chiril al Alexandriei la Scriptura sau ale Sfantului
Grigorie de Nyssa] ia in calcul fiecare cuvant al car^ii biblice §i il
explica duhovnice§te, dupa sensul adanc al fiecarui cuvant in
parte.

Daca in cadrul cercetarii plecam de la context §i nu de la
fiecare cuvant in parte alfrazei, al pasajului judecat de catre noi,
nu vom ajunge niciodata la o cercetare corecta, pentru ca nu §tim
sa legam cuvintele frazei intre ele din punct de vedere
duhovnicesc.

Cand talcuim un verset trebuie sa facem munca de cercetare
asupra fiecarui cuvant in parte, pentru ca sa ajungem la in^elesul
frazei.

Spre exemplu, ca sa in^elegem Amos 1, 1:

110

„Cuvintele lui Amos, unul dintre pastorii din Tecoa, care a
avut vedenie pentru Israel in vremea lui Ozia, regele lui Iuda, in
vremea lui Ieroboam, fml lui Ioa§, regele lui Israel, doi ani inaintea
cutremurului de pamant".

Trebuie sa luam fiecare cuvant in parte al versetului §i sa
cercetam ce inseamna fiecare membru al frazei. Ce inseamna
cuvinte? Cine e Amos? Unde e Tecoa? Ce fel de pastor era? Ce
inseamna vedenie? De ce a avut vedenie pentru Israel? Cine este
Ozia? . . .

Pentru cineva, care nu are de-a face cu munca de cercetare
teologica toate lucrurile sunt uluitor de grele. A§a §i este! Trebuie
sa §tii unde sa cau^i informa^iile, sa vezi cine ^i le gireaza, trebuie
sa §tii sa traduci textele, care con^in informa^iile pe care le dore§ti,
trebuie sa ai textele. . .

Pentru ca o astfel de cercetare corecta, smerita presupune
foarte multa munca, de aceea nici nu am citit prea multe
comentarii recente la Scriptura §i la Paring, care sa aiba o
cercetare corecta, smerita, cu intrebari despre orice particula a
textului.

Nu am prea gasit oameni, care sa imi dovedeasca, pe de o
parte, o munca enorma de cercetare iar, pe de alta parte, o dragoste
neostoita pentru sfin^enia textelor Bisericii.

Insa, am tot cumparat sau am tot citit, pana la exasperare,
car^i scrise pe deasupra textelor, cercetari bazate pe idei
preconcepute sau pe neadevaruri, care au privit textele de la
distanid §i nu din launtrul lor.

Din cauza unei astfel de spolieri a ideii de cercetare,
cercetatorii in Teologie pot spune multe ineptii §i ele sunt crezute
de al^i oameni, care, din cauza ca nu pot proba sau infirma
concluziile teologilor sau din iubire fa^a de ace§tia, le preiau de
bune.

Insa, atunci cand iei o carte §i o judeci pe farame, fiecare
cuvant si fraza in parte, fa^a in fa^a cu bibliografia pe care o
prezinta §i cu ideile enun^ate in ea, observi §i bunele cat §i relele
car^ii iar rele ale car^ii sunt, pentru mine, frazele scrise fara
acoperire textuala §i fara munca de cercetare.

Dupa cate neadevaruri mi s-au infirmat pana acum, la o
munca de cercetare personala fa^a de anumite opinii teologice, mi-
e teama sa mai creditez o idee pana nu o cercetez. §i, chiar daca
cercetez ceva, nu ma apuc imediat sa trag concluzii, daca nu pun
datele cercetarii fa^a in fa^a cu marii Paring ai Bisericii.

111

Eu, teologul X, vreau sa fac un studiu despre eshatologie.
Mi-am ales tema §i ma apuc de studiu. Studiul meu trebuie sa
ajunga la concluzii, la concluzii din ce in ce mai fundamentate.

Eu trebuie sa studiez textele Scripturii, ale Sfm^ilor Paring
mai intai despre subiectul meu, sa vad pozi^ii diverse despre tema
§i cum se armonizeaza toate acestea. Apoi tree la pozi^iile eretice,
laturalnice despre subiectul meu, la cercetari §tiin^ifice de orice
coloratura, ca sa observ cat s-au inspirat sau cat au infirmat
Scripturile §i Parin^ii, pe cercetatorii pe care eu ii studiez.

Munca mea e de a vedea, cu iubire de adevar, cu evlavie §i
nepartinire, ce a spus unul sau altul. Daca sunt teolog ortodox,
atunci trebuie sa cercetez ceva, care ma imbogate§te §i care
imboga^e§te duhovnice§te §i pe al^ii iar cercetarea trebuie sa ma
lumineze la minte §i nu sa ma puna in §i mai mare incurcatura, in
indoiala perpetua. Daca cercetez bine, onest §i smerit textele
pentru subiectul meu, atunci nu mai spun o mul^ime de vorbe pe
din afara subiectului, ci, numai ceea ce rezultd din cercetarea mea
asidua.

Daca din cercetarea mea nu rezulta mai mult decat rezulta,
atunci nu trebuie sa spun din burta neadevaruri sau sa spun ca alfii
zic ca a§a e mai bine. Daca ne§tiin^a mea a ajuns la anumite
certitudini interioare, personale, care sunt certitudinile
dintotdeauna ale Bisericii, atunci trebuie sa dau slava lui
Dumnezeu pentru aceste lucruri §i sa merg mai departe.

Infla^ia de vorbe vine din non-infla^ia de fapte. Infla^ia de
vorbe fa^a de un text sau de un subiect anume prinde la gura casca
dar nu §i la gradinari.

De aceea nu po^i sa vinzi castrave^i zbarci^i la gradinari §i sa
le spui ca i-ai luat astazi, de diminea^a, pe racoare, din vrej,
castrave^ii pe care tu ii vinzi la pia^a.

Intre cercetatori, fiecare §tie ce §tie §i ce nu §tie, chiar daca
unii nu admit, ca sunt mai pro§ti decat o spun. Cand cuno§ti
maruntaiele textului [plural preferat de parintele profesor loan lea
jr. in schimbul sintagmei: cele dinlauntru], atunci convingi cu
in^elegerea pe care ai dobandit-o asupra complexita^ii textului, a
temei studiate.

Daca exista munca de cercetare inseamna ca exista ne^tinrfa,
afirmare a ne§tiin^ei. Ar trebui sa ne subliniem §i mai mult
ne§tiin^a, de la inceputul car^ii, pentru ca cititorul sa observe cat
am crescut in inielegere scriind cartea din fa^a lui.

Daca exista progres in cercetare inseamna ca exista §i
progres in inielegere. Iar daca am crescut in inielegere trebuie sa
crestem si in sfinienie.

112

In^elegerea corecta, adanca, adevarata inseamna o
transformare ontologica, pentru ca tot darul eel bun §i desavar§it
de sus este de la Parintele luminilor.

Miri§tea e campul, cu aspectul sau dezolant, dupa ce ai
cules roadele de pe el. Ai treierat graul sau ai treierat palariile de
floarea soarelui §i au mai ramas decat paiele, cotoarele, resturile
destinate animalelor.

Miri§tea de vorbe multe reprezinta totalitatea locvace, foarte
vorbitoare, a ideilor ne^tiin^ei, care ^i se servesc drept certitudini.

Insa certitudinile in Teologie au intimitate cu Dumnezeu,
pentru ca sunt expresia harului, a luminarilor Sale continue.

113

Strategia enervarii

Vrei sa te grabe§ti §i vin dracii §i \\\ pun o piedica, te ^in din
drum, te enerveaza pu^in. Ortodoc§ii, care vad in orice indispozrfie
aparuta din senin nu un rol al hazardului, ci al imixtiunii
demonilor in via^a noastra, §tiu ca micile §i marile tracasari nu sunt
nici intamplatoare §i nici fara rost in via^a noastra.

Rolul dracilor in via^a noastra, din perspectiva lor, este acela
de a ne face sa cadem, sa alunecam, sa ne afundam in pacate. Insa,
pe deasupra lor, a lucrarii lor, e voia lui Dumnezeu, Care ingaduie
sau ii folose§te pe demoni, pentru a ne cali, pentru a ne intari in
via^a noastra duhovniceasca.

Un Parinte foarte pre^uit de catre noi imi povestea, cum intr-
o zi a vazut cheile de la casa §i de la Biserica...plutind prin aer.
Demonii, in mod nevazut, {ineau cheile in aer §i el nu mai §tia ce
sa faca, pentru ca ele pluteau, se indepartau de el. §i imi spune, ca
pana nu a cazut la Prea Curata ca sa se roage, dracii nu i-au dat
cheile inapoi §i cand ei i le-au dat, le-au aruncat in iarba.

Un Sfant Parinte adormit de curand, ne povestea despre cum
i-a aparut dracul, sub forma unui urangutan, pe cand se ruga, in
celula inchisorii. Dorea sa il sugrume.

O tanara domni§oara, pe atunci studenta la Teologie, acum
preoteasa, ne spunea, la fel, despre cum a ramas in^epenita in pat,
pentru ca sim^ea o putere satanica, care nu ii mai dadea voie sa se
mi§te.

Prezen^a demonilor in via^a noastra, a membrilor Bisericii, a
celor care incercam sa ducem o via^a evlavioasa, va asiguram, e la
fel de intensa ca in Viefile Sfinfilor, unde dracii ii pandeau pe
Sfin^i la tot pasul.

Cu nimic mai pu^in se intampla acest lucru §i astazi. Nu e zi
de la Dumnezeu ca sa nu avem tot felul de intamplari sataniste in
via^a noastra: ba computerul o ia razna din senin, ba se sparge o
^eava de apa, ba incep zgomote la vecini, cand tu te rogi, ba \i se
strica obiectul de care ai nevoie sau pierzi un lucru absolut
important.

Dracii i§i fac treaba din plin. Si simtim din plin razbunarile
lor la adresa noastra. Ei au norma de implinit, au raspunderi fa^a
de superiorii lor in rautate si de aceea nu mai §tiu, cum sa te faca
sa te enervezi, sa te obose§ti, sa pacatuie§ti, sa ui^i de lucrurile
bune, sa nu l\\ aminte§ti de ceea ce trebuie sa faci sau sa nu faci
lucrul bun, pe care \\ 1-ai pus in gand ca sa-1 faci.

114

Strategia enervdrii este 100% scorneala demonica. Daca au
reusit sa te enerveze i§i iau talpasrfa, pentru ca Ji-au stricat ziua si
munca.

Ma intreba cineva: De ce, Pdrinte, unii sunt fericiii iar eu
am numai probleme? Eu dau din ale mele tuturor, ii ajut pe cd}i
pot iar mie mi se intdmpld totfelul de probleme.

§i i-am raspuns doamnei, care ma intreba: ,, Pentru ca dv.
avefi inimd bund: de aceea avefi probleme! Daca v-afi lasa de
fdcut bine, deodatd nu aft mai avea nicio problemd, dar atunci nu
a}i avea implinirea, pacea, bucuria sufleteasca de acum ".

Cei care incearca sa se indrepte, cei care in^eleg, ca nu au
avut o via^a buna pana acum si vor sa se pocaiasca, au mare nevoie
de oameni, care sa ii indrume. De ce? Pentru ca dracii ii asalteaza
intr-un mod constant, exasperant, aratandu-le, in mod constant, cu
multa virulenta, cu multa rautate, ca starea de dreptate pe care o
vor ei este foarte obositoare si cere mult efort, pe cand pacatul
aduce confort si nu cere atata munca.

Marea lupta a demonilor este cu cei, care nu se lasa convinsi
sa faca rau, sa ramana in rau. Cea mai mare emo^ie, palpitate a
demonilor sunt cei, care nu cred in deznadejdea pe care le-o aduc
demonii, ci se pleaca, smerrfi si simpli, in fa^a lui Dumnezeu.

Daca ai pacatuit cu ceva, nu te pierde cu firea! Iar daca ni
vin tot felul de ganduri, care par ca sunt gdnduri de pocainfa, dar
te infricoseaza, te deznadajduiesc, nu le baga in seama, ca sunt de
la demoni.

Indemnurile spre pocain^a, care vin de la Dumnezeu, sunt
pline de liniste. Pocanrfa si cain^a pentru pacate aduce usurare,
linistire si nu remuscari, frici sau obsesii.

Imginile caricaturizante ale demonilor sau cele in care ii fac
pldcufi genera^iei curente fac parte din politica de infrumusefare a
Iadului.

Vezi femei-diavolite, care te indeamna la desfrau. Vezi
pornografie deviloida. Vezi pe drac, ca un personaj de film sau de
desen animat, pe extraterestrul destept, care ne culturalizeaza,
plasma halucinanta, care iese din rau si este fiara sau merge prin
timp ca vampir, strigoi sau individ cu puteri paranormale si
extrasenzoriale.

Fascina^ia pentru rau, pentru morbid, pentru abjec^ie, pentru
urat e o marca a satanismului sub diverse forme. Cei care cu
dracul se scoala in gura si tot cu el se culca, stiu foarte bine ai cui
sunt, pe cine glorifica.

Coarnele ^apului, semnul satanist cu care se saluta orice
rocker si care nu este interzis in nicio televiziune romaneasca e un

115

semn de recunoastere, alaturi de tricourile cu cranii si sange, si alte
marci la vedere, ale celor care sunt antihristi.

De fapt e o moda, care se vinde bine, aceea de a fi antihrist,
gay, ocultist, extremist, fanatic religios, destructivist, nihilist.
Treaba e sa fii anti, nu conteaza impotriva cui, dar tu sa fii
impotriva.

Din analizele noastre personale, nu cred ca mai avem de-a
face cu un spirit de fronda impotriva la a ceva particularizat,
individualizat, ci genera^ia noastra traieste placerea de a fi altceva
fara niciun motiv.

Bataia de joe la adresa Mantuitorului Hristos, a Sfhnilor, a
sfm^eniei, a Sfintei Cruci, a Sfmtelor Moaste, a poruncilor
evanghelice, a mantuirii si a Imparajiei Cerurilor se face pentru ca
omul sa se simta bine, sa se simta in afara prescrip^iilor, a zonelor
de interdic^e.

De cand traduc la Biblia Satanica a lui LaVey am in^eles,
fara dubii, ca acest om a fost unul dintre cei mai cinstiii anti-hristi,
pentru ca a fost direct. El se lupta cu Hristos, numai cu El, in mod
deschis, fara ambiguita^i, fapt pentru care II numeste, eel mai
adesea, victima insdngeratd, cu litere mici.

In capitolul unde sunt acum, el spune, ca porunca iubirii nu
prinde decat la eunuci, pentru ca considera, ca dragostea
duhovniceasca poate fi traita numai de catre aceia, care nu simt
excita^ie sexuala. §i, daca porunca iubirii aproapelui este porunca
lui Hristos, spune el, porunca Satanei e sa te iubesti pe tine insusi,
pentru ca grija de sine e cea mai mare datorie a noastra.

Nu spunem noi eel mai adesea: Ai grija de tine!, cu sensul:
Nu te uita la alfii, fa ce pofi si revino acasa, indiferent daca e sa
calci peste cadavrele altora? Grija de sine, idolatrizarea de sine,
apare adesea in discursul vedetelor, sub forma: Am grija de corpul
meu. Sau in reclame: Rasfa}a-}i sim}urile!

Cred ca LaVey a intuit eel mai bine substan^a lumii
postmoderne, bazata pe autosuficien^a si pe adulare de sine.

Conceptele sataniste sunt traite efectiv si inconstient de
catre mul^i dintre noi. Auzi^i cum suna unele dintre ele: Iubeste-te
pe tine insu}i! Rdzbund-te pe vrdjmasul taut Iubirea si mila sunt
sldbiciuni. Sa invinga eel mai bun! Elibereazd-te de mentalitatea
de sclav sau de turmd!, adica: nu te mai comporta ca un crestin.

Toate disfunc^iile vie^ii si ale societa^ii noastre au ceva in
comun cu dracii: sunt propriile lor inven^ii. Omul si dracul
conlucreaza la extinderea Iadului. Iar atunci cand nu mai vrei sa fii
robul dracilor, atunci dumnealor intra in mare panica, in mare
tremur si incep sa te loveasca orbeste, din toate parole.

116

Numai ca noi nu suntem singuri in aceasta situate, ci avem
Aparator puternic in vreme de razboi, pe Cel care a biruit pe
diavol, pacatul §i moartea, pe Domnul §i Mantuitorul sufletelor §i
al trupurilor noastre.

117

Amintiri pdrut neintdmplate

Mergea agale, era seara si se sim^ea implinit. Simfea in
inima lui, ca fiecare om pe care il intalneste ii poate spune ceva
frumos, ceva la care sa planga. Numai ca nimeni nu se oprea sa
pldngd cu el, adica sa vorbeascd.

Discu^iile sentimentale sau cele in care sunt intercalate
amintiri butucanoase, gloduroase, neslefuite, se lasa intotdeauna
cu melancolie, cu dor dupa ceva, dupa altceva, dupa un alt fel de
via^a. . .

Cum putea sd meargd agale, intr-o lume mereu in trafwl
Daca nu esti atent, te poate calca o masina, po^i ramane lefter fara
sa vrei, po^i sa te ame^esti cu apa de ploaie. . .

Amintirile, cand nu sunt lenese sunt toride sau exasperante.
Cel mai adesea amintirile sunt despre nimicuri importante. Despre
cum ai cazut si ^i-ai julit genunchiul drept, despre cum erai sa \\i
sco^i ochii intr-o sarma, despre prima dragoste, despre cum beai
cafeaua intr-o diminea^a in care pictai, ceva. . . , undeva. . .

Amintirile trebuie traite, retraite in compania celor cu care
le-ai trait sau amintindu-^i de ei. Amintirile sunt ca o bucata de
metal, care e la tine si o bucata de metal, din aceeasi moneda, care
este la ei, undeva in trecut.

Sa te scufunzi in trecut, daca ai timp, e mereu o scuza sau un
refugiu. Stai stingher, undeva intr-un coif al camerei si l\\ descarci
confortul din trecut in prezent, iubirea din trecut o mu^i in prezent.

§i daca nu am ce sa imi descarc in prezent? Daca nu mai imi
amintesc nimic din ce a fost frumos si imi aduc aminte numai
lucruri rastite, indurerate, mazgalite in fiin^a mea? Daca
scormonesc, da, daca scormonesc cu aten^ie, s-ar putea gasi multe
lucruri, multe lucruri simple si care nu ar interesa pe nimeni sau pe
aproape nimeni.

- De ce crezi asta?

- Pentru ca fiecare isi traieste via^a in ritmul lui si este atent
la lucrurile, care ii devin evidente pentru el. Nu mai exista timp si
pentru eviden^a mea. Tu ai nevoie numai de eviden^a ta.

Uneori ma uit la mine ca la un strain. Cred ca e un lucru
bun. Mi-e greu sa ma vad pe mine, eel de astazi, dar mi-e usor (nu
stiu cum se petrece asta) sa ma vad pe mine eel din trecut. §i cand
ma vad pe mine, eel din trecut, ma vad distant, ma privesc cu
oarecare distant nein^eleasa, pentru ca nu mai imi vine sa cred, ca
eel pe care il vad in fa^a mea sunt eu.

118

I§i amintea ciupercile pe care le strangea dupa ploaie. Din
senin, in poienrfa cu tot felul de arbu§ti §i arbori, ie§eau, prin iarba,
ciuperci mici, albe, cu un miros de sanatate.

Da, miroseau a sanatate. Sanatatea are un miros foarte
puternic. Boala are miros de rugina, pe cand sanatatea e ca painea
aburinda, pe care o mancam cu mirosul in nas, cu mirosul de
bunatate a coptului, a painii coapte.

- Cum se vede un om in prima maturitate, cum se percepe
interior?

- Ca un om care se schimba prea repede, in comparable cu
in^elegerea pe care o are fa^a de mi§carea sa din condrfia de tanar
spre cea de adult. Trecerea e mereu lina, mereu imperceptibila §i te
pomene§ti, cum spunea Nichita, cu mdini de bdrbat, care spala un
trup de barbat fara sa i§i dea seama.

Mirosul barbatesc, mirosul omului matur e un miros
puternic, insa aduce aminte prea rapid de moarte. Daca nu te
impaci cu ritmul vietii §i cu sentimentul mor^ii, cu starea de a fi
mort, nu po^i sa ai lini§te cand devii matur.

Murfi au o problema cu moartea, se razboiesc cu ea. Nu am
avut niciodata probleme cu moartea, ci am avut intotdeauna
probleme cu lipsa de comunicare. Mi se pare ca nu comunic prea
mult, ca nu traiesc mai mult convivialitatea, apropierea de oameni,
reala apropiere.

Ma doare lipsa de drum, de canal, de pasaj dinspre al^ii spre
mine. Intotdeauna cand spun ma dor lucruri, spun ca ma simt
teribil de trist, teribil de neimplinit ca nu se produc anumite
lucruri. De ce nu se petrec anumite lucruri? De ce e atat de greu sa
existe prietenie, iubire, lipsa de interese meschine, partinism?

Transparent presupune sa vezi prin arfii. Transparent e
starea veacului ce va sa vina: ne vom vedea unii pe arfii din
interiorul nostra, prin via^a noastra interioara. Vom fi lumini
veselitoare sau intunericuri vii. Sentimentul straniului, al uratului,
al lucifericului atunci va fi vazut direct, direct in fiin^a omului,
dupa cum se vor vedea §i delicatetea, dragostea, framusetea
interioara, sfiala, smerenia.

E mai greu sa te gande§ti la trecut sau la viitor? Viitoral e
intotdeauna ceva, care nu a inceput incd §i poate ca nu o sa mai
inceapa pentra noi, pe cand trecutul e o suma de amintiri
descarnate. Prezentul e ce vezi §i ce e§ti. Gu§ti clipa in repezeala
ei. Vorbe§ti de prezent §i el devine intotdeauna trecut. Trecerea
timpului, pierderea reperelor tale exterioare, scufundarea lumii tale
§i ie§irea la suprafa^a a unei alte lumi, toate te fac sa ceri oameni,
care te §tiu.

119

Prietenii sunt o por^iune de trecut in prezent. Sunt cei prin
care te vezi, prin care sim^i ca nu e§ti degeaba. Daca ai sentimentul
iluziei, ei iji aduc aminte despre lucruri pe care, parca, le
intrezare§ti in tine.

Cand mi-a cazut mie furculita din mana §i tu ai ras? Cand
am fost impreuna la el? Cand s-au petrecut toate aceste lucruri?
Uneori ai tending sa te indoie§ti de unele par^i ale trecutului tau.
Incepi sa te uiji pe masura ce atmosfera in care ai petrecut toate
acele momente s-a dus §i ea.

Uitarea, cumva, e un mare bine. Urfi deopotriva §i bunele §i
relele vie^ii §i te impaci cu orizontul calm al vie^ii tale, cu pacea
din inima ta. Daca mai treci pe langa acele locuri...le vei privi
altfel. Tu e§ti altfel. Nu ar trebuie sa fii desconsiderat pentru ca te
schimbi. E normal sa te schimbi, sa ni reconsideri gandurile,
faptele, sentimentele.

Apropierile dintre noi ne despart. Despar^irile dintre noi ne
apropie. Uitarile noastre sunt {mute minte de alte min^i. Ramanem
stoca^i in cate-o amintire, in cate-o inima §i habar avem cine se
roaga pentru noi §i cine ne injura.

Imi spunea: Prefer sa ramdn in inima dumitale, pentru ca
stiu ca nu ma vei uita. Ii raspundeam: Vd muliumesc foarte mult. E
mult mai mult decdt as fi crezut vreodatd. §i avea dreptate:
oamenii unici din via^a noastra sunt rari dar atat de profunzi in
inima noastra. Nu i-ai vinde nimanui. Nu i-ai uita nici atunci, cand
te-ai uita pe tine.

- I^i mai aduci aminte?

- Intotdeauna cred ca imi aduc aminte, chiar §i cand uit.

120

Fafa §i relafia

In limba greaca veche substantivul die gov, -ovog, mai inainte
de a avea sensul de imagine, de unde icon-\x\ englezesc, are sensul
defafa.

In primele 8 capitole ale car^ii Facerea se repeta de 4 ori
expresia fafa pamdntului in LXX, cf. Fac. 4, 14; 6, 7; 7, 4; 8, 8.

Expresia se regase§te §i in alte par^i ale Scripturii,
emblematica fiind pentru ortodoc§i prezen^a expresiei in Ps. 103
de la Vecernie: „Trimi-Te-vei Duhul Tau §i vei innoi fa^a
pamantului".

In limba Scripturii, fafa, chipul reprezinta concentrarea
persoanei, suprafa^a personala cea mai evidenta, liturgica §i sociala
a omului. Omul are fa^a §i il recuno§ti dupa fa^a lui. Cain, cand a
omorat pe Sfantul Abel avea fa^a schimbata, trista, schimonosita,
pentru ca planuia moartea fratelui sau iar Dumnezeu trimite
potopul ca sa mature toata via^a de pe fafa pamdntului.

Expresia pe care vrem sa o eviden^iem cu aceasta ocazie,
cea de fafa a pamdntului, ne prezinta rela^ia omului cu crea^ia, cu
cele din jurul lui, ca o relate personalista, dinamica, plina de
gingasie.

Credinciosul ortodox nu considera lumea drept insuflefitd,
nu crede ca pamantul, a§trii cerebri, mun^ii sau apele au un suflet al
lor §i ca sunt, in esen^a, ni§te alter-egouri. Insa Sfin^ii Scripturii ne
vorbesc prin aceasta expresie despre faptul, ca nu suntem pu§i sa
corupem firea naturii §i nici a trupului nostru, ci sa le ingrijim, sa
pnevmatizam trupul §i lumea, sa le umplem de har prin via^a
noastra duhovniceasca.

L-a luat de pe fafa pamdntului, spune {aranul roman. L-a
luat Dumnezeu pe Gheorghe de pe fafa pamdntului, adica a murit
Gheorghe.

Expresia este complet scripturala, e bisericeasca. Tot ce e pe
fa^a pamantul sau cu tot ce exista trebuie sa avem o relate de
rugaciune §i frumuse^e. Daca am fafa, daca fa^a mea exprima
demnitate §i cumin^enie, putere duhovnicasca §i dragoste, atunci
pot sa vad rela^ia cu natura ca pe una prin intermediul vie^ii mele
in Dumnezeu, ca pe o relate umana.

Copacul din fa^a casei mele, florile de la geamul meu, cana
mea de apa, farfuriile din care mananc §i patul in care dorm nu
sunt obiecte impersonate, ci eu le-am personalizat prin statul langa
ele §i prin folosirea lor corecta.

121

Ele nu sunt ale nimanui, ci sunt ale mele. Ele sunt in fa^a
mea §i rela^ia mea cu ele e o relate de aten^ie, de cumin^enie.
Daca §tim sa fim aten^i cu un scaun, ca sa nu se rupa sau cu o
carte, atunci §tim sa fim aten^i §i cu un copil sau cu un animal.
Aten^ia arata ca am fa^a, ca vad cu o fa^a umana pe ceilal^i §i ca ei
nu imi sunt indiferenti.

In articole anterioare ale noastre puneam problema
iconoclasmului, care e o lupta fa^i^a cufafa, dar nu cu fa^a oricui,
ci cu fafa lui Hristos, a Fiului lui Dumnezeu, cu fafa Maicii lui
Dumnezeu, cu fefele Sfiniilor.

Lupta cu fefele este insa, in esen^a, o lupta cu persoanele.
Cine ar putea crede, ca eu, daca rup fotografia so^iei mele §i nu
vreau sa ii vad fa^a, arat ca o iubesc prin asta? Cine ar putea sa ma
creada normal la cap, daca eu rup chipurile celor pe care
marturisesc ca ii iubesc? Rela^ia cu cineva, discu^ia cu cineva
presupune sa il privesc in fa^a, in ochi, cand vorbesc cu el.

De unde expresia: imi venea sa il scuip in ochi, daca ochii,
pionii principali ai fe^ei, nu reprezinta un centra expresiv al
persoanei?

Cand vrei sa suipi pe cineva in fa}a vrei, de fapt, sa-l
anulezi pentra un motiv anume iar cand vrei sa tragi cu pistolul in
fa^a lui Hristos sau sa o mazgale§ti nu vrei decat sa te baft cu
Dumnezeu.

Cand nu mai po^i sa prive§ti in fa{a pe cineva atunci 1-ai
tradat, dragostea ta s-a viciat. Cand nu mai po^i sa vezi fa^a lui
Hristos §i a Sfmtei Sale Maici e semn ca e§ti, ca ai ajuns un om
necurat, un om curvar §i rau in fiin^a ta, pentra ca fe^ele Lor
exprima sfin^enia, cura^ia, sfiala...

Exista o patologie a femeii, care apare post-avort, care nu
mai poate sa vada fe^ele copiilor ceva timp. Barba^ii agresivi, care
i§i bat so^iile, nu mai pot sa le vada fe^ele cateva zile, nu le mai
suporta iar cei care i§i in§ala iubitele sau so^iile cu alte femei,
pentra ca sa se razbune pe ceva anume, nu pot sa vada fe^ele celor
cu care fac sex, nu le suporta.

Cand te raportezi la cineva, cand l\\ place cineva, il prive§ti
in fa^a. Fa^a este inima lui, este expresia vie^ii lui, a persoanei lui,
e barometral rela^iei voastre.

Cand te rogi te sim^i in fata lui Dumnezeu. Nimeni nu vrea
sa fie in spate, la urma, ultimul, atunci cand e vorba sa primeasca
dragoste, in^elegere.

Te rogi §i stai in fa^a lui Dumnezeu §i aceasta stare inaintea
Lui [o stare de o totala sinceritate §i maturitate] te inva^a sa stai
inaintea oamenilor.

122

Are o fafd de bleg sau de prostdldu inseamna are o stare de
spirit §i o personalitate lipsite de barbate, de vlaga, de putere
interioara, de incredere.

Cand ne uitam pe un blog vrem sa vedem fa^a celui care
scrie, cum arata autorul blogului, pentru ca contactul vizual cu el
este fundamental in receptarea scriiturii sale. Fa^a lui ne da sa
avem o imagine despre el. §i daca luarea de contact cu el ne
inspira repulsie, atunci cititul devine o povara. Acolo unde fa^a
exprima grandilocven^a, infatuare, prost gust exista §i repliere a
noastra interioara fa^a de el.

Fa^a ne da de gol sau ne inspira. O fa^a zambitoare ne atrage
in dialog, pe cand o fa^a mamut, rece, rautacioasa, ne face sa
amanam orice discu^ie.

Ma uitam si vedeam prin fata lui Marea Neagra,
inseamna ma uitam la el si vedeam cat e de prost. Ma uitam la
fafa lui si mi sefdcea mild e una §i arata ca omul suferea, ca avea
nevoie de ajutor, pe cand se fdcuse fefe-fefe exprima faptul, ca am
gasit pe cineva intr-o situa^ia jenanta pentru el.

Fafa pdmdntului e foarte importanta §i pentru o alta
distinc^ie. Prin ea in^elegem diferen^a dintre cuminienia ortodoxd
fa^a de lume §i aroganfa eterodoxd fa^a de ea.

Cand omul nu a mai vrut sa se comporte fa^a de cele din jur
cu omenie, cu sfiala, a inceput sa vada in trupul lui un dusman iar
in lume o inchisoare, de care trebuie sa se dezrobeasca §i pe care
trebuie sa o cucereasca. Daca trupul a trecut de la epoci de
flagelare la vremuri de hedonism, lumea a trecut de la o lume cu
taind la o lumefdrd nicio taina.

§i omul, care nu mai are nicio taina, nicio via^a intima, nicio
via^a privata, vrea sa §tie taina genomului uman, vrea sa inventeze
via^a, vrea sa §tie daca exista lumi extraterestre, vrea sa afle cum e
sa fii dumnezeu, un biet dumnezeu, analfabet in zona rela^iilor
dar mar§av, dominator, atunci cand are puterea in mana lui.

Omul mic, incapabil de fapte mari, fara personalitate, adica
fara faf a reperabila, vrea sa fie cu tot dinadinsul fara fa^a, vrea sa
treaca neobservat, sa se imboga^easca §i sa aiba putere.

Cel care spune vreau, fara sa munceasca pentru a fi,
confunda axiologia cu parvenitismul. Daca in top 300 sau in topul
celor 30 ai lumii exista numai oameni, care au spoliat pentru ca sa
devina hipermagna^i, asta nu ii face ni§te valori, ci doar ni§te
vedete pasagere.

Vedetismul are o fa^a mobila, are o fa^a cu multe ma§ti.
Personalitatea are o fa^a, care devine §i mai expresiva §i mai
impunatoare cu cat devine mai intensa in trairile ei interioare.

123

Po^i sa cumperi vedetism, dar nu po^i cumpara personalitate,
genialitate, sfm^enie, eroism de la bazar. Acestea nu se cumpara ci
se dobandesc! Pre^ul de a avea o fa^a reperabila, impresionanta, e
un pret colosal §i ea trebuie sa fie reala.

Fa^a lui Hristos e o fa^a reala §i fa^a de ea trebuie sa te
manifest real, cu dragoste. In fa^a mamei tale sau a iubitei tale nu
po^i sa vii cu o fa^a de par§iv, de u§uratic, de nesim^it §i sa ceri
dragoste, in^elegere.

Acolo unde §tii ca e§ti privit cu fa^a vesela, cu fa^a iubitoare,
iradianta, trebuie sa vii cu inima buna, multumitoare,
recunoscatoare. Trebuie sa ai fa$a, sa ai aceeasi fafa, nu una de
noapte §i alta de zi, nu una de serviciu §i alta de domiciliu, nu una
de sus §i alta de purtare.

Nu vreau sa il mai vad la fafa e la antipodul: Daca nu il vad
simt ca mor. Unul nu o suporta, altul traie§te din vederea ei.

De multe ori prind putere, prind har, renasc, numai uitandu-
ma la fa^a Hristosului meu, la fa^a Maicii lui Dumnezeu, la fa^a
Sfin^ilor mei, a prietenilor §i a oamenilor pe care ii iubesc sau
privind mare^ia lumii lui Dumnezeu, frumuse^ea ei fara seaman.

Da, daca nu le vad fa^a mor, mor din ce in ce mai mult, ma
usuc. Daca nu le vad fa^a, daca nu vreau sa le mai vad fa^a mor,
mor la sigur.

Iubirea nu are fa0 comercialal Pamantul trebuie lucrat cu
dragoste §i rugaciune pentru ca sa-^i dea painea cea de toate zilele.
Ora§eanul, care nu mai traie§te din ce ii da pamantul, nu in^elege
rugaciunile pentru ploaie §i zapada ale ^aranului. Apa, vantul bun,
vremurile bune, cu pace, pentru care ne rugam sunt cele, care fac o
fafa buna pamantului sj ofa}a buna §i omului.

Pamantul, in teologia ortodoxa, inseamna de multe ori
inima, solul inimii. Sdmdnia cuvantului lui Dumnezeu cade pe
solul bun al inimii §i rode§te, fafa pamantului, a inimii se innoie§te
cand vine Duhul iar vinul, adica harul, vesele§te inima omului,
cand el vine in om din bel§ug.

Rela^ia presupune §i cere fa^a. Nu ve^i gasi o Icoana
ortodoxa fara fa^a! Sfin^ii ne privesc §i ne inva^a ce e Icoana: e
dialogul Fe^ei catre fa^a noastra. Fa^a lui Hristos sta in fa^a fe^ei
noastre. Fa^a lui Hristos zambe§te, prin Duhul, fe^ei noastre, in
Duhul. Fa^a lui Hristos ne umple de dorul de a fi cu El §i nu vrem
sa avem camera, zi, o via^a fara fa^a Lui langa noi, ca sa ne
vorbeasca fa^a catre fa^a.

Vrem sa ne vedem cu El fafa catre fafa, fa^a noastra
transfigurata sa vada §i sa stea in fa^a fe^ei Lui transfigurate §i nu
in^elegem, care e rostul Sfintelor Icoane?

124

Pai acesta e rolul Sfintelor Icoane: sa personalizeze rela^iile
noastre cu Dumnezeu §i cu Sfin^ii, sa le umple de fermitate, de
tarie nezdruncinata, pentru a fi proprii sa ne vedem fa^a catre fa^a
o ve§nicie. Daca nu vedem cu mintea, cu ochii, cu sufletul §i cu
toate sim^urile noastre pe Hristos, cum vrem ca El sa ia chip in
noi, cum vrem ca El sa I§i faca in noi icoana?

Ce fel de chip, de fa^a vrei sa aiba Hristos in tine, daca tu nu
vrei sa §tii dragostea Lui pentru tine? Ce sunt Scripturile decat
icoane, decat chipuri, decat imagini despre Dumnezeu? Ce sunt
oamenii, cosmosul in intregime, fiecare lucru din Biserica §i din
launtrul omului decat ferestre, icoane, imagini, intipariri ale Sale?
Cine poate sa fie atat de nebun incat sa creada, ca ortodoc§ii, care
tanjesc dupa vederea lui Dumnezeu inca din via^a aceasta, cred
Sfintele Icoane idoli, dumnezei insuflefyi?

Noi ne inchinam, adica ne aratam dragostea Dumnezeului
nostru, Maicii lui Dumnezeu, Sfin^ilor §i Sfintelor Puteri cerebri §i
nu unor naluci, nu unor inchipuiri, nu unor obiecte sau animale!

Problema iconocla§ilor e aceea ca nu au fafa, nu ca nu vor
sa cinsteascd fafa Lui\ Au o in^elegere deficitara §i asupra relabel
cu Dumnezeu §i asupra rela^iei cu cosmosul. Dumnezeu vrea ca
sa II prive§ti in fa^a. Cosmosul ne-a fost lasat de Dumnezeu ca sa
fie privit uman, adanc, responsabil.

Daca nu mai vrem sa privim cosmosul in mod responsabil,
atunci cosmosul, adica frumusefea lui Dumnezeu ne trateaza §i el
iresponsabil, dezghe^andu-se ghe^arii, incalzindu-se atmosfera
planetei §i dandu-ne un aer irespirabil.

Daca nu ai fa^a, nu ai nici inima. Daca nu ai iubire, nu ai
icoane. Daca nu ai icoane nu traie§ti, e§ti doar un parazit. Iar daca
parazitezi in comos, adica in locul unde Dumnezeu §i-a revarsat §i
Isj revarsa frumusefea e§ti un unit, un chici, un insuportabil. De ce
sa suportam anti-icoanele, adica pe oamenii urdfi §i sa detestam
icoanele reale, adica pe aceia, care merita venera^ia noastra?

A vedea inseamna a avea relafii stand cu fafa §i nu cu
spatele.

125

Crizd, a critica, ajudeca. Definifia corectd a criticii

Cunoa§terea limbilor vechi ne scapa, de multe ori, de
penibila situate de a nu §tii reala proprietate a termenilor.

Este observabil in discu^iile noastre curente, ca se folosesc
termeni neologici sau arhaici, cu forme de in^eles retardate,
bolnave §i care nu mai au semnifica^ia in^elesului primar al
cuvintelor.

Substantivul crizd §i verbele a critica §i a judeca, sunt
in^elese §i traduse atat de prost in vorbirea curenta, incat mai
nimeni nu §tie sa le foloseasca.

In limba greaca veche, de unde vin toate cele trei forme
lingvistice, paradoxal, toate trei inseamna acela§i lucru.

De la verbul Kpivco [crino] incepe toata discu^ia, care ne va
lumina asupra proprieta^ilor reale a celor trei termeni.

Verbul grecesc citat are urmatoarele sensuri principale:

1 . a separa;

2. a distinge;

3. aalege;

4. a decide etc.

Cel mai adesea verbul Kpivco e in^eles §i folosit ca ajudeca,
cu sensul de a avea puterea de a distinge, de a separa lucrurile
pentru a lua o deciziefinala.

De la acest verb, apare substantivul Kpiaic;, -ecoc; [crisis,
criseos] §i adjectivul KpitiKoc;, -r\, -6v [criticos, critici, criticon],
care au acela§i in^eles.

Substantivul kplol;, -ecoc; are sensul de:

1. ac^iunea de a distinge;

2. ac^iunea de a alege;

3. ac^iunea de a separa;

4. ac^iunea de a decide, pe cand adjectivul are semnifica^iile:

1. capabil de ajudeca, de a decide;

2. care se in^elege prin judecata;

3. decisiv.

Cand il folosim pe crizd in romana nu ne gandim la faptul
de ajudeca, de a distinge ce safacem, ci la acela, ca suntem intr-o
perioada dificila, ca suntem la ananghie, ca traim tensiuni interne.

Mai nou, aflam forma crizat /crizafi, care vrea sa insemne
ca suntem deficitari la ceva, intr-un domeniu anume.

Cel mai adesea suntem crizafi de timp sau in crizd de timp.
Formula „in criza de timp" se traduce prin „in judecata de timp" §i
este, indubitabil, ceva fara sens in limba romana.

126

A fi in criza, in adevaratul sens al cuvantului, inseamna a fi
intr-o stare de reflecfie, intr-o stare de a lua decizii. Criza nu are
astfel, in forma originara, accente negative, ci pozitive.

Cand vom sta in fa^a lui Dumnezeu la crisis, adica la
judecatd, vom da raspuns pentru ceea ce am facut. Ca substantivul
criza are sensul de judecatd e observabil din folosirea, de aceasta
data corecta, a lui Kpirnpiov, -ou [critirion, critiriu] in limba
romana.

In romana avem criteriu, care nu vine de altundeva, decat de
la Kpirnpiov, -ou si care, in greaca, are forma din romana, pentru
ca inseamna:

1. facultatea de a judeca;

2. a regla prin dicernamant ceva;

3. ducerea la judecata, intr-un loc unde se face dreptate,
ducerea la tribunal.

Insa criteriu de judecatd e o formula pleonastica, pentru ca
criteriul este in sine o judecatd de valoare.

Afiun criteriu inseamna afio valoare infunciie de care se
judeca o realitate. Dar, cand spunem criteriu toata lumea se
gandeste la o distinciie, la o departajare.

§i, desi criteriul e din aceeasi familie cu criza, noi le
folosim cu sensuri diferite cuvintele: criza e negativ, pe cand
criteriul este pozitiv. Insa, in esen^a si criza si criteriu vorbesc de
capacitatea noastra de a judeca, de a distinge ceva, deci de un sens
pozitiv al lor.

Criza = judecata. A critica inseamna, dupa cum am vazut, a
avea capacitatea de a vedea, de a judeca calitdfile unui om, ale
unui lucru, ale unei opere literare.

A critica nu inseamna a vedea defectele unui om, ale unui
lucru, ale unei situa^ii sau ale unei opere, in primul rand, ci
inseamna a vedea valoarea, important lor.

Sensul corect al verbului a critica inseamna a distinge cat de
important este ceva, ce valoare are ceva anume. Numai in al doilea
sens, dupa ce vezi valoarea lucrului, po^i observa si slabiciunile
sale, pentru a ajuta pe eel care a facut lucrul ca sa il perfec^ioneze.

In car^ile vechi ale Bisericii, cand cineva facea o traducere a
unui text liturgic sau cand copia un manuscris, spunea acolo,
undeva, pe o foaie sau pe un colt de manuscris:

Eu, monahul X, am facut aceasta traducere spre slava lui
Dumnezeu iar voi, cei care citifi, sa va rugafi si pentru mine, ca
Domnul sa ma miluiascd si de voi fi gresit cu ceva, gresala imi
aparfine si sa o indreptaii cu mila si iubirea voastrd.

127

Autorul isi asuma eventualele greseli prin acest indemn si
recunoastere fa^a de slabiciunea umana, iar cititorul era dator, ca
unul care se infrupta din munca celuilalt, sa se roage pentru el si sa
indrepte manuscrisul, cartea, pentru ca ea sa fie si mai buna, si mai
corecta.

In cazul cititorului se petrecea autenticul verbului a critica.
El pre^uia efortul, vedea valoarea car^ii inaintasului sau si se
sim^ea integrat in munca de a fmisa, de a impodobi munca lui.

Daca gasea o eroare nu ii scotea ochii post-mortem celuilalt
ci o indrepta smerit, stiind ca si el este om si poate gresi tot la fel
de repede ca oricare om.

Insa, cand a venit critica ratiunii pure, adica judecata
infumurata, ca omul poate stabili cine a gresit, cine nu a gresit si
unde este adevarul, toate lumea in^elege pe a critica cu a desfiinia.
Adica toata lumea stie sa critice, desi nu toatd lumea dovedeste,
ca are minte, care poate sa judece lucrurile cat mai impartial.

Vine omul, nu se prezinta, nu stii cine e si vrea sa faca un
comentariu critic la adresa ta. Vrea sa l\\ spuna cat de prost esti tu.
Adica nu are nici cea mai mica cunoastere a termenului cu pricina.

Daca cineva vrea sa critice, adica sa judece valoarea
cuvintelor si a gandurilor tale, atunci trebuie sa aiba puterea de a
judeca, de a distinge, de a te compara cu valorile din spa^iul unde
tu te afirmi.

Ca sa judeci, nu po^i judeca in sine, in abstract, ci in functie
de un altul. Judecata se face prin raportarea la valori, la valorile
fundamentale, la personalita^ile fundamental ale unui domeniu.

Am vazut mai multe teze doctorale recente, care critica pe
Dumnezeiescul Teolog al Bisericii, pe Parintele Dumitru
Staniloae, care il pun langa personality cu care nu rezoneaza si in
conjuncturi non-identice cu cele in care a trait si este judecat, de
fapt, in abstract.

Fiecare recenzor al sau, pe care 1-am studiat, discuta via^a,
opera, gandirea autorului nu in fun^ie de el, de posibilita^ile sale
si ale epocii in care a trait, ci in func^ie de niste parametri
improprii lui, dubiosi.

E ca si cand as compara Casa Poporului cu Muniii
Himalaya si m-as intreba, de ce nu e colosul din mijlocul
Bucurestilor tot la fel de mare cat muniii cu pricina.

Insa Casa Poporului nu si-a propus niciodata sa fie cat
muniii Himalaya si, de fapt, nici nu exista vreo cladire atat de
inalta cat aceia.

§i vin autorii si se intreaba:

128

De ce nu a avut o parere critica, iara§i critica, asupra
filosofiei existen^ialiste?

De ce a fost prea nationalist?

De ce a pactizat cu comunismul §i de ce nu a recenzat critic
pe to^i teologii folosiji?

De ce nu are un aparat critic §i o bibliografie la zi, dupa cum
avem noi astazi?

Insa autorii nu se intreaba, daca pot sa cuprinda
semnifica^iile operei sale §i ceea ce trebuie sa facem noi astazi, ca
sa continuam pe colosul, in erudite §i sfin^enie, Parinte Staniloae.

Adica se intreaba de ce Casa Poporului nu e mare ca mun^ii
Himalaya sau cat planeta Marte, dar nu se intreaba ca^i oameni au
murit ca sa se ridice colosul Casa Poporului §i cat costa o
asemenea gigantesca cladire.

Unde e gre§eala? A critica inseamna a vedea valoarea
autorului, a operei §i a gandirii sale §i nu minusurile reale sau
inventate. Cand porne§ti la drum ca sa ara^i cat de non-valoare e
cineva s-a dus de-a dura critica noastra.

De aceea, sa fim aten^i la cat de penibili suntem sau putem
fi, daca ne fixam gandurile in termeni pe care nu ii stapanim. §i,
mai ales, sa fim aten^i la deformarile semnifica^iilor cuvintelor in
timp, pentru ca vom ajunge sa vorbim §i sa in^elegem fiecare ce
vrea §i ce poate.

129

Dragostea reala e o certitudine imbatabild

Astazi am inva^at o lec^ie de via^a impresionanta. O tanara
domni§oara mi-a vorbit despre rela^ia cu prietenul ei intr-un mod
eminamente cople§itor. Respectul §i dragostea pentru el se imbina
cu dezamagirea fa^a de pu^inatatea dialogului fluent dintre ei.

O durea faptul, ca nu e lasata sa se apropie de el §i mai mult
§i, in defmitiv, sa se casatoreasca cu el. Prietenul dansei este un
om religios, un om cu o con§tiin^a adanca de sine §i, in acela§i
timp, interiorizat.

De ce un om religios, un cre§tin ortodox, care isj regase§te
normalitatea, lini§tea, devine mult prea atent, chiar necru^ator cu
cei care il iubesc? Ce il determina sa fie radical fara ca sa vrea?

In primul rand aten^ia la tine, la pacatele tale, te face sa te
scufunzi in tine, in a§a fel meat nu mai vrei sa \\\ rupi lini§tea,
singuratatea, de frica dezamagirii, atentarii la intimitatea ta. Un om
care se pocaie§te §i §i-a gasit o lini§te a lui e ca o apa adanca de
fantana, in care te prive§ti §i in care, daca arunci o piatra, valurile
pietrei sunt considerate un adevarat taifun.

Lini§tirea este pacea lui Dumnezeu, care ne inunda. E prea
scumpa, e adevarat, pentru cei care o dobandesc §i de aceea se tern
ca sa nu o piarda.

Paradoxal, am intalnit oameni foarte duhovnice§ti, care se
tern sa comunice tocmai din acest motiv. Considera, §i chiar a§a §i
e pentru unii, ca vorbirea cu al^ii ii deranjeaza, ii scoate
fundamental din ei m§i§i. Insa, daca in fiin^a unora mul^imea na§te
valuri, in fiin^a altor oameni retra§i, se observa o neasumare a
celuilalt, o lipsa de in^elegere a importan^ei rela^iei cu oamenii.

Exista oameni duhovnice§ti, care nu au trait mari bucurii din
partea oamenilor sau nu au intalnit alji oameni duhovnice§ti
exasperanfi prin iubirea §i in^elegerea lor ci, cele mai mari bucurii
le-au avut din partea lui Dumnezeu. Cu Dumnezeu se vorbe§te in
adancul inimii, intr-o tacere abisala. Cu El se vorbe§te mergand,
stand, dormind, trezindu-te din somn, chiar daca ai parul pieptanat
sau nu, chiar daca e§ti spalat sau nu e§ti spalat pe fa^a.

Cu oamenii trebuie sa fii extrem de atent. Iar daca astfel de
oameni duhovnice§ti nu au trait mari bucurii cu oamenii sau de la
ei, vor inva^a pe arfii sa fie mult prea aten^i cu cei din jurul lor.

E observabil faptul, ca exista duhovnici ai larghe^ii §i
duhovnici ai rigorii, unii asprii §i arfii joviali, temperamente
vulcanice, temperamente acrivice, temperamente duhovnice§ti
extrem de blande, de simpatetice.

130

In via^a mea am avut de-a face cu toate extremele §i am
inva^at, de la fiecare, sa fiu cate pu^in. Nu am inva^at eu prea multe
de la fiecare, insa, cu ceva (am irrfeles asta in mod fundamental)
nu pot fi de acord: cu duhovnicii insensibili §i fara inima de mama.

In adancul fiin^ei mele nu pot sa nrfeleg pe cei care sunt
ierta^i zilnic de catre Dumnezeu, care sunt ajuta^i zilnic sa iasa din
caderile §i neputin^ele lor, dar se comporta cu aljii fara dor, fara
lacrimi, fara aten^ie, fara discernamant, fara sa se puna in locul
omului.

Pentru ca adevarata cre§tere in dreptatea lui Dumnezeu §i in
sfm^enie, in subtilitate interioara, se vede din gradul de dragoste §i
de in^elegere cu care amprentezi rela^iile tale cu oamenii. Oamenii
vin la tine ca la un Parinte, ca la o alta inima §i con§tiin^a a lor. Iar
daca tu e§ti mania lui Dumnezeu pe pamant, ce semnifica^ie mai
are calitatea ta intrinseca de. . .Parinte?

Insa am in^eles, ca Parintele trebuie sa fie, deopotriva,
mama §i tata pentru ucenicii sai, frate §i prieten, un om iubit §i
respectat de catre ei, fara ca vreunul sa resimta, in mod agresiv,
sentimentele sale.

Toate acestea au nevoie de o delicate^e debordanta, de o
sensibilitate, care sa te uluiasca de-a dreptul, sa te cutremure. §i,
paradoxal, acest lucru nu e greu sa il faci. E greu sa fii nesim^it cu
oamenii, sa fii barbar...Sa fii bun cu oamenii e adevarata caldura
[ca tot stam noi sub impresia lui 40° C] a normalita^ii umane.

Dragostea reala are atata certitudine, incat poate descifra
ispitele din jurul ei ca pe lucruri nesemnificative. Ca sa iube§ti un
om in a§a fel, incat nimeni §i nimic sa nu te poata schimba din
iubirea ta §i iubirea ta pentru el sa fie bazata pe normalitaii §i nu
pe excentricitate, inseamna ca iubirea dintre cei doi a creat lucruri
mai presus de istorie.

Dragostea e o certitudine mai presus de istorie pentru ca este
iradierea lui Dumnezeu, Care este, in mod capital, Iubire. Tocmai
pentru ca Dumnezeu este Iubire, pentru ca este o desavar§ita §i din
veci §i pentru to^i vecii iubire intre cele trei persoane ale Treimi,
iubirea dintre oameni e o stabilitate enorma, daca e o stabilitate
intru adevar.

Acolo unde exista adevar, teama pentru celalalt, grija pentru
el, dor pentru el, nesuportarea de a fi fara el, pentru ca in el §i nu
in altceva este implinirea ta, atunci aceea este si se nume§te
dragoste.

Dragostea ^ine de eel mai profund adanc al nostru pentru ca
este fundamentul fikrfei noastre. Fiin^a umana se fundamenteaza

131

pe via^a, pe adevar, pe dragoste si pe dor, pentru ca acestea sunt
fundamentele pe care Dumnezeu le-a dat omului ca sa fie viu.

Daca ai via^a si odata cu ea via^a Duhului in tine, daca ai
adevarul lui Dumnezeu, al Ortodoxiei in via^a ta, daca ai dragoste
de Dumnezeu si de oameni fara sa^iu, daca ^i-e dor sa se
implineasca voia lui Dumnezeu cu noi si ^i-e dor de orice
frumuse^e, lucru bun si adevarat pentru toji, atunci, iubitul meu
frate si iubita mea sora: sunteii oameni vii.

Via^a reala a omului se cantareste in certitudini. Cate
certitudini ale lui Dumnezu ai in tine, pe atat ai si via^a. Pentru ca
virtu^ile sunt harurile din veci ale lui Dumnezeu, pe care El le
varsa in fiin^a noastra.

Ca sa fii la moda, ca sa fii zemzec te apuci de rock, de
gayfeast, de party-uri porno, de livrari de droguri, de saptamani ale
modei, de marirea penisului si a sanilor, de curse cu raliuri, de
nudism...

Ca sa fii om recent trebuie sa fii subuman si asta e usor: te
compor^i ca un sub-animal si nu ca un om rational. Insa, ca sa fii
om dumnezeiesc, sa ai in tine din cele ale vesniciei, adica
dragoste, bunatate, curate, simplitate, evlavie, credin^a,
cumin^enie, smerenie... trebuie sa te lupfi cu tine si cu toata lumea
fiindpasnic.

Sa fii subuman e la indemana oricui. Sa intreci pe cele ale
trupului, ale modei, ale diavolului, sa fii inger in trup, cum cantam
la Cuviosii Paring, atunci efortul este imens, este indescriptibil.

Insa, ca sa faci pasul spre indescriptibil, trebuie sa te apropii
de oameni, fie ca te iubesc, fie ca te detesta si sa ii in^elegi pe ei
in^elegandu-te pe tine. Trebuie sa i^i castigi certitudini.

Ii mul^umesc domnisoarei, care a conversat cu mine, pentru
ca mi-a marturisit certitudini. Adica nu fraze ambigue, ci
certitudini.

Certitudinile sale m-au umplut de o veselie imensa. Insa,
poate, ca imi este interzisa veselia, ca sa nu par prea fericit. Insa
sunt foarte fericit pentru fericirea ei.

132

Opiniile personale §i dilema lor

Pe fiecare zi optam pentru diverse lucruri. Opiniile noastre,
parerile noastre vizavi de anumite persoane §i anumite lucruri tree,
de fiecare data, prin focul deciziei.

Pentru a lua o decizie, ca ortodox, inseamna a te uita inapoi,
ca unul care e§ti intim legat de Tradrfia Bisericii, a te uita in
prezent, ca unul care traie§ti astazi, acum, §i a te uita in viitor, ca
unul care con^tientizezi enorm de bine, ca fiecare op^iune a
noastra are consecin^e post-factum.

Cele trei priviri - spre trecut, prezent §i viitor - trebuie insa
sa se faca in cateva minute sau secunde, rapid, foarte rapid.

E bine sa merg acolo? E bine sa ma imbrac a§a? E bine sa ii
spun una sau alta cuiva, care imi scrie sau imi cere sfatul? E bine
sa dau examenul acesta? E bine sa ma comport a§a cu prietenul
sau du^manul meu?

Trebuie sa decid imediat. Pentru unele lucruri, pentru unele
decizii am avut la indemana nicio jumatate de minut ca sa optez. A
trebuit sa optez imediat pentru lucruri extrem de sensibile. §i ca sa
optez atat de repede, dilema mea a trebuit sa fie solutionata in
fractiuni de secunda.

Specializarea min^ii noastre, a fiin^ei noastre este rodul
tuturor acumularilor, de orice fel ar fi ele. Intr-o discu^ie cheie,
intr-un examen, in cadrul unei pova^uiri ai nevoie de cuno§tin{e
dintre cele mai diverse.

Trebuie sa vezi cum reac^ioneaza omul din fa^a ta, trebuie sa
§tii care sunt cuvintele pe care trebuie sa le folose§ti, care este
tonul pe care trebuie sa il apropii in acel moment, care este
zambetul, aspectul exterior si interior al discu^iei.

133

Primul cuvant rostit si acceptat de la sine e prima victorie.
Insa victoria cere alte zeci de victorii de atenfie din partea
celuilalt, pentru ca sa il ^ii in priza.

Opiniile personale sunt pe masura noastra. Nu putem avea
idei mari si o via^a josnica, si nici cautari mari, sfmte si sa ne
ocupam in acelasi timp cu trafic de influenza si ilegalita^i de
duzina.

Ideile mari, generoase, imbatabile, inevitabil vin din voca^ii
reale. Cine ar citi o traducere a Fericitului Parinte Dumitru
Staniloae, ca cea la Comentariul la loan al Sfantului Chiril al
Alexandriei si ar vedea ca tiparitura are 1 183 de pagini 43 , isi poate
da seama, ca acest om incredibil nu a fost un profitor ci un truditor
inspdimdntdtor de mare. La ce bun sa muncesti atat de mult fara
ca munca aceasta sa te transforme, sa te sfnrfeasca in mod total?

De-a lungul timpului am cautat diverse alocutiuni ale sale in
cadrul unor intalniri publice. Luarile sale de cuvant erau uluitor de
aparte, venite dintr-o munca considerabila.

In concluzie, oricine poate avea opinii personale si
nedumeriri. Insa nu orice om are opinii fundamentate pe cele trei
coordonate temporare de care vorbeam la inceput. Ca sa ai opinii
ortodoxe sau opinii conforme cu constiinia noastra in Sfdntul Duh,
vorba Sfantului Pavel, trebuie sa ai capacitatea imediata de a
decide asupra unei solutii. Imediate^ea optiunii {ine de in^elegerea
duhovniceasca a ei.

Optez pentru a face un lucru pentru ca simt, ca acesta este
drumul pe care trebuie sa-1 aleg. Optez pentru ca ma misca Duhul
lui Dumnezeu. Optez pentru acel lucru, pentru ca e conform cu
constiin^a mea, cu adevarul, cu cuviin^a, cu normalitatea.

Opiniile personale, adevaratele opinii personale, sunt luate
in acord cu voia lui Dumnezeu, sunt luate impreuna cu Dumnezeu.
Opinia, alegerea personal! trebuie sa ma personalizeze si nu sa ma
secatuiasca de har.

Adevarata dilema se rezolva tot duhovniceste. Dilema
presupune ca am in fa^a doua op^iuni sau mai multe, prin care
ajung la aceeasi fmalitate dar nu cu aceeasi energie consumata.

E bine sa citesc cartea asta astazi sau sa ma plimb? La o
asemenea intrebare personal! trebuie sa ne raspundem vazand,
printre altele, urmatoarele lucruri: cat de importanta e cartea
pentru noi, cat de sanatos sunt ca sa o citesc, ce program am astazi,
ce as castiga daca m-as plimba etc.

43 Cf. ed. IBMBOR, Bucuresti, 2000.

134

§i, in func^ie de starea noastra de sanatate §i de programul
nostru, alegem ce e mai bine sa facem. Ambele lucruri sunt lucruri
bune pentru fiin^a noastra. Important e: ce este eel mai bun lucru
pentru astazi.

E mai bine sa ii repro§ez sau sa il iert? Fac fa^a acestei
munci sau nu fac fa^a? Daca ne uitam numai la starea de sanatate
din prezent §i credem ca trebuie sa luam cu for^a inal^imile vie^ii
dumnezeie§ti ajungem, in scurt timp, sa obosim considerabil.

Adevarata oboseala este a min^ii §i a inimii, oboseala
cronica, epuizarea imensa a fikrfei noastre. Pe de o parte, nu putem
sa ne vedem pe noi inline §i sa ca§tigam prezen^a harului in fiin^a
noastra fara o enorma oboseala, fara trairi la limita nebuniei §i a
vie^ii, fara riscuri enorme iar, pe de alta parte, paradoxal, starea de
sanatate trebuie sa aiba parametri inal^i, pentru ca sa putem
prelucra datele experien^elor noastre duhovnice§ti.

Nu putem sa nu fim obosrji §i bolnavi dupa eforturi
duhovnice§ti imense insa, in acela§i timp, avem o nevoie
stringenta de echilibru §i de sanatate cat mai completa.

Unul dintre rosturile capitale ale fotografiilor ce poarta
amprenta vie^ii duhovnice§ti e acela de a vedea cu ochii inimii
starea de adanca oboseala §i epuizare a Sfnuilor concomitenta cu
starea lor de bucurie §i de exultare duhovniceasca.

In fotografiile Fericrfilor Paring contemporani cu noi
oboseala §i bucuria stau la un loc. Acolo unde este oboseala cu
carul exista si o bogata via^a duhovniceasca. Semnul veridic al
sfm^eniei printre contemporanii no§tri este oboseala, care iradiaza
pace §i bucurie injur. Nu cred in cuvintele §i eforturile de orice fel
ale oamenilor, care nu sunt obosrji la sfar§itul zilei, in a§a fel incat,
parca nici nu mai §tiu sa vorbeasca.

Sfin^ii nu sunt ni§te oameni extratere§tri, care au dorin^e §i
teluri mai presus de natura umana ci, dimpotriva, ei sunt oamenii,
care au gasit in adancul fiin^ei umane dorin^a de a se implini in
via^a cu Dumnezeu §i traiesc din aceasta neobosita dorin^a de El.

Ei nu alearga dupa ceva din afara fiin^ei lor, ci via^a lui
Dumnezeu izvora§te in ei, ii indeamna la anumite exigence, ii face
sa arda de cautari enorme, fiind foarte con§tien^i de faptul, ca
aceste cautari ale lor sunt penibile §i §ocante in ochii celor din jur.

Nu traim cu iluzia, ca suntem in^ele§i §i iubi^i de oamenii,
care traiesc fara randuiala! Nu traim cu iluzia, ca suntem in^ele§i §i
iubi^i nici chiar de catre oamenii, care ne-au in^eles intrucatva sau
ne iubesc, acolo, in masura in care o doresc.

In^elegerea §i iubirea oamenilor e pe masura in^elegerii §i a
iubirii lui Dumnezeu. Oamenii adanci sunt oamenii, care

135

rezoneaza adanc cu Dumnezeu §i cu oamenii. Masura noastra este
masura iubirii noastre. Daca ne oprim undeva, decadem vazand cu
ochii. Daca vrem sa inaintam in fiecare zi, trebuie sa ardem in
fiecare zi la cote insuportabile.

Iubirea pentru Dumnezeu atinge temperaturi sinonime cu
cele pe care le traim acum afara. Aceasta zapu§eala, ar^rfa,
insuportabila canicula de iulie 2007 e o paradigma buna pentru a
arata ce inseamna, in interiorul nostru, dragostea de Dumnezeu.

Dragostea nu e ceva, care doar te vindeca. Dragostea intensa
te vindeca pentru a te omori pas cu pas, prin epuizarea §i arderile
imense, pe care ^i le provoaca.

Urmari^i, va rog, cum au murit marii Sfin^i isiha§ti, care au
murit de moartea iubirii, din cauza rugaciunii neincetate! Mul^i au
murit din cauza unui infarct, a maririi inimii din cauza marelui har
§i a marii bucurii ce o traiau in fiin^a lor. Sfantul Serafim de Sarov,
Sfantul Paisie Velicikovski, daca imi aduc bine aminte, au murit in
timp ce se rugau.

Sfa§ierea interioara, marile dureri, marile mijlociri pentru
oameni, marile nerecuno^tnrfe ce li se fac, ii aduc pe Sfm^i la o
moarte epuizanta tocmai prin dragoste, prin fericire, prin rabdarea
tuturor ororilor cu nadejde.

Se vorbe§te rar de consecin^ele negative asupra starii noastre
de sanatate [dar pozitive in sens absolut] ale faptului de afi plini
de har.

Umplerea noastra de har sau vederea luminii dumnezeiesti
sunt stari de o epuizare colosala, imbinate cu o fericire atat de
mare, incat crezi ca inima §i mintea incep sa n;i ia foe.

Cei care privesc romantic nevoin^a ortodoxa, cred ca afi in
har inseamna a sta intr-o stare confortabild, rece, pe care po^i sa o
stapane§ti. Nimic mai fals!

A fi plini de har §i de iubirea lui Dumnezeu inseamna a fi
plini de valurile dragostei de Dumnezeu, a avea inima ranita de
dor §i de durere, pentru ca inima, sarmana, nu poate sa traiasca
non-stop la temperaturile ve§niciei.

Sfin^enia e umplerea noastra de Duhul lui Dumnezeu, adica
o via^a in care nu mai decide o minte rece §i o inima insensibila, ci
o minte §i o inima pline de dor, de dorkrfe dumnezeiesti.

Duhul lui Dumnezeu e Cel care te indeamna, i^i indeamna
con§tiin^a ce sa faci, cum sa procedezi, ce sa alegi, cum sa faci
surprize placute oamenilor, cum sa treci peste marginile binelui,
facand si mai mult bine.

Deci sfm^enia nu e confortabila, ci e traumatizanta, e plina
de oboseala, este dincolo de puterea omului sa o traiasca §i sa o

136

pastreze §i totu§i: e singura §i normala via^a a omului, implinirea §i
fericirea lui.

Opiniile personale se nasc din trairile, experience majore
ale omului. Experien^a e cea care creioneaza opinia. Acolo unde
interesul, meschinaria §i barbaria interioara decid opinia avem de-
a face cu alegeri arbitrare, ca sa nu spun mai mult.

Problema interioara a opiniei, cum se formeaza o opinie
personala, credem ca raspunde la intrebarea: Cum incopciem
experien^a personala cu via^a Bisericii?

Opinia este rezultatul trairii noastre ca madulare vii ale
Bisericii. Nu exista a§adar o neconcordan^a intre opinia personala
§i via^a Bisericii atata timp, cat opinia reflecta modul nostra de a fi
vii in Biserica lui Dumnezeu.

Nu sunt de acord cu razboiul, sa-i zicem. Opinia mea vizavi
de rautatea razboiului s-a nascut din in^elegerea, ca via^a nu
trebuie distrasa, ca cei pe care ii omoara razboiul sunt fra^ii no§tri
§i ca pacea §i lini§tea sunt cele mai bune realita^i. Am ales doar trei
adevarari fundamentale anti-razboi.

Pentra ca sa am o opinie trebuie sa am un fundament real,
format din mai multe adevarari. Cand ne alegem pre§edintele,
cand ne alegem voca^ia, cand alegem sa ne schimbam domiciliul
sau sa avem un copil trebuie sa avem in spatele alegerilor noastre
cateva adevarari stabile, care sa sprijine op^iunea noastra. Dar nu
adevarari egoiste ci adevarari adevarate, nemanjite de oportunism.

Cand alegi trebuie sa alegi cu con§tiinfa. Cand faci ceva
trebuie sa faci conform cu responsabilita^ile pe care \\ le-ai luat.
Op^iunile trebuie sa aiba viitor.

Daca ai optat sa ai o familie trebuie sa vezi totul prin prisma
acestui mod de gandi lucrurile. Cel mai adesea se gre§e§te in plan
practic, cand omul sta mereu indecis.

Indecizia e boala celui fricos §i mandru. Cred ca a§ vrea un
copil, dar daca arfi mai binefdrd el? Cred ca arfi bine sa mdfac
monah, dar daca vreau apoi sa am o sofie si nufacfaid ispitelor?
Cred ca trebuie sa devin preot, dar daca nufacfaid?

Avem de-a face cu false dileme. Daca vrei ceva trebuie sa
pierzi altceva. Dar daca vrei ceva §i te impline§ti in alegerea ta nu
i^i va parea rau, daca nu ai ales partea a doua a dilemei, a doua
cale.

Daca alegi sa faci un copil §i acest lucra te impline§te, daca
ai ales sa devii monah §i gase§ti dulcea^a lini§tirii, daca alegi sa fii
preot §i e§ti invadat de boga^ia milei lui Dumnezeu, implinirea din
fiin^a ta va fi destula pentra a nu mai dori §i contraral alegerii tale.

137

Opinia vine din implinire interioara §i implinirea se na§te
dintr-o opaline fundamentata pe adevaruri reale. Ca sa alegi bine
trebuie sa accept, ca e§ti creat de Dumnezeu din iubire §i ca
implinirea e via^a cu Dumnezeu; ca binele e voia lui Dumnezeu §i
ca numai prin bine po^i sa vezi bine consecin^ele lucrurilor; ca
implinirea interioara reprezinta adevarata stabilitate §i adevaratul
dor al fiin^ei noastre.

Dilemele sunt tot mai purine, atunci cand exista implinire
reala. Acolo unde este un minus de fericire, exista §i multe
intrebari puse degeaba.

Riscafi impreuna cu binele, daca vre^i sa §trfi ce e
implinirea! Mizafi pe viafa cu Dumnezeu, pentru a va dezva^a de
viafa la intdmplare §i va va fi ru§ine de toata infelepciunea stransa
pana acum. Infelepciunea lui Dumnezeu va va dezvalui o via^a in
ni§te parametri absolut incredibili, trai^i, de fapt, intr-o normalitate
§i o simplitate perplexante.

Cand intalnesc un convertit autentic, primesc, invariabil,
acela§i raspuns adevarat: Tot ce imi aducea fericire a apus. Dar ce
trdiesc acum este maipresus de orice mi-am inchipuit...

138

Ma simt...Tu cum te simfi?

Ma simt...bine. Bine conjunctural sau bine real? Cand te
sim^i bine te sim^i impreuna cu al^ii, te bucuri de reunite, de
comuniune §i comunicare, de improprietarirea cu rela^ii. Sunt
proprietarul rela^iei cu tine, daca imi oferi bucuria de a-mi fi
prieten.

Ma simt bine ca te vad. Ma simt bine pentru ca §i tu te sim^i
bine in compania mea. Insa ma simt bine, pentru ca vezi in mine
lucruri bune. §i, daca tu vezi in mine binele §i eu am timp sa vad
in tine binele. Cand nu mai vrem sa vedem binele in oameni ne
scoatem ochii, ne turnam unii pe al^ii, ne panicam unii pe arfii.

Cine imi face binele, dupa care tanjesc? Cine imi ofera
comuniunea cu binele §i cine ma ^ine in bine? Cine ma inva^a sa
traiesc binele?

Cine ne arata binele, sim^amantul de bine e eel, care ne
scoate din sim^irea raului, a singurata^ii, a vie^ii etan§e, inchise in
sine.

Mi-e rau...Rau de ce? Rau de singuratate. Ce po^i sa faci
pentru mine ca sa ma scapi de singuratate? Cine sa ne ia
singuratatea, daca nu facem niciun pas spre a ne intalni cu noi
inline?

Ma simt bolnav de singuratate. Ma simt gol. Ma simt prost
pentru pacatele mele. Ma simt aiurea, cand nu pot sa te ajut.

De ce a te simfi e pus in relate cu persoana noastra §i nu
spunem: ma gdndesc prostl Sim^amantul existential nu este pur §i
simplu un sentiment decerebralizat, ci e o con§tientizare a vie^ii
mele, deopotriva, cu mintea §i inima mea. Expresia „ma simt" are
miros filocalic. Pentru ca ma simt, ma vad nu numai cu mintea, ci
§i cu inima §i cu trupul meu.

Cand cineva ne intreaba cum ne simiim [clasica intrebare
introductiva, dar atat de neaparata in cadrul rela^iilor interumane!]
ne cere o statistica, o eviden^a a fiecarui strat din via^a noastra.

Cum ne simiim e vital pentru noi. Daca sunt bolnav ma simt
bolnav, ma vad din perspectiva bolii. Daca nu am bani sau sunt
necajit ma vad in culori triste, deznadajduite. Ma simt dupa cum
ma receptez interior. Ma simt in func^ie de sanatatea mea, de
bucuria mea, de triste^ea mea, de ispitele mele.

Sunt mereu aici. Ma lupt sa in^eleg ce inseamna sdfii viu §i
ce inseamna sa te simfi, sa ffi sim^i rostul, masura, voca^ia. Pentru
ca via^a are un rost §i sim^irea, con§tientizarea mea are un rost
fundamental pentru mine.

139

Eu ma simt cumva anume in raport fa^a de mine dar §i in
raport fa^a de al^ii. Rela^iile noastre sunt sub privirile lui
Dumnezeu.

Iji faci datoria zilnic cu sentimentul, cu con§tiin^a, ca ai
facut tot ce ai putut. Te sim^i vazut de Dumnezeu, te sim^i vazut de
oameni, te sinui vazut de tine.

Cine sunt §i de ce sunt cum sunt? Cum ma simt, cand ma
simt prea mult? Cum ma simt, cand ma ignor? Cum te sim^i, cand
ma ignori? Daca nimic nu conteaza, de ce avem sentimentul, ca a
ignora pe cineva inseamna afi maipufin, decat putem fi?

Vreau sa dorm, sa nu mai simt nimic. . . Vreau sa uit de toate.
Vreau sa uit...De ce vreau sa uit? De ce nu putem rezista unor
§ocuri puternice? De ce nu ne intrebam taios despre lucrurile care
ne dor? De ce §ocurile pe care le resim^im sunt momentele noastre
de autocunoa§tere? Simt sa ma intreb. De unde §tiu ca intrebarile
ma pot ajuta? §i de unde §tiu ca intrebarile au un rost, daca noi nu
avem un rost?

Cum te sim^i, cand e§ti privit ca o nulitate? Cum te sim^i,
cand nu e§ti dorit din prima clipa a vie^ii tale sau cand {i se pun
be^e in roate tot timpul? Cum te sim^i, cand e§ti prea fericit? Cum
§tii sa pierzi, cand vrei sa ca§tigi §i cum ca§tigi lucruri, pe care ar
fi trebuit sa le pierzi? Intrebarile naucesc pe cei, care nu au
ganduri simple. E u§or sa te intrebi, daca nu ai ganduri duplicitare.

Cum po^i sa ucizi cu indiferen^a ta? Cum po^i sa-^i faci atata
rau tie insu^i §i sa consideri, ca raul pe care ^i-1 faci e, de fapt, o
faptd remarcabilal

Eu cred ca nesimfiiii sunt oameni sensibili, insa §i-au tocit
sensibilitatea pana la dezumanizare. Eu cred ca prostia e o stare
asumata §i, ca atunci, cand vrei sa fii nesim^it, vrei sa fii nefericit
cu tot dinadinsul. E un sadism enorm in prostie. E un sadism
enorm in nesim^ire. Pe de o parte, vrei sa fii un nimeni iar, pe de
alta parte, vrei ca tu, acest nimeni, sa fie luat in seama, sa fie
elogiat.

Cum te sim^i, cand te dete§ti? Cum te sinui, cand to^i iji
spun ca e§ti un nesinuit, un mare badaran, un escroc? Cum m-as.
sinui, daca a§ fi ca tine? Rau, foarte rau.

As. fi incapabil sa ma privesc in oglinda. Nu, sa nu crezi ca
ma cred superior ^ie! Nu ma cred in niciun fel. §tiu fraza: eel care
face binele are orgoliul de a se crede ales. Nu cred in aceasta
fraza. Nu ma cred un ales, nu ma cred un special. Tentafia
specialului te face sa miro§i a nesinuit de la o po§ta.

140

Cand te sim^i vrei sa te sim^i bine. Cand te gande§ti, in
cuvinte §i imagini purine, vrei sa §tii ca ai facut §i tu macar un mic
bine.

Prive§te, rji spui: e lucrul de care ma bucur! Deci te bucuri
de ce ai facut bine, nu de nesim^irea ta. Nu te po^i bucura cu ceea
ce te face insuportabil. E§ti rau cu to^i, te dai peste cap, te faci
urangutan, monstru social. . .

Dar nu cu ai tai, ci cu cei pe care nu ii cuno§ti. Mon§tri au
acolo, undeva, un gram de decen^a. Eu cred in acel gram de bine
din mon§tri, pentru ca acel gram de bine ii poate readuce in bra^ele
lui Dumnezeu.

141

De ce nu credem in Dumnezeu?

1 44

Ultimul articol al parintelui Stephen Freeman poarta titlul
articolului nostru si Sfintia sa da 5 posibile motivatii interioare,
pentru care oamenii nu vor sa creada in Dumnezeu.

A patra motivate ni se pare cea mai elocventa si sincera
dintre pseudo-motivatiile, pentru care nu vrem sa credem: ne costa
prea mult. Ce ne costa in via^a insa prea pu^in? Ce e gratis in viat.a
si, in acelasi timp, e maref pentru noi?

Ca sa faci studii serioase trebuie ani grei de munca si de
sacrificii, bani cheltui^i pe diverse nevoi presante, concentrare
asupra cercetarii.

Ca sa faci un copil si sa il cresti trebuie ani grei de truda, de
nesomn, de lec^ii facute cu el, de privatum, de palpitatii. . .

Ca sa demarezi o mare afacere, fara matrapazlacuri trebuie,
iarasi, sa te muncesti din zori si pana in noapte.

Ce este atunci usor pe aceasta lume si, in acelasi timp,
extrem de important pentru noi? Casnicia nu cere numai verighete
la inceput si scrisori de dragoste, ci si rabdare cu carul, jertfa,
nesomn, palpitatii, iarasi palpitatii pentru celalalt. . .

De ce nu credem in Dumnezeu, sa-mi fie iertata
transanteitatea, nu e o problema serioasa.

Necredin^a e o treaba pentru oameni neseriosi cu ei insisi,
pentru oameni, care nu cugeta pana la capat. Daca atunci cand
plecam de acasa ca sa cumparam ceva avem nevoie de un plan, de
proiectie in viitor, cu atat mai mult, cand vine vorba de via^a si
apoi de moarte, trebuie sa ai plan.

Insa a nu crede in Dumnezeu inseamna a nu avea niciun
plan. Iar a nu avea perspective inseamna a fi strans de gat, a nu
avea nicio libertate reala.

In fizica, sistemele inchise, imi spunea un Fericit Parinte,
fac sa se inmulteasca energia si nu sa se disipeze. Un om, care nu
are perspective, adica nu crede in Dumnezeu, este o ciorba aflata
sub presiune: nu stii cand va rabufni afara din oala.

El se intoarce spre sine ca sa afle raspunsurile despre via^a si
moarte, despre nemurire si durere si nu gaseste raspunsuri de
niciun fel. De aceea e mereu in clocot, daca e sincer, daca cauta cu
adevarat.

De ce e greu sa crezi? Intrebarea e o preconcep^ie. Cum sa
stii daca e greu sa crezi, daca nu crezi? Iar daca crezi in Dumnezeu

Cf. http://fatherstephen.wordpress.com/2007/07/28/why-you-cant-believe-in-god.

142

observi, ca durerea are rol benefic in mantuirea noastra, ca ceea ce
parea aiurea are un rost §i ca moartea e o poarta spre via}d §i nu o
poarta spre nefiinid.

Nefiin^a e o abstrac^ie pentru noi, cei care traim. Paradoxal,
nefiinia nici nu exista. Toata poliloghia din jurul necredin^ei e
penibila. Tu nu po{i sa faci pe Dumnezeu sa existe cum vrei tu, ci
El exista cum este El.

Tu ai venit pe lume fara sa ^i se ceara voie iar venirea ta pe
lume este un dar din partea Lui. A refuza darul Lui e ca atunci
cand ti-ai scoate ochii §i ai vrea, in acela§i timp, sa vezi.

Mofturile necredin^ei sunt de doi bani. De ce? Pentru ca
necredin^a ta nu schimba nimic din ecua^ia existen^ei: nu neaga
existen^a lui Dumnezeu, nu neaga existen^a ta §i a niciunui lucru
din ce ne inconjoara.

Mofturile necredin^ei, paradoxal, vin din cauza, ca exista
credin^a §i exista Dumnezeu. A nu crede in Dumnezeu nu
inseamna a-L nega pe Dumnezeu ci inseamna a nu-L accepta
interior cu toata inima.

Insa a nu-L accepta pe Dumnezeu e o deavarata drama
interioara, pentru ca tot ce e in jurul tau si in tine §i deasupra ta
sunt ale Lui sj tu functionezi cu via^a de la El §i ai in tine dorul de
El.

Statutul tau de om implica faptul ca tu e§ti crea^ia Lui, ca El
te-a facut din iubire §i pentru a dainui ve§nic impreuna cu El iar
daca vrei sa strici ma§inaria interioara, care e§ti tu, omul,
explodezi.

Suntem ni§te masini capcand sau oale sub presiune, daca
incercam sa ne luam la tranta cu El. Numai gandul, ca am vrea sa
facem acest lucru ne face penibili.

Necredin^a e o enorma penibilitate, pentru ca ea produce o
via^a dezordonata, o viafd varzd (cunoa§teti expresia...).

Cand tai varza pentru varza calita umpli masa cu ce rezulta.
A avea o viafa varza inseamna a nu mai §tii cine e§ti, unde mergi
§i cat valorezi. Iar a nu §tii cine e§ti, unde mergi §i cat valorezi
astea te fac sa fii penibil, pentru ca te vinzi prea u§or, te vezi prea
mic §i mergi aiurea.

Insa raspunsul pe care parintele Stephen 1-a formulat este
interesant din alt punct de vedere. Ne costa prea mult sa credem
pentru ca ne vrem prea pufin binele.

Noi ne vrem, cu precadere, raul, muncim din rasputeri la el,
il cladim cu rdvna demonicd, vorba satani§tilor, ne bucuram ca
vom fi arunca^i in lad, ne bucuram ca suntem mai tari decat dracii

143

la rele, ne bucuram ca suntem mai nesting, neciopliti, neserio§i,
incul^i decat arfii. Ne bucuram ca suntem ca nelumea.

Fericitul Dumitru Staniloae a repetat de mai multe ori spre
fmalul vie^ii sale faptul, ca lume din romana, vine de la lumen, -is
din latina, care inseamna lumina.

Bunica mea Floarea Piciorus, cand ma vedea ca ciopar^esc
pasarea sau porcul dupa metoda bucuresteana, adica in feliu^e
foarte mici, ca sa le pun la congelator, imi spunea mai mereu
[acum s-a convertit la metoda mea; a vazut ca e mai buna] ca eu
buca^esc pasarea sau animalul ca nelumea. Asta ma irita
intotdeauna §i o ironizam apoi, pentru ca ea credea, ca numai intr-
un singurfel se poate face un anume lucru.

La treaba cu pasarea sau porcul nu cam rima expresia. Insa
in contextul discu^iei de acum merge brici: a fi ca lumea, a fi in
firescul omului inseamna a crede in Dumnezeu §i a fi un om
smerit.

Daca nu ai adus nimic cu tine pe lume §i ai primit totul de la
El sau le-ai gasit aici pe toate, vorba Sfantului Pavel, la ce te
ingamfi? De aceea, repet acest enorm adevar: a nu crede inseamna
sdfii exasperant de penibil.

De ce? Pentru ca necredin^a nu are nicio certitudine, nu are
nicio valoare §i nicio virtute. Eu cred ca a nu crede inseamna a
suporta costuri enorme.

Pai ce costuri mai mari sa ai decat mustrarile enorme de
con^tiin^a, neimplinirea interioara, lipsa de bucurie, de mare^ie, de
frumuse^e? Ce povara mai mare decat sa fii unit, sa fii un mostru
in inima ta? Ce dezamagire mai mare sa ai decat necredin^a,
aceasta moarte de sine asumata, aceasta sinucidere in plina via^a?

Omul necredincios este un om voit incapabil. Oricine poate
crede. Oricine are organe [am mai citat-o, e vorba domnului
Andrei Ple§u, numai ca eu o folosesc la modul pozitiv si nu
negativ, ca dumnealui] pentru credin^a §i pentru mantuire.

A crede e eel mai firesc lucru cu putinta, pentru ca dupa
acest gest {i se lumineaza mintea §i vezi cum vin raspunsurile. A
nu crede e o drama a dramelor, un pre^ prea mare de platit pentru
nimic.

Imagina^i-va ca sunte^i un precupet, care cumpara^i cu trei
lingouri de aur un ou. Ce comerciant nebun!, ar spune to^i. A§a §i
in cazul nostru: a da Raiul §i bucuria ve^nica pe chin ve§nic
inseamna sa nu ffi cuno§ti interesul, sa nu fii un bun precupe^.

Ce pierzi, daca crezi? Intrebarea e: cdte edstigi, daca crezi?
Daca crezi, ca§tigi mai mult, decat {i-ai fi imaginat vreodata.

144

La bancile noastre de schimb se merge pe incredere §i pe
solvabilitate. Daca te increzi in om, po^i sa ca§tigi. Daca nu crezi
in el, daca nu crezi in achitarea datoriilor §i in cuantumul de
solvabilitate pe care il are, stai cu banii in banca §i nu ai niciun
profit.

Profitul vine dupa incredere. Bucuria credin^ei vine dupa
credin^a §i nu inaintea ei. Iar daca te contaminezi de bucuria
credin^ei, la revedere cu ipoteze nihiliste §i cu intrebari penibile
despre ofi, n-ofi Dumnezeu.

Ii multumim parintelui Stephen pentru inspira^ia pe care mi-
a dat-o prin articolul sau.

Father Stephen, I used your post about the unbelief as a
theme and I extended the fourth point from your article. In my
article the unbelief is an enormous difficulty and not the belief.

The unbeliever lives the most great encumbrance, because
he is into continuum war with himself.

In belief, we attend doubtlessness of God's existence, while
in the middle of unbelief it is always incertitude, fear, obscurity.

Thank you for your inspiration and for your prayers !

145

About the Beauty of God in Creation

Many readers of creation, many contemplatives without
faith, see in beauty a thing in itself and which doesn't send to God.
The pictures, that don't carry with them this gift of God, id est the
beauty, demonstrate that they are creations of peoples, that don't
know where to look.

So that you see His beauty the God are due know to see.
What to see? To see the depth from your person, where through to
see His deep the God. We don't see the beauty, not because we
can see it, but because we confound it with our desires.

Only that our desires, most frequently, are tellurics, are
transients and not very constants. We want the easy things, the
pleasant things and not that things who are girded with difficulties.

The beauty is a thing girded with very hard difficulties,
because the beauty is seen with the eyes of heart. And the eyes of
heart must be clean, pure, to see His beauty of God.

And don't difficult to see His beauty, if belief in God. If
exists the faith in Him to see it anywhere. Anywhere you see is the
greatness of Him, the power of Him, the pity of Him, the love of
Him with us.

I met many artists and peoples in general that like the
nature, the beauty but don't shall have the beauty in themselves. In
the Church of God, in the orthodox faith, we don't only
contemplate the beauty of God from creation but and enjoy of it in
our being.

From the Holy Baptism, we live of beauty of gift as the
inner and personal reality and not as alien reality. We live with
the happiness, with the beauty in our being. And when we make
prayers, and when we eat, and when sleep we living in happiness
and not separate of it.

Therefore, when we talk about beauty, speak as a matter of
fact about the personal salvation. Our salvation holds on to the
presence of the beauty of the God in us.

If we live in of His God's light, then we see beautiful the
creation of God, we see beautiful the relations between us, we see
beautiful everything.

So that you see the beauty, paradoxically, be due to have it.
See not firstly the mountains, the sea, so that its seemed
beautifully, but firstly must clean our heart for see the beauty of
God, that surround us.

146

We need beauty like the air. There where the beauty is
battered we meet with ugliness, with complaint, with dirt. The
ugliness of house don't consists in the fact, that had unswept on
low or that exist a smelt of perspiration, but in irrespirable non-
spiritual atmosphere which find in house.

If we didn't confess our sins, if we didn't clean, if we are
not with our Savior, then we stink, are outwards of the beauty, are
in deficiency of beauty.

The beauty holds on grace, holds on beauty of heart.
Because we have am ugly heart, sinner, therefore can't see what
immense beauty is in peoples and in God's creation.

We know God from creatures and from Scriptures. The
things of His hands tell us about Him. So that we hear His words
we must receive Him in our heart and love His creation.

The orthodox theology teaches us to see His presence as the
reality, that redeems us through the beauty that He offers us.

If we attempt to the beauty of His world, we are the true
Antichrists. That who takes in derision the beauty of God lives in
ugliness. Only if you see the world and the man as the God's
creatures, then you become insatiable of beauty.

147

Despre frumuseiea lui Dumnezeu in creafie

Mul^i cititori ai creajiei, mul^i oameni contemplativi dar
care nu au credin^a, vad frumuseiea ca un lucru in sine §i nu ca pe
unul care trimite la Dumnezeu.

Fotografiile, care nu prind in ele acest dar al lui Dumnezeu,
adica frumuseiea, demonstreaza ca sunt operele unor oameni, care
nu §tiu wide sd priveascd. Caci, ca sa vezi frumuseiea lui
Dumnezeu trebuie sa §tii cum sa vezi.

Ce sa vezi? Sa vezi adancul din fiin^a ta ca sa po^i vedea
adancul lui Dumnezeu. Pentru ca noi nu vedem frumuseiea, nu
pentru ca ea nu se poate vedea, ci pentru ca noi confundam
frumuseiea cu propriile noastre dorin^e.

Numai ca dorin^ele noastre, eel mai adesea, sunt telurice,
tranzitorii §i nu foarte statornice. Noua ne plac lucrurile u§oare,
lucrurile placute §i nu lucrurile care se Strang cu greu.

Frumuseiea este un lucru, care se strange cu foarte mare
greutate, pentru ca frumuseiea este vazuta cu ochii inimii. Iar ochii
inimii trebuie sa fie cuntfi^i, luminal ca sa vada frumuseiea lui
Dumnezeu. Insa nu e greu sa vezi frumuseiea lui Dumnezeu, daca
crezi in El. Daca exista credin^a in El incepi sa II vezi oriunde.
Oriunde vezi mare^ia Lui, puterea Lui, mila Lui, dragostea Lui cu
noi.

Am intalnit mul^i arti§ti §i oameni in general carora le place
natura, frumuseiea, dar nu vor sa aiba frumuseiea in ei m§i§i. In
Biserica lui Dumnezeu, in credin^a ortodoxa, noi nu numai ca
contemplam frumuseiea lui Dumnezeu din create ci ne §i bucuram
de ea in fiin^a noastra.

De la Sfantul Botez noi traim frumuseiea harului ca pe o
realitate interioara, personala §i nu ca pe ceva strain de noi. Noi
traim cu bucuria, cu frumuseiea in fiin^a noastra. §i cand ne
rugam, §i cand mancam, §i cand dormim noi traim in bucurie §i nu
separaii de ea.

De aceea, atunci cand vorbim despre frumuse^e, vorbim de
fapt despre mantuirea personala. Mantuirea noastra \mz de
prezen^a frumuse^ii lui Dumnezeu in noi.

Daca suntem locurfi de lumina lui Dumnezeu atunci vedem
frumos crea^ia lui Dumnezeu, vedem frumos rela^iile dintre noi,
vedem frumos totul. Ca sa vezi frumuseiea, paradoxal, trebuie sa o
ai.

Nu trebuie sa vedem mai intai mun^ii, marea, ca sa ni se
para frumoase, ci mai intai trebuie sa ne curajim inima pentru ca

148

sa putem sesiza frumusetea lui Dumnezeu, care ne inconjoara de
peste tot.

Avem nevoie de frumusete ca de aer. Acolo unde
frumusetea este deteriorate avem de-a face cu underlie, cu boala,
cu murdarie.

Ura^enia din casa nu consta in faptul, ca am avea nematurat
pe jos sau ca am mirosi a transpira^ie, ci urdtul sta in atmosfera
duhovniceasca irespirabila pe care o gasim in casa.

Daca nu ne-am spovedit, daca nu ne-am cuntfit, daca nu
suntem cu Domnul atunci mirosim unit, suntem in afara
frumuse^ii, suntem deficitari la frumuse^e.

Frumuse^ea {ine de har, Jine de frumuse^ea inimii. Pentru ca
avem inima urata, pacatoasa, de aceea nu putem vedea cata
frumuse^e imensa este in oameni si in crea^ia Sa.

Noi cunoastem pe Dumnezeu din fapturi si din Scripturi.
Lucrul mainilor lui Dumnezeu ne vorbeste despre El. Ca sa auzim
vorbele Lui trebuie sa II primim in inima noastra, sa ne placa
crea^ia Lui.

Teologia ortodoxa ne inva^a sa vedem prezen^a lui
Dumnezeu ca pe realitatea, Care ne mantuieste prin frumuse^ea pe
care ne-o daruie.

Daca atentam la frumuse^ea lumii lui Dumnezeu suntem
adevara^ii antihristi. Cine isi bate joe de frumuse^ea lui Dumnezeu
traieste in ura^enie. Numai daca vezi lumea si pe om ca fapturi ale
lui Dumnezeu nu te mai saturi de frumuse^e.

149

Adormirea Pdrintelui Patriarh §i semnele vremii: o
ierminie a vie}ii Bisericii

„Au nu e§ti Tu, Doamne Dumnezeule,

Cel ce dai ploaie?

In Tine nadajduim,

ca Tu faci toate!".

[Ier. 14,21,cf. ed. BOR1988]

Seara de 30 iulie 2007, in care s-a produs adormirea si
transportarea trupului Parintelui Patriarh de la spital in catedrala
patriarhala a fost o seara calda. Credinciosii au inceput sa vina la
Patriarhie, aerul conditional din catedrala l\\ facea bine, te racorea,
dar afara era cald.

A doua zi, pe 3 1 iulie, a inceput sa se lase racoarea. Incepe
sa se formeze sirul de credinciosi, care va cobori pana la poalele
dealului. Personality, oameni de toate rangurile vin si se inchina
si cer iertare si se impaca cu Patriarhul nostru, al romanilor.

Impacarea, rugaciunea, pocain^a aduc vindecare personala si
comunitara. Pocain^a si rugaciunea schimba vremea, lumea,
oamenii.

Trupul Parintelui Patriarh e mutat in Palatul Patriarhiei,
dupa ce a inconjurat catedrala, unde a slujit atata vreme si pe care
a iubit-o atat de mult.

Procesiunea sarutului din urma continua. Seara si noaptea
de 3 1 iulie a fost una friguroasa, a inceput sa bata vantul, pentru ca
in diminea^a de 1 august 2007, la Bucuresti, sa inceapa o ploaie
puternica, inso^ita de un vant taios.

De la 42°C s-a ajuns, aseara si astazi, la 17 °C, adica la o
vreme de toamna tarzie, pentru ca oamenii sa binecuvinteze pe
Dumnezeu si sa se bucure de harul rugaciunilor Patriarhului
nostru, care ne-au dat ploaie.

Mul^i dintre cei care stateau la rand, ca sa isi ia ramas bun
de la Patriarhul nostru au avut constiin^a, ca schimbarea vremii i se
datoreaza.

In Jurnalul National de astazi, 1 august 2007, sub titlul Cer
negru la Tocileni, d-1 Razvan Constantin ne informeaza, ca dupa

150

doua luni de seceta aspra, ieri a plouat in Tocileni, in localitatea
natala a Parintelui Patriarh si oamenii au trait din plin aceasta
ploaie ca pe un semn dumnezeiesc, venit din partea Parintelui
nostra.

„Mihai Arapasu, nepotul Prea Fericitului, parea eel mai
impacat: A dat Dumnezeu ploaie. Cum sa-Ti multumesc,
Doamne!".

Dar si in sufletul batranului de 75 de ani ploua. Ploua cu
lacrimi amare. Era nepotul preferat al Patriarhului Bisericii
Ortodoxe Romane, eel care avea grija de biserica ctitorita de Prea
Fericitul Teoctist.

De altfel, ieri, pe ulrfele Tocileniului, un sat nu prea avut din
jude^ul Botosani, unde inca mai loeuiese aproape 30 de nepo^i, to^i
oamenii purtau doliu si aproape nimeni nu vorbea.

Vorbeau insa ochii lor, scalda^i in lacrimi. „Este o pierdere
mare pentra noi, era sufletul nostra, era sange din sangele nostra,
este ctitoral acestei biserici. Era un om cum nu mai vezi arfii.

Era inva^at, stia multe, dar tot timpul a fost alaturi de noi,
care nu stim carte. Se interesa tot timpul de noi, ce facem, cum o
ducem", spunea ieri, printre, lacrimi de durere, Mihai Arapasu,
nepotul Parintelui Patriarh Teoctist.

Curg lacrimi din ochii oamenilor dar si lacrimi din ochii
ceralui. Toata aceasta mul^ime de oameni, care a stat si sta in vant
si ploaie ca sa se inchine la catafalcul sau, cu o stare interioara
greu de defmit in cuvinte, nu demonstreaza decat iubirea,
atasamentul pe care 1-au avut si il au fa^a de Patriarhul Romaniei.

Mul^i vad Biserica numai prin ochelari defectuosi, printr-un
mod de a gandi, in care prezen^a lui Dumnezeu este exclusa,
abandonata.

Insa aceste schimbari ale climei, ale vremii, care sunt rodul
evident al rugaciunilor sale si ale noastre, ale tuturor, ale pocain^ei
si ale iubirii tuturor, ne fac sa intuim taina Bisericii, care este via^a
impreuna cu Dumnezeu.

Murfi vad in Biserica o institute previzibila, cand ea este,
paradoxal, imprevizibilitatea prin excelen^a, pentra ca haral lui
Dumnezeu o conduce, ii sufla in panze.

Aceste zile ne readuc aminte faptul, ca gandurile si calculele
umane nu sunt ca gandurile lui Dumnezeu, ci numai smerenia,
pocain^a, iertarea, iubirea, comuniunea, infra^irea sunt mijloacele
de comunicare cu Dumnezeu.

Daca indraznim in dragostea noastra fa^a de Dumnezeu, in
credin^a noastra, putem muta nu numai mun^ii de piatra, ci si

151

mun^ii de indiferen^a, mun^ii de nein^elegere §i de neiubire dintre
noi.

Daca strigam catre Dumnezeu curge ploaie din cer, vine
soare al frumuse^ii in inimi, ne facem puternici in ravna §i buni
intru smerenie.

Cand Ninive a plans §i s-a imbracat in sac de pocain^a
„atunci Dumnezeu a vazut faptele lor cele de pocainja, ca s-au
intors din caile lor cele rele. §i i-a parut rau Domnului de
prezicerile de rau, pe care li le facuse §i nu le-a implinit" [Iona 3,
10].

Romania a avut nevoie de moartea Patriarhului ca sa se
pocaiasca, sa se indurereze, sa i§i smereasca inima, pentru ca sa
primeasca ploaia aceasta, dupa care ne-am uitat toata vara.

§i iata, cum ploaia era atat de aproape de noi, numai ca noi
eram prea departe de ea! Pocain^a deschide cerurile §i bucura pe
Dumnezeu, pe Ingeri §i Sfin^i, pe oameni §i tot cosmosul. Pentru
ca Dumnezeu da „pocain^a spre via^a" [F. Ap. 11, 18], pentru ca
omul sa se bucure de Dumnezeul Cel Viu.

Nimic mai frumos pentru un inceput de post binecuvantat,
decat ploaia de astazi diminea^a! Acum, cand scriu, soarele a
inceput sa ne zambeasca de sub ve§mantul norilor, care incepe sa
se disipeze.

Nu sunt toate aceste lucruri, aceste schimbari eviden^a vie^ii
Bisericii, a vie^ii cu Dumnezeu? In ochii mei sunt cu prisosin^a.

Tot mai mul^i oameni, care 1-au cunoscut pe Patriarhul
nostru vorbesc despre el cu multa vivacitate, cu multa bucurie, cu
multa in^elepciune, lucru care ne bucura §i ne insenineaza.

Vom pastra in inima noastra prezen^a sa luminoasa, pentru
ca inimii noastre ii place sa se bucure de oamenii lui Dumnezeu.

§i vom inva^a sa nu ne punem increderea in noi, ci in mila
lui Dumnezeu, Care §tie, mai bine decat oricine, sa randuiasca
toate cele ce sunt spre bunaplacerea noastra.

152

O comunicare pentru fiecare

Deocamdata dialogul e la faza...de jos. Lipsa comunicarii
reale este apanajul intoleran^ei, al degrevarii de datoriile de
con§tiin^a sau al infatuarii proprie varstei pe care o ai.

A intolera pe cineva inseamna a nu putea sa admi^i ca al^ii,
la nivel personal, aleg o altfel de via^a decat tine. Intoleran^a e
caracteristica persoanelor, care i§i manifesto abuziv personalitatea,
care vor sa i§i demonstreze alegerea proprie impunand-o altora.

De aceea fac lobby pentru legi, care sa denote propria lor
perspective de viaja, pun tot felul de piedici altor feluri de etosuri
concurente §i nu au apeten^a pentru dialog in formula redusa sau
extinsd.

Intolerantul nu poate admite exprimarea liberei voin^e, care
sta in limitele unor standarde legale, constitutionale. Intolerantul
vrea uniformitate §i cenzura.

Cum ne degrevam, cum ne deparazitam de datoriile de
con§tiin^a fa^a de noi §i de ceilal^i? Cand nu vrem sa facem nimic
pozitiv pentru ceilal^i, in perimetrul legita^ii §i al bunului sim{. Nu
pot sa ajut pe cineva furand de la altcineva, nu pot sa ma due sa
iubesc pe cineva cu for^a, nu pot sa imi inchipui ca pot sa schimb
pe un om numai, pentru ca eu am argumente teologice, morale sau
filosofice sau mijloace financiare ca sa il ajut.

Pot sa fac pentru al^ii, atat cat imi e permis sa fac §i cat pot
sa fac. A avea arogan^a ca pot sa schimb totul, intr-o clipa, dupa
cum vreau eu, nu are nimic de-a face cu normalitatea ac^iunii
pentru ceilarfi.

Pot sa ajut, daca sunt lasat sa ajut, daca mi se da voie sa
intervin. Pot sa ajut, daca sunt in stare sa ajut. Insa, ca cre§tini
ortodoc§i, avem datoria de con§tiin^a sa ne rugam, sa ii iubim §i sa
ii iertam pe to^i, sa dorim binele tuturor.

Con§tiin^a mea e impacata, daca am inauntrul fiin^ei mele
grija pentru completitudinea fiin^ei umane. Daca ma gandesc la
to^i ca la mine, daca doresc ca in to^i sa se faca voia lui Dumnezeu,
atunci, in masura in care pot, la nivel personal, pot fi util pentru
al^ii.

Trebuie sa inva{ comunicarea cu Dumnezeu, pentru ca sa
§tiu cum sa comunic cu oamenii. Ca sa fac pasul spre dialog
trebuie sa vreau sa cunosc oamenii in reala lor profunzime, nu intr-
una inchipuita.

Comunicarea este comuniune §i unitate. Ea te pune in
legatura cu al^ii, dar te §i une§te la nivel adanc cu ceilarfi.

153

Experimentul facut de catre noi de doua seri incoace pe
blog, experimentul inamiciiiei programate a scos la suprafa^a
nevoia de dialog real in mijlocul valtorii de pareri personale.

Ca §i cand mi-as. fi pierdut echilibrul §i as. fi vrut sa rad totul
de pe fa^a pamantului, cu accente nervoase §i frustrate [aceasta a
fost viziunea, pusa la un loc, care s-a conturat din partea
comentatorilor no§tri], in acest experiment live s-a observat ceva
minunat in esen^a: s-a vorbit, cu precadere, cu domnule, s-au adus
justificari, s-a ajuns la o privire mult mai lucida a lucrurilor dar,
mai ales, la o intimitate dulce, in afara cuvintelor dure de la
suprafa^a.

Comentatorii no§tri vedeau, pe de o parte, coeren^a in ceea
ce spuneam iar, pe de alta parte, se intrebau asupra motivelor
acestei cavalcade de epitete, de poezie si de...flori de mucegai.

Ca^iva au vrut sa §tie fa^a noastra, starea de spirit §i daca, cu
adevarat, avem o urd neastdmpdratd pe celelalte confesiuni. Ar fi
vrut sa ne vada pe masura, ce dumnealor veneau fara fa^a.

Dialogul, prin definite, este o fa^a indreptata atent,
absorb ita, de vederea altei fe^e. Dialogul nu InsQ&mna. fara fata, ci:
cufaid.

Insa dialogicii no§tri nu doreau sa aiba o fa^a, atunci cand
cereau fa^a. Dumnealor, majoritatea, se pronun^au cu naduh fa^a de
noi, fara fa^a, insa ei §tiau cum arata fa^a noastra interioara, acea
fa^a, care a scris cele cateva sute de articole de pe acest blog.

A fost interesant pentru noi faptul, ca in mijlocul
confruntdrilor, au aparut cititori de-ai no§tri, care statusera in
umbra pana atunci §i care au facut un pas spre dialogul-ceartd,
care se desfa§ura.

La confruntare nu au participat, in mod direct, nici 10 in§i,
insa mul^i au citit §i ne citesc aproape zilnic.

Avem cititori teologi, cunoscatori, avem cititori care se
lumineaza din discu^ii, avem cititori, care ne urmaresc din alte
scopuri, avem cititori de ocazie, avem cititori instiga^i la dialog,
avem cititori rauvoitori, avem, dupa cum s-a vazut, cititori
eterodoc§i, cu pregdtire polemicd la activ, avem trecatori pe la noi,
avem cititori huligani. . .

Va anun^am ca emailurile primite de catre noi sunt cu mult
mai multe, decat cele pe care le aratam public sau despre care
vorbim. Probabil ca v-a^i dat seama. Sunt multe scrisori de mare
delicate^e, care necesita dialog duhovnicesc, intim §i acelea nu
apar pe sticla.

154

Insa a fost un experiment in care oamenii s-au maniat, fara
sa observe, ca exista mult umor §i planificare in demersul nostra,
care parea venit din senin.

Se pare ca singural om, care nu s-a lasat aventurat in
experiment la cote alarmante a fost tocmai domnul pastor Cracera,
care a temperat zelul celor mai tineri.

Experimentul insa a fost planificat §i inva^at [le multumim
pe aceasta cale] de la credincio§ii bapti§ti romani. Am urmarit cu
aten^ie blogurile dumnealor §i am vazut cum opereza in teren, in
„evanghelizarile" dumnealor, din dialogicitatea pe care o emana
in spa^iul web.

Dan§ii, care au inca durerea minoritaralui, care vrea sa aiba
activitate, sa aiba ie§ire la public, sa l\\ sara in ochi, se grupeaza,
i§i fac tot felul de bloguri capu§a, unele culturale, altele teologice,
altele tenden^ioase, §i ataca pe n fronturi.

Tipul de dialog underground pe care il au, cu fa^a sau fara
fa^a, difera mult, prea mult, de discursul teologic al celor cu carte,
care vor sa a.iba prestanfa academica §i culturala.

Tocmai de aceea nevoia dumnealor de titulaturi academice,
de discursuri §tiin^ifice percutante, pentra ca vin dintr-o istorie
comunista, unde nu aveau voie in Romania sa aiba grade
universitare §i, totodata, vor sa schimbe reperul omului
duhovnicesc al Ortodoxiei, dublat de academism, cu reperul
omului oxfordian, care are o reprezentativitate pur §tiin^ifica, fara
sa fie §i o personalitate conviviala cu masele.

Au tot dreptul sa faca acest lucra. Academismul dumnealor,
care recupereaza unele radacini ale Bisericii universale este de bun
augur, dupa parerea mea, dupa cum a fost §i rena$terea patristicd
a catolicilor prin anii 40 ai secolului trecut iar teologul baptist de
tip Oxford sau Dallas [am in^eles aseara, ca Dallas-ul e central
teologiei baptiste americane] trebuie sa faca fa^a intalnirii cu omul
duhovnicesc al Ortodoxiei §i sa aiba un discurs plauzibil pentra
noi.

Ca sa fii un om al Bisericii trebuie sa fii, in acela§i timp,
duhovnicesc §i academic, cu sfm^enie §i erudite iar oamenii sa te
perceapa ca pe un lucrator in via lui Dumnezeu.

Ca sa dialogam trebuie sa ne folosim de lucrarile bune ale
fiecaraia. Ca sa dialogam trebuie sa fim dezinteresa^i de orgolii §i
sa dorim adevaral nefalsificat al Bisericii una, care nu a avut §i nu
are sincope temporale.

Daca gandim evanghelizarea oamenilor pe premise umane,
subiectiviste, mereu inovatoare §i nu ne incopciem pe adevaral

155

Bisericii de pana la apari^ia ramurilor religioase separate de ea, nu
vom face, decat sa ne prezentam fiecare cu adevarul deplin.

Infatuarea varstei tinere sau a academicului, care are car^i §i
articole publicate peste tot sunt de in^eles. Dialogul treneaza atunci
cand oamenii au argumente, dar nu II intreaba pe Dumnezeu, daca
sunt cele mai bune.

Unul dintre argumentele patristice, pe care mi 1-am insu§it
de-a lungul vie^ii a fost acela, de a nu adera la ceva, care imi strica
lini§tea. Se intampla de multe ori sa imi stric lini§tea cu mul^i. Insa
aici vorbesc de a nu ma lipi de moduri de a fi, care sa ma puna
continuu in agitate, in forfota, in risipire.

Ieri §i alaltaieri am fost foarte concentrat, nerisipit, atent la
detalii. M-am culcat cu o oboseala dulce datorita unor surprize
frumoase petrecute in afara scenei de teatru polemic. Le
mul^umesc celor cu care am dialogat in afara §i pe scena §i, mai
ales, celor care s-au intors in via^a mea, dupa un ocol atat de mare.

Ca sa discutam trebuie sa ne pregatim zilnic pentru dialog §i
pentru bunul sim^. Nu ne-am pierdut bunul sim}, nici temperan^a §i
nici echilibrul. Insa, cu siguran^a, ca dupa acest episod, fiecare va
in^elege, ca victoriile inchipuite nu sunt victorii, ci doar obosiri
fara rost.

156

Intre istorie §i confuzie. Despre utopica racordare a
organizafiei baptiste la Biserica primard

Ultimele zile polemice pe care le-am avut §i la care dv. a^i
participat, au suferit de ceva esen^ial, care trebuie restabilit: de
neracordarea la istorie.

Dupa cum a^i observat, credincio§ii bapti§ti, care au intrat in
discu^ie polemica cu noi, nu au vorbit niciodata, despre cum a luat
fiin^a fac^iunea lor religioasa, nu au vorbit despre istoria lor reala,
si-au ocultat-o metodic, dar s-au prezentat, cu o nesimtire
neconvingatoare, huliganica, ca promotori ai unor practici
apostolice.

Ba, mai mult, nu au suportat apelativul de eretici, care nu
este un afront personal ci o realitate, care ^ine de non-eclesialitatea
lor, ci au batut moneda discriminarii lor, a faptului, ca am avut un
discurs non-academic §i partizan fantasmagoric.

Sa vorbim mult mai clar. Credincio§ii bapti§ti, care au
reac^ionat la acuzele noastre, s-au marturisit in materie de credin^a
drept crestini autentici, care cred in marturia Scripturii, care
accepta hotararile dogmatice doar ale primelor 4 Sinoade
Ecumenice §i care au un mod de via^a, care copiaza, in modfidel,
pe eel din primul veac al Bisericii primare.

Dupa cum §ti^i, Biserica Ortodoxa nu are nimic in comun cu
organiza^ia baptista. Orice organiza^ie, grupare, biserica etc., care
este in afara Bisericii Ortodoxe este una schismatica, eretica,
pagana sau indiferenta religios.

Astfel, din punct de vedere dogmatic, moral, cultic,
organizational §i istorie noi nu avem nimic in comun cu bapti§tii.
De aceea, apelativul de eretic nu este o injuratura la adresa
acestora, ci o califware dogmatica, conforma cu statutul de non-
eclesialitate al celor din afara Bisericii Ortodoxe.

Ce inseamna non-eclesialitate §i ereziel Inseamna acela§i
lucru.

Orice grupare care este in afara Bisericii Ortodoxe, care se
situeaza voit in afara Bisericii [erezie inseamna alegere
discretionara, adica alegerea de afi in afara Bisericii Ortodoxe],
oricum s-ar numi ea, de la arieni §i pana la raelieni, fa^a de ei avem
acela§i tratament: membrii lor sunt in afara Bisericii Ortodoxe, a
Bisericii lui Hristos, nu ne imparta§im cu ei in comun, nu ii
pomenim la slujbele noastre in mod nominal §i nici cultual, nu
consideram ca sunt biserici reale §i nici nu credem, ca au ceva

157

sfnuitor in cadrul lor sau ca in ele se poate mantui cineva in mod
regular, obi§nuit sau ca au Sfm^i sau Taine.

Acestea fiind spuse, in^elegeti [binein^eles cei care nu
sunte^i de credin^a ortodoxa sau cei care §trfi prea pu^ina teologie,
fiind ortodoc§i], ca acuzele noastre teologice vizavi de credincio§ii
bapti§ti, care au luat contact cu noi, nu sunt pozifii personale
arbitrare, ci pozifiile teologice §ifaptice ale Bisericii Ortodoxe in
general.

Niciun teolog baptist din Romania, credem noi, nu poate sa
afirme ipocrizia sau neadevarul, ca exista vreun acord oficial, de
comuniune, intre ortodoc§i §i bapti§ti, lucru care e eel mai greu de
crezut, ca se va intampla vreodata.

Avem mai multe in comun cu monofizrfii sirieni, cu
romano-catolicii, cu vechii catolici sau cu anglicanii, decat cu
ramurile protestantismului primar si ale altor denomina^iuni.

Statutul de func^ionare al Cultului Baptist din Romania §i
teologia acestuia schrfata aici, in acest document oficial
[statutul_si_marturisirea_de_credinta.doc] nu arata niciun acord
dogmatic cu Biserica Ortodoxa §i nici macar un parteneriat comun
de ac^iune filantropica.

Cultul baptist este cult oficial in Romania, avem diverse
contacte teologice personale sau la nivel superior cu ace§tia, ne
intalnim anual la saptamana de rugaciune comuna, avem in teren
ac^iuni comune sau divergente, dupa cum s-a precizat de mai
multe ori in timpul polemicii noastre, dar nu avem comuniune
liturgica sau organizatorica.

Dupa cum am afirmat de mai multe ori in cursul ultimelor
zile, actiunile unor pastori baptisti romani sau de alta confesiune,
pe cont propriu sau dirijat, de a evangheliza credincio§i ortodoc§i,
indiferent de gradul lor de saracie sau de cultura, sunt ilegale in
Romania.

Vom da, in cele ce urmeaza, o scurta istorie a apari^iei
baptismului, ca organiza^ie religioasa §i desfa§urarea acestei
mi§cari religioase, care a atins §i Romania, a§a dupa cum apare in
saitul Secretariatului de Stat pentru Culte din tara noastra.

Cum nimeni nu a negat aceasta istorie sau chiar promotorii
cultului au oficializat-o pentru a fi publicata, o redam aici in cele
ce urmeaza:

,,Baptistii s-au conturat ca o miscare crestina in perioada imediat
urmatoare reformei protestante din Europa de Apus, inceputa de Martin
Luther.

Prima biserica baptista s-a format in 1611, la Amsterdam (Olanda),
dintr-un grup de imigranti englezi condusi de pastorulJohn Smith.

158

Biserica Baptista din Romania si, in special, adunarile baptiste din
Transilvania datoreaza o mare parte din mostenirea lor miscarii anabaptiste,
care a traversat Europa pana catre secolul al XVIII-lea.

Supuse la tot felul de prigoane de-a lungul timpurilor, comunitatile
anabaptiste au supravietuit pe aceste meleaguri pana in 1762, cand
majoritatea au emigrat in Rusia, din cauza oprimarii din timpul imparatesei
Austriei Maria Tereza (1740-1780).

Inceputurile baptiste moderne dateaza de la mijlocul secolului al XIX-
lea. In anul 1856, o familie de imigranti germani infiinteaza la Bucuresti
prima biserica baptista cu credinciosi germani.

Un al doilea inceput baptist, independent de primul, a fost prin
imigrantii baptisti rusi, in special cei din Ucraina de Sud.

Ei au ajuns in Dobrogea, in 1862, si au infiintat o biserica baptista la
Cataloi, astazi sat al comunei Frecatei din judetul Tulcea.

Apoi, prin misiunea unui evanghelist baptist din Bucuresti, in 1870, s-
a infiintat biserica baptista din Tulcea. In Transilvania, credinta baptista a
patruns prin activitatea unor misionari germani.

In anul 1874 se deschide o biserica baptista maghiara in Salonta
(judetul Bihor). Incepand din 1881, bisericile baptiste s-au raspandit in Bihor,
in zona Aradului si a podisului Somesan.

Zonele acestea au si astazi cea mai mare concentrare de baptisti din
Romania. De aici, ei s-au raspandit in aproape toate judetele tarii.
Constituirea Uniunii Baptiste din Romania a avut loc dupa 1918, in urma
formarii Romdniei Mari.

Dupa 1918, numarul credinciosilor baptisti sporeste continuu. Astfel,
dupa datele cultului, in anul 1922 erau 22. 228 de membri (botezati si
apartinatori), iar recensamantul din anul 1930 a evidentiat existenta a 60. 562
credinciosi baptisti. In anul 1942 (dupa datele cultului) erau 93. 842 membri.

Legea pentru regimul general al cultelor din anul 1928 prevedea, la
art. 53, recunoasterea drepturilor comunitatii baptiste acordate acesteia prin
jurnalul (hotararea) Consiliului de Ministri nr. 2680, din 21 noiembrie 1927.

Insa reglementarile ulterioare au inrautatit regimul juridic al cultelor
evanghelice. In conditiile implicarii Romaniei in al doilea razboi mondial si a
dictaturii militare a maresalului Antonescu, prin legile 927 (1942) si 431
(1943) au fost desfiintate toate asociatiile religioase din Romania si, ca
urmare, baptistii nu au mai putut desfasura nicio activitate legala.

Aceste legi au fost abrogate la 31 august 1944, iar baptistii si-au reluat
activitatea legala. Prin decretul Prezidiului Marii Adundri Nationale nr.
1203/14 noiembrie 1948, a fost aprobat Statutul Cultului Baptist. Statutul a
fost refacut dupa decembrie 1989, fara a fi supus aprobarii statului.

Ceea ce ii distinge pe baptisti de ceilalti protestanti este credinta lor,
ca botezul nu trebuie administrat copiilor mici, iar fiecare individ trebuie sa
fie liber sa decida pentru sine, ce credinta adopta.

Pentru baptisti, biserica nu este un teritoriu, o parohie, in care
locuitorii acesteia sunt adoptati ca membrii prin diferite ritualuri. Ea este
adunarea voluntara a acelora, care au ales personal, ca Mantuitor si Domn pe
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu; ei se aduna impreuna pentru a se inchina lui
Dumnezeu, pentru a se zidi duhovniceste, pentru a colabora la propovaduirea
Cuvantului lui Dumnezeu si a pastra curata credinta si invatatura crestina.

159

Baptistii cred in ceea ce numesc preotia tuturor credinciosilor . Ei
cred, ca fiecare credincios are intrare libera la Dumnezeu, prin singura
mediere a lui Iisus Hristos si are comuniune personala cu Dumnezeu, fara
medierea unui preot sau a unui sfant. De aceea, bisericile baptiste nu au
preoti, ci sunt conduse de pastori.

Biserica baptista practica doua ritualuri: Botezul si Cina Domnului,
acestea avand doar o semnificatie simbolica. Credinciosii baptisti sarbatoresc
ziua intai a saptamanii - duminica - ziua invierii Domnului Iisus Hristos.

Baptistii nu accepta deciziile sinoadelor din primele secole si alte
scrieri din acea vreme, ca avand putere de lege. Singura lor autoritate in
materie de credinta si de viata spirituals este Biblia sau Sfdnta Scripturd.

In bisericile baptiste accentul se pune pe studierea Bibliei, cant si
rugaciune. Un loc central in slujba bisericeasca il are predica; rolul ei este de
a explica si de a da indrumari credinciosilor pentru viata spirituals si pentru
trairea morala. Fiecare credincios baptist este indrumat sa studieze zilnic
Biblia, sa-si dezvolte viata de comuniune cu Dumnezeu, aplicand in viata sa
de fiecare zi principiile pe care le gaseste in Biblie.

Biserica baptista este separata de stat si se autofinanteaza.

Baptistii nu au o ierarhie conducatoare. Bisericile locale sunt
autonome si se asociaza voluntar intr-o uniune baptista, pentru reprezentare in
fata autoritatilor si pentru actiuni in folosul tuturor bisericilor si societatii.

Din ea fac parte, alaturi de bisericile baptiste si alte institutii si
organizatii. Uniunea reprezinta interesele generale ale bisericilor baptiste, le
slujeste si le acorda asistenta, elaborand indrumari pentru liniile generale de
dezvoltare a bisericilor si a activitatilor din cadrul propriu.

Ea hotaraste asupra problemelor doctrinare si principiale si poate
exclude din cadrul ei biserici si alte organizatii, care s-au abatut de la doctrina
baptista.

O alta forma de organizare este comunitatea baptista, care grupeaza
bisericile baptiste pe criterii teritoriale in vederea colaborarii si sprijinului
reciproc, ca si pentru reprezentare in raporturile lor cu autoritatile locale.

In Romania sunt, la ora actuala, 12 comunitati: Arad, Bacau, Braila,
Bucuresti, Cluj, Constanta, Oradea, Sebis (judetul Arad), Sibiu, Suceava,
Timisoara si Craiova. Functioneaza si o comunitate neteritoriala pentru
credinciosii maghiari (circa 13.000).

In prezent, in Romania, cei aproape 129.937 credinciosi baptisti
dispun de 1. 523 biserici, slujite de 373 pastori. Pregatirea pastorilor se face
in cadrul Institutelor Teologice Universitare de la Bucuresti si Oradea,
integrate in universitatile de stat respective.

In cadrul Institutului Teologic Baptist din Bucuresti s-a infiintat o
sectie la Cluj-Napoca. S-au infiintat si sapte seminarii liceale la Bucuresti,
Oradea, Arad, Timisoara, Cluj, Resita si Sibiu, integrate invatamantului de
stat. Sunt si trei scoli postliceale sanitare.

Uniunea Baptista din Romania editeaza revista Crestinul - Azi, care
are aparitii lunare, precum si lucrari teologice si pentru slujba religioasa.

Uniunea Bisericilor Crestine Baptiste din Romania este afiliata
organizatiilor baptiste internationale: Federatia Baptista Europeand si

160

Alianta Mondiald Baptistd, care grupeaza 141.000 biserici baptiste, insumand
108 milioane credinciosi

Unul dintre marii predicatori bapti§ti, Charles H. Spurgeon,
editat dupa '90 §i in limba romana, spunea:

„We believe, that the Baptists are the original Christians.

We did not commence our existence at the reformation, we were

reformers before Luther and Calvin were born; we never came

from the Church of Rome, for we were never in it, but we have an

unbroken line up to the apostles themselves " .

Teologul baptist citat credea, dupa cum se observa, ca.
baptismul are genealogie apostolicd.

Insa, ce fel de legdturd are baptismul cu Biserica primara,
adica cu Biserica Ortodoxa? Ca sa. existe o legatura, numita in
teologia Sfintilor Paring ai Bisericii succesiune a credinfei si a
harului, care a venit de la Sfintii Apostoli §i, prin ei, de la Hristos,
trebuie sa fii in Biserica Ortodoxa, care pastreaza aceasta
succesiune dubla: a credinfei §i a harului.

Noi credem §i marturisim tot ce au marturisit Sfintii
Apostolii in scris, ca fiind autentic [Sfanta Scriptura] sau oral
[Sfmtele Taine, slujbe, via^a bisericeasca, adica Sfanta Tradrfie,
Sfanta Invat.atura apostolica], toate comentariile Sfintilor, toate
hotararile dogmatice ale celor 7 Sinoade Ecumenice §i a celor
locale §i tot ce este marturisit de catre Sfm^ii no§tri, pe care ii
cinstim §i ii veneram.

Fiecare episcop hirotonit de catre Sfkrfii Apostoli a primit,
deopotriva, credin^a adevarata §i harul dumnezeiesc de la ace§tia,
odata cu hirotonirea lor, har §i credin^a, care s-au transmis de catre
fiecare episcop, peste veacuri, pana astazi.

Un preot ortodox real este un preot ortodox, care a fost
hirotonit de catre un episcop, care are, la randul sau, o hirotonie
valida, care vine de la Sfnuii Apostoli, prin succesiune
neintrerupta.

De aceea, cand vreun patriarh, episcop, preot, diacon sau
cre§tin ortodox au cazut in erezie sau in schisma, cand §i-au facut
o biserica a lor, proprie sau nu au renun^at la o inva^atura,
marturisita de catre cei Sfin^i, ca neconforma cu adevarul lui
Dumnezeu, au fost socoti^i in afara Bisericii, fiind da^i afara din
randul clericilor §i fiind opri^i de la imparta§ire, iar in timpul
impara^ilor bizantini ereticii erau exila^i in afara Imperiului
bizantin.

45 Cf. http://www.culte.ro/ClientSide/cult.aspx?rel_ID=rel-311.

46 Cf. http://www.reformedreader.org/history/list.htm.

161

Dar Spurgeon vorbe§te, deci, de o filiafie apostolica a
baptismului cu adevarata Bis erica.

Vom folosi exclusiv surse online, ca sa putem fi urmari|i.
Deschidem impreuna aceasta 47 locate baptista.

Aici gasim lucrarea intitulata: A Short History of the Baptist
a lui H. C. Vedder §i vedem, ca merge pe aceea§i schema: biserica
baptista este... apostolica, dar incepe odatd cu Rev. John Smyth, in
sec. al-XVII-lea...§i ajungem cu frunzaritul sursei la cap. al 14-lea.

Cine este acest om obscur, de la care a pornit, de fapt,
baptismul la nivel mondial? El nu este Sfantul Pavel, Apostolul
Domnului, nu este nici Sfantul loan Gura de Aur, nici Sfantul loan
Damaschin, nici Sfantul Fotie eel Mare, nu este Sfantul Grigorie
Palama, ci ...John Smyth.

Redam intocmai versiunea engleza, ca sa nu fie niciun
dubiu:

„With the first decade of the seventeenth century, we reach solid
ground in Baptist history. Before that we must proceed by conjecture from
one isolated fact to another, and many of our conclusions are open to doubt;
but after 1640 we have an unbroken succession of Baptist churches,
established by indubitable documentary evidence.

The most that we can say of the various Anabaptist groups of the
Continent, is that on the whole certain of them seem to have held those views
of Scripture teaching that are fundamental in the Baptist faith of to-day.

But from about the year 1641, at latest, Baptist doctrine and practice
have been the same in all essential features that they are to-day. Subsequent
changes have not affected the substance of faith or the chief matters of
practice in the denomination as a whole.

The history of English Baptists does not begin on English soil, but in
Holland. The leader in the new movement was the Rev. John Smyth. Much
obscurity hangs over his early life, and he has by many writers been identified
with several other men, bearing a name then as now very common.

He was a pupil and friend at Cambridge University of Francis
Johnson, later one of the Separatist leaders.

As Johnson did not matriculate until 5579, it follows that this cannot
have been the John Smyth who matriculated as sizar in 1571. John Smyth
took his Master's degree in 1593, whence we may conclude that he was born
not later than I 570, and possibly several years earlier.

He is said to have been ordained by Bishop Wickham, of Lincoln, but
he was never, as has been frequently stated, vicar of Gainsborough, as the
records of that parish show.

He was, however, appointed lecturer or preacher in the city of
Lincoln, September 27, 1600; and though deposed as „a facetious man" by
vote of the Corporation, October 13, 1602, appears to have held the office
until 1605.

47 Cf. http://www.yellowstone.net/baptist/history.htm.

162

He tells us himself that he passed through nine months of doubt and
study before deciding to leave the Church of England, but by 1606 he had
reached a decision and joined himself to a company of Separatists in
Gainsborough, of whom he became the recognized „teacher" — for they
disliked „ministers" and all similar terms.

Thomas Helwys and John Mutton were the leading members of this
group. A few miles distant, in the manor of Scrooby, there was another group
of Separatists, in close fellowship with the Gainsborough group. Prominent
among the Scrooby group were William Bradford, William Brewster, and
John Robinson, the last being the „teacher". Scattered throughout the
surrounding region were a score or more of adherents, who were rapidly
increasing in numbers.

This was the time when James I. was vigorously making good his
threat regarding sectaries in England: „I will make them conform, or I will
harry them out of the land".

Persecution became so violent that these Separatists despaired of
maintaining themselves in England, and Thomas Helwys, whose wife had
been imprisoned for her schism, induced the Gainsborough group to emigrate
to Holland. They established themselves at Amsterdam, where they became
the second English church, and their teacher supported himself by practising
medicine.

The first English church was composed of Separatists, mostly from
London, who had come to Amsterdam at various times from 1593 onward,
and had as their pastor Francis Johnson, who had been a tutor of Smyth at
Cambridge. Not long after the Gainsborough exodus, the church of Scrooby
fled to Holland, going first to Amsterdam and thence to Leyden. Their pastor
was John Robinson. It was this congregation, with certain additions, that
afterward became the Pilgrims of the Mayflower.

Our concern is, however, with the second church at Amsterdam.
Pastor Smvth here became acquainted possibly for the first time, with the
theology of Arminius, and here, it is also reasonable to suppose, he learned
the Mennonite theory of the nature of the church.

If he had had doubts before concerning infant baptism they were now
confirmed into conviction that it is not warranted by the Scriptures, and that a
scriptural church should consist of the regenerate only, who have been
baptized on a personal confession of faith.

He gave utterance to these views in a tract called „The Character of
the Beast"(1609). Before this (1608) differences had arisen over a question of
comparatively slight importance between the two English churches, and the
result had been an interruption of their communion. Now a still more
important step was taken: Smyth, Thomas Helwys, and thirty-six others
formed the first church composed of Englishmen that is known to have stood
for the baptism of believers only.

Smyth is generally called the „Se-Baptist" which means that he
baptized himself. There can be no doubt that such was the case, since an
acknowledgment of the fact still exists in his own handwriting. Tn this respect
he resembled Roger Williams.

He held that the real apostolic succession is a succession not of
outward ordinances and visible organizations, hut of true faith and practice.
He therefore believed that the ancient, true apostolic succession had been

163

lost, and that the only way to recover it was to begin a church anew on the
apostolic model.

Accordingly, having first baptized himself, he baptized Helwys and
the rest, and so constituted the church. They soon after issued a Confession of
Faith, in its theology, but distinct in its claims that a church composed only of
baptized believers, and that only such should „taste of the Lord's Supper".

It is also certain that the, baptism of Smyth and his followers was an
affusion, for in a few months he became dissatisfied with what he had done,
confessed that his Anabaptism was an error, and applied with some others for
admission into a Mennonite church.

A committee of Mennonite ministers was appointed to examine into
the doctrine and practice of the applicants, and in their report they said:

„We...also inquired for the foundation and form of their baptism, and
we have not found that there was any difference at all, neither in the one nor
the other thing".

Several Confessions — at least four in all — were issued by Smyth and
this church, in which baptism is defined as „the external sign of the remission
of sins, of dying and being made alive", as washing with water, as „to be
ministered only upon penitent and faithful persons", and the like; but nothing
is said in any of them of immersion as the form of baptism.

Smyth died in 1612, but before that the church he had been
instrumental in founding, now reduced to some ten members, had disappeared
from Holland. Persecution seems to have been less severe in England, and
Thomas Helwys, John Murton, and others returned to London, probably some
time in 1611, and founded the first Anabaptist church composed of
Englishmen known to have existed on English soil.

This church wae ultra Arminian in theology, and churches of this type
came later to be called General Baptists, because they held to a general
atonement for all men, while orthodox Calvinists then then held to a
particular" atonement, for the elect only.

By the year 1626 there were five such churches in England, though all
were small, and in the aggregate contained about one hundred and fifty
members. In 1644 they had increased to forty-seven churches, according to
their opponents; possibly there were more. Once they had a fair opportunity
to preach New Testament truth among their countrymen, these churches

throve rapidly in England" .

Conform propriilor surse, John Smyth era un simplu preot
anglican, care se separa de Biserica Anglicana, se reboteaza de
unul singur §i crede [conform caror iluminari sau surse?], ca:
succesiunea reala a Bisericii s-a pierdut [se referea probabil la cea
a Bisericii Angliei] §i ea se gase§te / regase§te numai prin dreapta
credinfa §i slujire, cum se spune mai sus, ca Biserica a pierit §i ca
trebuie sa fie infiint.ata o alta Biserica, care sa semene cu cea a
Sfintilor Apostoli.

48 Cf. http://www.reformedreader.org/history/vedder/chl4.htm.

164

In sursa de aici se vorbe§te despre o suma de trei teorii
referitoare la aparitia baptismului §i despre reala confuzie in care e
pus un teolog baptist, atunci cand e intrebat, despre punctul initial
al baptismului.

Punctele de vedere din aceasta depozitie sunt urmatoarele:

„The first theory related to why and when the Baptist church began is
entitled the secessionist theory.

Some Baptist historians from the 1730s to the 1920s adhered to this
theory. It refers to the succession of baptism (beginning with John the
Baptist) by those properly baptized and the succession of principles common
to the beliefs of Baptists throughout history.

The second theory is the Anabaptist spiritual kinship theory. Several
historians (David Benedict, Richard B. Cook, Albert Newman, and Walter
Rauschenbusch) made a spiritual connection to the Anabaptist sects (German,
Dutch, Swiss Anabaptists, Waldensians, Petrobrusians, the Henricians, The
Novatians, and the Donatists) that also included regenerated baptized
believers.

The third theory is the English Separatist descent theory. In this
theory, Baptists began with certain English Separatists who had
congregational polity and considered believers' baptism alone to be valid
according to scripture. Several Baptist historians have held this position in
various forms.

One variety of the theory states that the beginning of Baptists would
be in 1641 when a few Separatists from Jacob Church at Southwark, London,
convinced that the biblical practice of dipping under water was the true form
of baptism, renewed the practice of immersion in England".

Daca vre^i sa adancrfi studiul referitor la aceasta problema a
momentului aparrfiei sectei baptiste, urmati aceasta cale.

Toate sursele vin din partea lor. Insa, conform probatoriului
propriu al cultului, organizatia baptista nu vine de la Cincizecime,
nu are nimic de-a face cu F. Ap., cap. 2, cu Sfintii Apostolii §i cu
Biserica Ortodoxa ci. . . cu Rev. John Smyth, mort in 1612.

Se pare ca acesta e siteul oficial, dar in construe^,
al Uniunii Bisericilor Baptiste din Romania.

Sediul §i conducatorii cultului din Romania:

Uniunea Baptista din Romania.

Adresa: Bucuresti, Str. Dambovita 9-11, Sector 6.

Telefon: 01. 430.00.39; 01. 430.10.60.

Fax: 01 430.29.42.

E-mail: ubr^fx.ro.

49

Cf. http://www.allaboutreligion.org/baptist-church-history-faq.htm.

165

Presedinte: dr. Otniel loan Bunaciu; Secretar general: Ionel
Tutac; Vicepresedinti: Paul Negrut, Hie Tinco, Viorel Candreanu;
Secretar general adjunct: Timotei Rusu.

Ne intoarcem la Statutul de functionare al cultului din care
spicuim:

Art. 8. Fiecare membru al Cultului Crestin Baptist are
datoria sa contribuie fmanciar si / sau material la sustinerea
activitatii bisericii.

Art. 9. Calitatea de membru al Cultului Crestin Baptist se
pierde prin retragere sau excludere.

Art. 10. Biserica poate exclude membrii, care se fac vinovati
de: cadere in pacat; abateri de la Mdrturisirea de Credintd a
Cultului; nefrecventarea serviciilor divine, ca urmare a lipsei de
interes. Cei exclusi sau retrasi vor putea fi reprimiti in aceeasi
biserica, dupa ce vor dovedi sincera indreptare.

In cazul schimbarii domiciliului in alta localitate, reprimirea
se poate face de catre biserica din acea localitate, dupa obtinerea
prealabila a acordului scris din partea bisericii, care a hotarat
excluderea. Fostii membrii, exclusi sau retrasi, nu au niciun drept
asupra bunurilor si valorilor aduse sub orice forma in patrimoniul
bisericii.

Art. 11. Bisericile, comunitatile bisericilor au personalitate
juridica de la data constituirii lor. Biserica are personalitate
juridica numai, daca are un numar de eel putin 20 de membri. [De
aici nevoia de prozelitism ilegal in Romania, adica de
convingerea, prin orice mijloace a crestinilor ortodocsL.sa treaca
la baptism n.n.]

Art. 25. Casierul pastreza si manipuleaza banii si alte valori.
El efectueaza platile numai pe baza hotararii adundrii generate sau
a comitetului de conducere.

Art. 27. [...] Misionarii sunt slujitorii bisericii trimisi de
aceasta in tara si in strainatate pentru a infiinta noi biserici, prin
raspandirea Evangheliei [Cui? Ortodoc§ilor, musulmanilor,
catolicilor, luteranilor, mormonilor? n. n.] sau pentru a ajuta
spiritual bisericile filiale si grupurile de credinciosi sau pentru a
ajuta spiritual bisericile filiale si grupurile de credinciosi baptisti.

Ne intoarcem la Legea cultelor din Romania, adica
la: Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa §i regimul
general al cultelor, publicata in Monitorul oficial, Partea I, nr.
11/8.01.2007.

166

Cf. art 7, alin. 3: „Cultele func^ioneaza cu respectarea
prevederilor legale §i in conformitate cu propriile statute sau
coduri canonice, ale caror prevederi sunt aplicabile propriilor
credincio§i".

Deci nu po^i sa faci evanghelizare decat propriilor tai
credincio§i, adica celor 129. 937 contoriza^i de catre stat sau altora
care vin, de buna voie, in locasul de cult baptist.

Iar conform statisticilor pe 2006, numarul bapti§tilor din
Romania se constituie in procentul de 0, 6 % din popula^ia
Romaniei.

Cf. art. 10, alin. 5: „Nimeni nu poate fi constrans prin acte
administrative sau prin alte metode sa contribuie la cheltuielile
unui cult religios".

Cf. art. 13, alin. 2: „In Romania sunt interzise orice forme,
mijloace, acte sau ac^iuni de defaimare §i invrajbire religioasa,
precum §i ofensa publica adusa simbolurilor religioase".

Deci orice scriere §i ac^iune defaimatoare la adresa Sfmtelor
Icoane, la adresa crucilor, statuilor, insemnelor religioase ale
oricarui cult cat §i la personalita^ile oricarui cult e condamnabila.

Cf. art. 13, alin. 3: „Impiedicarea sau tulburarea liberta^ii de
exercitare a unei activity religioase, care se desfa§oara potrivit
legii, se pedepse§te conform dispozi^iilor legii penale".

Atunci cand te duci sa evanghelizezi cre§tini ortodoc§i in
Romania, pe premisa populista a intrajutorarii, intri in teritoriul
administrativ bisericesc al unei episcopii ortodoxe §i, daca \i se
face plangere penala, e§ti deferit Justi^iei.

La ora actuala avem 17 culte in Romania §i o organiza^ie
religioasa:

Lista cultelor recunoscute in Romania:

1. Biserica Ortodoxa Romana

2. Biserica Ortodoxa Sarba de Timisoara

3. Biserica Romano-Catolica

4. Biserica Romana unita cu Roma, Greco-Catolica

5. Arhiepiscopia Bisericii Armene

6. Biserica Crestina Rusa de rit Vechi din Romania

7. Biserica Reformats din Romania

8. Biserica Evanghelica C. A. din Romania

9. Biserica Evanghelica Luterana din Romania

10. Biserica Unitariana din Transilvania

12. Uniunea Bisericilor Crestine Baptiste din Romania

13. Biserica Crestina dupa Evanghelie din Romania -
Uniunea Bisericilor Crestine dupa Evanghelie din Romania

167

14. Biserica Evanghelica Romana, Uniunea Penticostala -
Biserica lui Dumnezeu Apostolica din Romania

15. Biserica Crestina Adventista de Ziua a Saptea din
Romania

16. Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania

5 5 5

17. Cultul Musulman.

18. Organizatia Religioasa a Martorilor lui Iehova.
Potrivit legisla^iei romane, titulatura de cult se prime§te

dupa un anume cuantum de credincio§i stabili, reali.

Am scris acest articol tocmai pentru a recalibra, post-
factum, discu^iile din ultimele 3-4 zile §i pentru ca credincio§ii
no§tri ortodoc§i sa §tie dimensiunea reala §i nu iluzorie a
organiza^iei baptiste din Romania si de oriunde din lume.

168

Patriarhul romdnilor vorbe§te pentru ca face sau
despre o diagnozd a bucuriei

In zilele care au trecut am tot cautat fotografii ale noului
Patriarh al Romaniei la nivel online §i am constatat, nu cred ca
sunt singurul, ca in presa, PFP Daniel apare cu. . .gura deschisa.

Nu §tiu cum se face, ca intamplare nu este, ca 1-au
fotografiat numai, cand vorbe§te §i este cu gura deschisa. Adica
Patriarhul romanilor vorbe§te, vorbe§te mult...§i este ipostaziat
numai cu gura deschisa.

Asta e o tehnica de minimalizare a cuiva in presa romana §i
interna^ionala. Cand vrei ca pre§edintele Basescu sa fie serios il
pui in fa^a pupitrului preziden^ial. Dar cand vrei sa il araji in culori
urate il fotografiezi pipaind burtica [asta era cuvantul folosit intr-
un articol al unui ziar de scandal, acum doua-trei zile] doamnei
Andreea Marin.

Deci, fotografia din fafd § i in pozifii decente este fotografie
serioasd. Dintr-o parte, de la spate, in pozrfii jenante §i umilitoare
este . . . fotografie de cancan.

Am fost nevoit sa pun fotografii facute de biroul de presa al
Patriarhiei Romane pe blog [doamna preoteasa a facut astazi
diminea^a la fel], pentru ca in presa noastra, cum o dai §i cum il
gase§ti patriarhul e . . . cu gura deschisa.

Fiecare §tim ce inseamna sa stai cu...gura deschisa. Daca
fotografiezi un om toata ziua cu gura deschisa, unul din Congo
poate sa creada ca avem un patriarh alienat mintal. Insa nu a§a e
Patriarhul nostru, ci numai unele fotografii, care i se fac!

Insa, daca fotografiile sale publice de pana acum nu cam au
ie§it bine, peste tot, de aici incolo, se pare, ca vom avea fotografii
nespus de bune cu Prea Fericirea sa. De ce? Pentru ca a anun^at,
incredibil de repede pentru mine, personal, infiin^area a trei lucruri
fundamentale pentru a avea. . .o fafd frumoasd.

Adica? In predica de intronizare de astazi, 30 septembrie
2007, a vorbit despre infikrfarea unui cotidian al Bisericii
Ortodoxe [ziar zilnic, adica], a unui post de radio [radio zilnic,
adica] §i a unei televiziuni ortodoxe [cu emisiuni zilnice, adica] la
Bucure§ti, care sa aiba audienid nafionald.

Adica, frate vorbitorule de rau, daca pana acum m-ai prins
cu gura deschisa sau ai crezut, ca ortodoc§ii stau in letargii
tradifionale, acum, venim cu un proiect bum mediatic, cu un
program de asisten^a sociala §i de implicare in real asurzitor.

169

Vrem sa facem Catedrala mdntuirii neamului, vrem sa ne
recapatam propieta^ile de sute de hectare confiscate sub regimul
comunist sau de la Cuza incoace, vrem sa avem transparent
enervanta, o noua orientare in pastorale §i in inva^amantul
teologic, o eficientizare a misionarismului inter-eclesial §i o buna
rela^ionare cu tot ce inseamna institu^ii statale, biserici, organiza^ii,
funda^ii, corpora^ii.

Cuvantarea de astazi a Prea Fericirii sale, de la intronizare, a
fost una biblico-dogmatico-patristica: cele trei coordonate
fundamentale ale vietii §i ale discursului unui teolog ortodox. A
venit la conducerea Bisericii Ortodoxe Romane un dogmatician §i
un om realist §i asta se vede.

Cel mai adesea Teologia Dogmaticd Ortodoxd e socotita o
pledoarie pentru imuabil, care nu are nimic de-a face cu sfera...
concretului. Insa, daca nu ai imuabil in tine, ca teolog, daca nu ai
neschimbabilitatea dogmelor crednrfei ortodoxe in tine, nu po^i sa
vezi ce inseamna o racordare la real, la cotidian cu toata taria.

Insa, avem de-a face cu un Patriarh al romanilor, care este in
real, care este intrat in real cu totul, fara a fi, prin asta, in afara
dogmelor credin^ei ortodoxe.

Intreaga desfa§urare a ceremoniei de intronizare a dovedit,
cu varf §i indesat, acest lucru. De§i, pe afara, catedrala este
inconjurata de plasa reconstruc^iei, ve§mintele slujitorilor,
mochetele de pe jos, capitonarile de la scaunul patriarhal, designul
ambiental al catedralei si al Palatului Patriarhiei...aratau un gust
nou, care nu era ateologic, ci profund teologic.

Intregul Sfant Sinod al Bisericii noastre era, in mod evident,
bucuros, entuziasmat si de aceea §i micile stangacii de la acordarea
insemnelor patriarhale.

Daca era la papa de la Roma, fiecare cardinal facea cate un
pas la 10 secunde, ca sa vina sa dea un ve§mant papei.

Pe cand astazi, Inalt Prea Sfin^iile lor, care 1-au ajutat pe
Patriarhul Romaniei ca sa se imbrace in mantie §i sa primeasca
engolpioanele, au facut gesturile in graba, in mod firesc,
prietenesc, fara sa ^ina cont de faptul, ca ii deranjasera parul
Parintelui Patriarh sau au gre§it cate un cuvant la rostirea
discursurilor sau ale rugaciunilor.

Insa toate acestea sunt semne de emo^ie sj nu de ne^tiin^a
sau gre§eli de incepatori. Entuziasmul, bucuria, frumuse^ea a
palpitat in orice ortodox, care a participat astazi la slujba.

Acest firesc 1-am sim^it intre preo^i, in mul^ime, intre to^i
ierarhii romani §i straini, intre oficialita^ile noastre sau

170

straine...care traiau, care au trait aceste clipe cu bucurie sfanta, ca
pe o mare sarbatoare a Bisericii Ortodoxe Universale.

In cadrul §edinjei extraordinare a Sfantului Sinod din Palatul
Patriarhiei au fost ni§te momente de mare incarcatura
duhovniceasca §i de emo^ie debordanta.

Discursul regelui Romaniei §i al reprezentantului
Patriarhului Alexei al Moscovei au scos aplauze furtunoase,
incandescente, din inimile §i palmele audien^ei.

Dupa cate mi-a spus doamna preoteasa, doar TVR1 a fost cu
intronizarea de la cap la coada pana la ora 14, dar au fost
transmisii §i la alte posturi, insa pe franturi.

Discrepant intre media seculara §i simidmdntul viu al celor
care au participat la eveniment este enorma. Probabil, atunci cand
vom avea toate cele trei canale media la indemana, ne vom da
seama, ce diferen^a este intre mentalitatea ortodoxd de a privi
lumea [speram sa gasim profesioni§tii cuvantului §i ai imaginii
pentru asta!] §i noi, cei care suntem fotografia^i cu...gura deschisa
in ziarele seculare.

Am trait o bucurie pascala astazi: bucuria harului Sfantului
Duh, in fa^a atator reprezentan^i ai Bisericii Ortodoxe §i a atator
invita^i din ^ara §i strainatate!

Am sim^it bucuria bucuriei de adevar §i de fra^ietate. §i
puteai sa vezi pe imam batand din palme langa rabin, pe pastor
langa cardinal, pe patriarh langa pre§edinte, pe rege langa
pre§ednu;ii Romaniei postrevohuionare §i, o mare mul^ime de
preo^i, monahi, credincio§i...a§teptand sa vada pe noul Patriarh al
romanilor.

In albul patriarhal, cu adevarat, Patriarhul Romanilor este
impozant! Un alb care, la inal^imea Prea Fericirii sale, te face sa ai
reverenja adanca.

Predica sa a fost o surpriza absoluta pentru mine. La fel §i
discursurile celorlal^i vorbitori. . .au fost impresionante!

Patriarhul nostru a fost adanc concentrat in timpul Sfintei
Liturghii §i a Tedeumului special de astazi, dar a devenit plin de
bucurie si de blande^e spre final §i, mai ales, cand a ie§it afara,
unde audien^a 1-a aplaudat la scena deschisa.

Ca §i pe Prea Fericitul Parinte Teoctist, poporul credincios 1-
a primit cu toata inima, pe eel care a cerut astazi, ca sa fie ajutat de
catre fiecare dintre noi, cu rugaciunile §i aportul nostru personal la
consolidarea prosperita^ii duhovnice§ti §i materiale a Bisericii
noastre.

Dupa cum spuneam §i in predica pentru ziua de astazi: nu
po^i inventa bucuria, daca nu o ai!

171

M-am bucurat dumnezeie§te in aceasta zi istorica pentru
Biserica noastra §i nu sunt deloc pesimist in ceea ce prive§te
schimbarile de direc^e, enorme, pe care le-a anticipat Prea
Fericirea sa.

Daca patriarhul nostru este un om realist, un teolog, un om
duhovnicesc, un diplomat, un provocator de initiative, un
sus^inator al dialogului, al coparticiparii §i al intrajutorarii...noi
cum ar trebui sa fim?

Daca se dore§te transparent, munca, corectitudine,
intensificare a vie^ii duhovnice§ti §i caritative, a misiunii §i a
tehnologizarii de ultim moment, noi ce trebuie sa facem: sa stam
pe tu§a? Nu!

Cred ca trebuie sa fim §i noi la fel, fiecare cu posibilitajile
sale §i cu entuziasmul sau. Trebuie sa facem ce putem, dar sa
facem!

Ziua aceasta m-a inva^at sa nu ma tern sa ma bucur din plin,
daca harul lui Dumnezeu bucura Biserica Sa cu bucurie negraita!

172

Satanismul civic

Motto:

„Astazi, C a intotdeauna, omul are nevoie ca sa se bucure de
sine aid §i acum, in locul unei asteptate rdspldtiri in cef [Today,
as always, man needs to enjoy himsef here and now, instead of
waiting for his rewards in heaven], Anton Szandor LaVey, The
Satanic Bible.

E vorba, in articolul de astazi, despre satanismul lui self-
respecting si al sintagmei prideful people, doua concepte ale
etosului, ale modului de via^a satanist.

Respectul de sine in Biblia Satanica este, de fapt, o
exprimare a celei mai mari bucurii de fapul ca e§ti selfish, ca e§ti
mama egoismului.

Regula de aur a Evangheliei, despre care va vorbeam in
ultima noastra predica, unde Domnul ne cere sa facem altora
lucrurile, pe care am dori sa ni lefacd alfii, este la Anton LaVey
transformata, modificata in sloganul selfi§ismului, al egoismului
pur: Fa altora ceea ce ififac si ei\ Adica e§ti injurat, injura! E§ti
furat, fura §i tu! Ti s-a omorat mama, omoar-o §i tu pe cea a a
uciga§ului mamei tale!

Etosul satanist este unul al razbunarii §i al „sanctificarii" [e
un termen tehnic pentru satani§ti] viciilor, considerate ca
exprimdri ale instinctelor naturale. Lupta lui LaVey cu „bisericile
tradrfionale" creatine, cum le denume§te el sau cu Crestinismul,
este o lupta cu eliminarea sentimentului de vinova^ie fa^a de
faptele noastre rele.

De aceea, el a propovaduit relaxarea totala a omului fa^a de
ideea de pdcat, scufundarea in sexualitate §i in rautate, ca expresii
naturale, ale naturalita^ii omului, care, credea el, este a§a
dintotdeauna §i nu se poate schimba in niciun fel.

Ideea respectului de sine, a lui self-respecting, pe care am
adus-o special in discu^ie, a fost adanc implementata in ultimii 40
de ani in America §i Europa sj ne-a contaminat §i pe mul^i dintre
noi.

Din 1966, de cand s-a infiin^at Biserica Satanei, La Vey a
vrut sa aduca pornovizualitatea in prim planul vie^ii cotidiene §i a
adus-o, a vrut sa incurajeze arta neagra / satanista, care sa sfideze
orice urma de religiozitate existenta §i asta s-a intamplat §i a vrut
sa imprime lumilor democratice:

173

1 . ideea egoismului profitabil, a egoismului managerial;

2. ideea iluminarii omului printr-o intelectualizare a sa rupta
de orice recuren^a la religie §i

3. ideea sexualizarii persoanei, a transformarii ei intr-un
mecanism, care produce §i ofera placere

§i acestea trei sunt in curs de implementare.

Cei care nu au habar de planul de satanizare elegantd a
lumii postmoderne, vor trata cu indiferen^a comentariile noastre.
Dar cei care sesizeaza amanuntele, deloc intamplatoare, din ce in
ce mai viguroase in via^a noastra cotidiana, cred ca in^eleg faptul,
ca brandul lumii in care traim, viitorul ei, marca ei nu este lasata la
voia intamplarii, ci lucrurile sunt impinse spre o zona underground
a civismului.

Sintagma satanism civic pare, la prima vedere, a
contradiction in terms dar nu este a§a. Satanismul civic este din ce
in ce mai mult o realitate civica, o realitate vazuta langa noi §i are
drept osatura eficien^a muncii in favoarea exclusiva a individului,
lipsa de contacte reale cu al^i indivizi, teama acaparanta de
concurentul tau, gratularea de sine la orice noua izbanda §i
insensibilitatea la cataclismele din via^a altora.

Ca sa aiba respect de sine trebuie sa invinga pe altul prin
orice mijloace, trebuie sa se razbune. Daca cineva 1-a ofensat
trebuie sa i§i razbune onoarea, adica egoismul. Consecin^ele
increderii in realitatea interioara numita respect de sine, in aceasta
gogoa§a semantica a egoismului are urmari dintre cele mai
tulburatoare.

Cateodata intalnesc pe cate unul care ma saluta „cu
respect"... §i am ceva fiori la expresie. Nu la to^i, ci la unii...care
ma saluta cu aceasta formula.

Nu vreau sa intru in detain... Ideea de respect a acestora
vine de undeva, din underground § i nu are nimic de-a face cu a fi
respectuos, adica cu a da salut al romanilor. In gura unora ideea
de respect are alta culoare, ca §i ideea de mdndrie personala.

Biserica Satanei promoveaza in filmografia porno de
produc^ie proprie [exista §i pornografie a-satanica; e o poveste
lunga] sexul anal §i sexualitatea monstruoasa.

De aceea filmele care au ideea de worship in titlul lor, care
aduleaza sexul anal sau sanii femeilor sunt marci de film sataniste,
au pentagrama intoarsa pe coperta de titlu originala §i sunt...
aten^ie!: obiecte de cult in cadrul cultului satanist.

Daca pentru mul^i dintre noi filmul porno e pentru
masturbare fara conota^ii religioase, pentru satani§ti filmul porno

174

este un obiect cultual, un mod de gratulare de sine, de
„sanctificare a sim^urilor", cum le numesc ei eel mai adesea.

A§adar LaVey a facut planuri serioase de marketing satanist,
a adus fonduri considerabile guvernului USA, a murit, dar pentru
ca oamenii au vazut ca iese bani din treaba asta, industria porno
este motorul de bani al Americii.

Numai ca acest motor merge pe aceea§i linie trasata de
LaVey, produc^ia e din ce in ce mai grandioasa §i ea aduce pe net,
in constitutive statelor §i in legislate tuturor, in modul de via^a
mondializant continuu al planetei, permisivitatea gandirii sataniste,
a placerii §i a experimentului fara gandul la urmari.

Cosmopolitismul satanic e ca brandul coca-cola. Tu vrei sa
fii de 20 de ani, vrei sa anui ca oamenii care au respect de sine, \\\
iei haina care te face, te compor^i cum trebuie ca sa atragi...§i nu
§tii ca ai intrat in sfera satanismului involuntar, a satanismului ca
mod de via^a autonom.

Tu crezi ca e§ti liber... dar coca-cola \\\ schimba modul de a
fi, pentru ca aceasta coca-cola subcutanata a satanismului este
insa§i spiritul model, ceea ce te face sa te simii cool, ceea ce te
face sa tyfaci de cap sau sa ifi trdiesti viafa la maximum.

Binein^eles, ca nu scrie peste tot ca ai de-a face cu satanism
in concentrate purd, dar nici nu trebuie sa se spuna acest lucru.
§tiu ca tu, cititorule, poate nu ai vazut niciodata asemenea lucruri
§i crezi ca sunt fabula^ii. Crezi ca halucinez. Crezi ca am mania
conspira^iei universale impotriva mea. Insa exista car^i, §i filme, §i
marturisiri directe ale promotorilor acestei ac^iuni planetare, care
nu se tern sa spuna ceea ce vor.

Ma rog...Sunt multe de explicat. Sunt foarte multe lucruri
pe care nu le po^i spune intr-un singur articol §i care au nevoie de
o experien^a directa cu astfel de lucruri, oameni, medii...ca sa le
in^elegi.

Brandul etosului gay, un etos de inspira^ie satanista, merge
pe formula mandriei gay, a mandriei de a spune in public
orientarea lor sexuala. Prideful people nu are nimic de-a face cu
mdndria de a fi romdni. Mandria de a fi romani e o exprimare a
iubirii de ^ara, de valorile ^arii tale, de oamenii ^arii tale, de
spiritualitatea, cultura, §tiin^a, crea^ia ^arii tale.

Mandria gay este o mandrie in urma apartenen^ei tale la un
grup social, grup creat pe considerente consensual-sexuale. Din
acest motiv nu conteaza pentu afilierea la grup religia,
na^ionalitatea, culoarea politica ci . . . orientarea ta sexuala.

Adica eu ma laud cu faptul ca fac sex, un anume fel de sex,
cu viciul meu §i asta reprezinta mdndria mea. Ma definesc, cu alte

175

cuvinte, in func^ie numai de un singur aspect al persoanei mele,
reducandu-ma ca om la pozrfia de baza a satanismului, adica la
formula: omul este ofiin}a cu instincte de nestdpdnit.

Respectul de sine si mdndria pe considerente banale sau
maladive sunt regasibile in societatea noastra prea de multe ori.
Am respect de sine pentru ca mi-am modelat nasul sau sanii. Am
respect de sine pentru ca am intrat la facultate. Am respect de sine
pentru ca am un serviciu. Am respect de sine pentru ca sunt
laudata pentru ceea ce fac. Am respect de sine pentru ca nu am un
handicap.

De aceea, pe cei care au un handicap, nu au studii, sunt
nespala^i, vin de la ^ara, vin din cartiere sarace ale oraselor, sunt
straini de noi sau nu au obiceiuri ca ale noastre sunt oameni carora
nu le dam respectul nostru. Insa ideea de respect ^ine de orgoliul
nostru si nu de umanitatea noastra.

Omul, prost sau destept, sarac sau bogat, ortodox sau
neortodox, nascut sau nenascut inca, barbat sau femeie trebuie
respectat, pentru ca este fratele tau si poarta chipul lui Dumnezeu
in el.

Nu trebuie sa arate cumva, sa se poarte cumva, sa faca ceva,
ca sa fie om. E adevarat, ne-am dori ca to^i sa fie ortodocsi si
oameni Sfinfi, adica oameni deplini. Dar omul, asa cum este el, de
doua grame sau pe patul mor^ii, fa^a de el trebuie sa avem acelasi
respect sfant, respect pentru via^a lui si grija fa^a de viitorul
mantuirii lui.

Unul dintre cele mai barbare si inumane sim^aminte mi se
pare a fi acela de a te bucura, de a fi bucuros ca esti prost, ca esti
mitocan, ca esti pacatos notoriu.

Mdndria de a fi pacatos, de a fi nereligios, de a fi ateu
invartosat e una dintre cele mai mari dureri, care pe mine ma
dezoleaza cumplit. Cand vad astfel de oameni imi trece pofta de
mancare instant, ma indispun la culme, pentru ca sunt oameni,
care se lupta, paradoxal, cu propria lor fericire, cu propria lor
liniste si mantuire.

Citatul de inceput din opera fondatorului satanismului
postmodern reprezinta duhul lumii postmoderne. Sa te bucuri,
adica sa pdcdtuiesti acum cat vrei, fara sa te gandesti la ce o sa fie.

Daca celelalte considera^ii ale mele poate sunt mai greu de
vizualizat de catre to^i, fuga dupa bucurii tulburi, probabil, ca este
mult mai evidenta in lumea noastra.

176

Fresh Exultations Or... For Exultation Be Due To
Possess Eyes

This article is with dedication for Alice C. Linsley.

The exultations from peoples came difficult. The peoples
loves you, if only you do a little. You must into a mode, so that
you are beloved.

But, from God, the happiness come, when we believe that
aren't good worthless. For God is very important our cleaning and
not a decerebral happiness.

For this element, namely our purification of sins, our
beloved God works to our happiness. If peoples prefers our facts,
what is seen, God prefers the which exultation don't seen, that is
hidden in us, like a divine fire.

Our happiness, with other words, is an unmerited gift of
God, a miracle... while the surprises of postmodern society in
which live is very dehumanizes.

In pornography, in alcohol, in drugs, in the hardness of
music on our weather, we don't meet with silence, with silence of
heart ...but we meet with our despair, with desperately of don't
know who you are.

Our society in curse of capitalization from Romania is into a
consistently rhythm of degradation. A moral degradation, because
our orthodox identity is discarded constantly and is replaces with a
nihilistic mentality.

The orthodox family, for the new mentality, don't in
fashion, in trend. The couples of gays appears unexpectedly, in a
Romanian society that don't support such naughty appearances.

If for us, the silence is a good for the heart, for young
generation the music maximally is... the life. However kind of life
is... this death? It is a death in walking, sl paradoxically death, like
to wrote in Scripture.

But, in that kind of world, the world very ipseistic, very
egoistic, we must live like Christ, our Savior, and our happiness
must be a Holy. Because the true happiness is a work of grace in
our heart, it is the presence of Trinity in our body and in our soul.
And we are a good happiness, then, this happiness is a divine gift,
is a sacramental gift.

In our heart is death and live and we chosen our patch from
our liberty. My liberty make me free or it is a enormous pain for
my. But, if my liberty it is a gift of God, then my liberty is a

177

continuum freshness for my. The fresh exultations to exist in the
heart, when is the grace of the Holy Trinity.

For to see the gift of grace you are need of the eyes of the
heart. If I see in my heart the gift then my exultation is continuum.
Therefore, I exults me always in my Lord, because He is my one
new exultation, always new.

178

Consecinfele nefaste ale unei eclesiologii ortodoxe
extremiste §i simpliste

„E vina ta, e numai vina ta... , \ Andra.

De ce ajunge cineva sa se lupte cu ierarhia Bisericii din care
face parte? Ce rol are fiecare cre§tin ortodox in via^a Bisericii sau
care e scopul meu in Biserica? Ce inseamna mantuirea pentru
mine §i ce imi poate afecta, cu adevarat, traiectul meu spre
Dumnezeu?

La toate aceste intrebari se raspunde printr-o judicioasa,
corecta §i profunda teologie eclesiala. Daca §tiu ce inseamna
credin^a ortodoxa, care ii sunt limitele, care sunt lucrurile, care ma
fac ortodox... mi mai ma lupt cu nimeni, nu mai revendic nimic,
ci. . .ma bucur in certitudinea credin^ei pe care o am.

Degringolada interioara a fiin^ei mele are drept rico§eu
pozi^ionari subiectiviste atat fa^a de locul meu in Biserica, cat §i
fa^a de ierarhia Bisericii. Daca nu sunt impacat cu mine, cu ce sunt
eu, voi cere intotdeauna lucruri, care nu mi se cuvin, care nu tin de
treapta mea.

Daca nu voi ajunge, prin truda mea interioara, sa fcrfeleg
faptul, ca iubirea mea pentru Dumnezeu trebuie sa aiba drept
raspuns sim^irea iubirii Sale fa^a de mine sau ca El ma inva^a, cum
sa II iubesc, dincolo de ce §tiu sau nu §tiu eu, nu voi putea sa am
lini§te. Lini§tea vine in urma cunoa§terii credin^ei mele, adica din
multe citiri duhovnice§ti §i in urma punerii lor in practica, selectiv,
pe masura la ce imi este mie propriu.

In niciun caz, o noua largire a mea de orizont. . .nu inseamna
sfdr§itul a ceea ce trebuie sa §tiu. Fiecare experien^a aduce cu ea o
marire in virtute, in aten^ie §i in pace interioara. Cre§terea in
varsta, la modul corect al lucrurilor, e inso^ita de o aprofundare, pe
multe paliere, a interiorului fiin^ei mele §i a rela^iei mele actuale,
directe, cu Dumnezeul, Care traie§te, pe fiecare clipa, cu mine.

Instan^a duhovniceasca in aceasta situate este con^tiin^a
mea intru Duhul Sfant. Nu ma raportez la car^ile pe care le-am
citit, nu ma raportez la paragrafe, la trairile altora, ci credin^a e
ceea ce sim^i cu Dumnezeu, cand te-ai abstras, te-ai scos din lume
§i din gandurile tale §i ai ramas numai cu El.

Gradul de intimitate al tau cu El se vede din asentimentul pe
care Dumnezeu il da faptelor tale, mi§carilor inimii tale.

De aceea, o a§a de interioara relate cu Dumnezeu nu e
vizibila, daca omul in cauza nu o manifesto. Daca prive§ti

179

fotografia unui Sfant sau Icoana lui nu vei vedea §i tot ceea ce a
scris el iar daca cite§ti cuvintele lui nu inseamna ca le gande§ti ca
si el.

De aceea, a cita in ne§tire din Sfm^i §i a-ti inchipui faptul, ca
§i tu gdndesti ca ei, daca margine§ti experien^a lor la a ta, se
nume§te rationalism... §i nu citire duhovniceascd.

Citirea duhovniceasca e rodul cura^irii interioare de patimi,
a lini§tirii interioare §i ea este o certitudine evidenta pentru eel
care o are §i pentru eel care o asculta.

Dar a citi nu inseamna a infelege. A citi inseamna, in primul
rand, a intra in legdturd cu un text, pe baza unei anume experience
personale. . .§i doar atat!

A citi cu adevdrat un text inseamna sa intri in intimitate cu
Sfantul care 1-a scris §i Sfantul insu§i, prin prezen^a sa
duhovniceasca langa tine §i in tine sa \\\ devina prieten, in a§a fel
de mult, incat mintea ta sa fie infuzata de raspandirea energetica,
harica a persoanei sale, cu care ai ajuns la o unitate in Duhul a
in^elegerii.

Daca nu ai intimitate reala cu Sfin^ii, ci doar o frica
coco§anta. . .e vina ta, e numai vina ta. . .

Inseamna ca nu te-ai apropiat cum trebuie de ei, prin
implinirea poruncilor lui Dumnezeu, fapt pentru care nu po^i sa ii
prive§ti, din interiorul tau, in legatura lor cu tine.

Daca ^i-e teama, daca nu ai toate lucrurile puse la punct,
daca preferi un Sfant mai mult decat pe altul sau, mai bine-zis,
daca ascul^i ce spune unul, dar negi ceea ce spune altul. . .nu e§ti cu
niciunul prieten. De ce? Pentru ca ei, cu to^ii, sunt prieteni, prin
acela§i Dumnezeu, unul cu altul.

A§a ca avem oameni de diverse voca^ii, varste §i putere de
in^elegere...fapt pentru care §i apar discrepance, conflicte,
neinCelegeri.

Sunt lucruri normale, daca ai bunul sim^ sa admi^i, ca daca
cineva spune lucruri pe care tu nu le in^elegi, nu trebuie sa le
catalogherzi imediat drept false.

A nu in^elege ceva e normal, e arhinormal. Insa, a fi decis, a
fi antrenat tot timpul in a atrage aten^ia cuiva sau altcuiva, ca are
anumite nereguli in via^a lui, fara sa vezi §i lucrurile lui bune,
inseamna sa fii extremist. Inseamna sa vezi doar o parte a
lucrurilor.

Care sunt subiectele, care par sa sminteascd lumea ortodoxa
romaneasca acum, la acest moment? Sunt ele sminteli reale sau
nu?

180

Cea mai la moda pseudo-sminteala e dialogul Bisericii
Ortodoxe cu alte culte, religii, organiza^ii sociale etc. Se considera,
ca prin acest dialog inter-religios se impieteaza asupra vie^ii §i a
credin^ei ortodoxe in general.

Insa acest dialog nu e dus de catre oricine, ci de oameni
foarte specializa^i, ap^i pentru a-1 duce. Un om fara nicio cultura
teologica sau fara studii universitare aprofundate. . .nu va fi chemat
niciodata la a discuta probleme, care vizeaza rela^iile ierarhiei
ortodoxe cu clerici ai altor culte.

Frica de fenomenul numit ecumenism, care, dupa parerea
mea, nici nu mai functioneaza prea mult in prezent, e una gonflata.

Cunoa§terea altcuiva, atunci cand §tii cine e§ti §i ce vrei, nu
te face sa fii mai prost decat inainte, ci mai imboga^it cultural,
teologic, informational.

Daca vine un scriitor ateu la mine in vizita §i imi spune
experien^a lui §i modul lui de via^a...nu are de ce sa ma simteasca
via^a lui sau sa vreau sa o urmez, daca eu caut mantuirea lui §i pe a
mea. Poate sa ma doara, sa ma indispuna pozrfiile sale...dar nu sa
ma sminteasca. Pentru ca a ma smimti cev«...inseamna a-mi da
prilejul sa vreau sa pacatuiesc, sa imi doresc sa pacatuiesc.

Afi smintit de catre cineva asta inseamna: a fi determinat de
ceva, de cineva, de un gest sau un fapt sa fac un pacat anume.

§i va dau exemple de sminteli reale §i nu inchipuite.

Am investit prea mult intr-o fata. Vreau sa ma castoresc cu
ea. Ea imi jura fidelitate. Suntem prieteni de 6 ani §i mergem
mereu la Biserica, ne spovedim, ne imparta§im amandoi, dar, dupa
6 ani...se casatore§te cu altul §i se face, ca nu a fost nimic intre
noi.

Aceasta intorsatura ca la Ploie§ti in via^a mea, ma face sa fiu
furios, ma face sa ma razbun, sa vreau sa ma sinucid, sau sa ma
culc cu prima, pe care o vad inainte.

Iubirea mea calcata in picioare ma face sa vreau sa
pacatuiesc. De ce? Pentru ca par§ivenia acestei fete, pe care am
iubit-o, ma aduce la gandul, ca nimeni nu e cored pe lumea asta §i
de aceea eu vreau ca sa imi fac de cap.

Alt exemplu de sminteala reala. Sunt crescut de catre
parin^ii mei. Ei dau semne ca ma iubesc. Eu fac un anume pacat §i
ei. . .nu pot sa ma ierte in ruptul capului pentru el.

Eu sunt consternat de faptul, ca parin^ii mei pot sa se
comporte a§a. Insa, privesc la tacerea lor, la nesim^irea cu care ei
ma trateaza, cu ochii plan§i §i singuri...§i imi dau seama, ca
povestea cu iubirea pariniilor, care ma iubesc a fost doar o
pantomima ieftina. §i atunci... devinmostru!

181

Alt exemplu. Am duhovnicul meu, care imi da semne ca ma
iube§te. Ma spovedesc la el 10 ani de zile. Eu ma bucur de el, ma
laud cu el...§i, intr-o zi, pe baza unei intrigi scarboase, aud, ca
omul pe care eu 1-am crezut eel mai aproape de mine... nu mai
vrea nici sa ma vada.

Asta ma revolta. Asta ma face sa hulesc. Asta ma face sa
imi iau iara§i lumea in cap. §i asta...inseamna, cu adevarat,
sminteala.

Smiteala reala e acolo unde e§ti ranit greu, adanc §i unde
Satana te ispite§te eel mai rau. Adica te renega parin^ii, te insula
nevasta cu al^ii, vor sa te omoare proprii tai copii, te vinde eel mai
bun prieten, te blesteama cei carora le-ai facut bine. . .

Insa...turnatorii la Securitate, nu te pot sminti! Nu te pot
sminti, mai ales, daca tu ai 20, 30 de ani §i nu ai nimic de-a face cu
vremurile de pe atunci.

Insa, cei care au facut inchisori grele in timpul
comunismului §i au ajuns la trepte de mare sfmfenie in celule
mizere, cu tinete de unde mancai, dupa ce ^i-ai facut nevoile
elementare in elc.cand au ie§it de acolo, nu au vrut sa se mai
razbune, ci au inva^at, paradoxal, sa ierte §i sa binecuvinteze,
socotind celula un Rai §i nu un Iad\

Pentru ca, atunci cand in^elegi rostul unei calamita^i, cand
in^elegi de ce te-a in§elat nevasta, de ce nu te mai suporta eel mai
bun prieten al tau, de ce ai boli in trap §i ispite de tot felul...nu
mai e§ti un om sub^ire la minte, ci un om cu profunzime, care §tii
sa discerni voia Lui cu tine...§i in^elegi, ca e vina ta, e numai a
ta...

Cre§terea in sfin^enie se masoara dupa gradul de non-
alterca^ie interioara pe care il ai cu tot ceea ce te inconjoara. Daca
vezi ceva bun te bucuri §i lauzi pe Dumnezeu pentru el §i pe
oamenii care 1-au facut.

Daca vezi ceva rau, te umpli de durere, compatime§ti pe eel
care il produce, dar, ai con§tiin^a, ca §i pacatele tale contribuie la
starea de boala a lumii in care e§ti. Daca auzi de pacate ale altora,
atunci §i tu e§ti vino vat pentru ele! De ce? Pentru ca nu te-ai sfm^it
mai mult, ca sa aju^i lumea in care tu respiri. §i de aceea e vina ta,
e numai vina ta...

„Oare e§ti fericit, ca e§ti a§a iubit?", Minodora, fosta
Minodord la maxim.

Daca §tiu ca dramul meu e spre Rai, atunci sunt fericit §i ma
bucur mereu. Daca vreau sa ma mantui imi vad pacatele mele §i

182

ma rog pentru ele, ma cultiv continuu, ma umplu continuu de
bucuria de a privi pe arfii frumos, de a inva^a de la al^ii, de a fi plin
de fragility de gand §i de sim^ire tot mai mari.

Daca ceva nu merge bine §i eu sunt preot, asta nu ma
scandalizeaza, pentru ca. eu simt ca. Dumnezeu e cu mine, lucreaza
prin mine §i lucreaza prin to^i cei pe care ii vad §i starea mea de a
fi in Biserica lui Dumnezeu e de a repara, cu prezen^a mea,
neaten^ia sau pacatul aproapelui meu.

De ce? Pentru ca altcineva cu prezen^a, fapta §i rugaciunea
lui imi indreapta mie pacatele. Daca §tiu ca astazi nu mai ma pot
ruga la o intensitate mai mare...§tiu ca altcineva o face acum, in
Biserica lui Dumnezeu, care inglobeaza §i pe Sfin^i §i pe pacato§i.
Graul sta langa neghina, neghina poate fi viitorul grau sau graul de
acum poate fi neghina de maine.

Dar daca cer de la to^i sa. fie suprasfin^i, supracorec^i sunt
extremist. Daca cer de la cineva mai mult decat fac eu sunt
extremist. Iar daca cer de la to^i ceea ce fac eu iara§i sunt
extremist.

Daca cer de la fiecare sa faca. cat poate sa faca. el §i il accept
a§a. . .atunci sunt pe linia unei normality reale.

Fiecare om create precum create un fir de iarba. Nu conteaza
cat de mare sau de mic sau de repede este in dezvoltarea lui firul
de iarba. . .treaba e sa creasca verde, sa fie verde.

Daca un om nu merge in ritmul normal al gandirii §i al
fiin^ei lui §i al modului de a percepe lucrurile...ajunge un om
frustrat. De ce? Pentru ca va incerca sa faca mereu mai mult, decat
poate sa faca §i va fi ve§nic nemul^umit de sine.

Daca un ortodox se lupta interior cu pacatele oamenilor §i
daca nu prive§te smerit realitatea ca atare...va cadea in acelea§i
pacate. Cei care se lupta cu cei care pacatuiesc, pacatuiesc la
randul lor tot la fel de ru§inos. Un om infatuat va fi mereu smerit
de catre Dumnezeu prin aceea, ca va fi lasat sa cada in pacatele pe
care nu le suporta la al^ii.

Orice incercare de indrepta^ire de sine e smerita de catre
Dumnezeu. §i daca duci o lupta surda impotriva unui om, a unei
organiza^ii, a unei patimi, a unei in^elegeri anumc.nu faci decat
sa ara^i, ca problema a devenit o parte din tine, ca §i la tine e ceva
din ea §i, intotdeauna, cam a§a stau lucrurile. . .

De ce nu sunt fericit, daca ma iube§te atat de mult
Dumnezeu §i ma pasuie§te atat de mult zilnic?

De ce nu sunt fericit pentru ca sunt iubit? Ce fac eu ca sa te
fac fericit, pe tine, oricare?

183

Pe unul il putem face fericit zambindu-i, pe altul daca
vorbim cu el, pe altul daca ne cite§te o carte, pe altul daca prime§te
de la noi un obiect, pe altul. . .daca ni-1 face intim al nostra. E u§or
totu§i, prea u§or, sa fii fericit! N-ai cum sa nu fi fericit, daca nu
prive§ti simplist lucrurile.

Ce e Biserica? Prezen^a Treimii in to^i cei boteza^i, prin
haral Sau. Ea e formata din Dumnezeu §i noi, din legatura Lui cu
noi.

Ca sa gandim §i sa vorbim despre Biserica trebuie sa vorbim
numai in termeni divino-umani. Adica, cand ii vedem pe oameni
sa nu-i vedem separa^i de Dumnezeu §i cand vorbim despre
Sfintele Taine ale Bisericii §i despre ierarhie sa nu-i vedem
separa^i de oamenii §i de gesturile prin care se transmite haral
mantuirii.

Daca credem, ca preotul sau ierarhul sau cre§tinul ortodox
sunt ni§te supermani, care nu au pacate, care nu mananca, nu
dorm, nu merg la baie, nu au ispite sexuale, nu se manie, nu au
nevoi speciale, nu vor sa fie iubi^i, nu au nevoie de bani, de haine,
de computer, de celular, de televizor, de o tara, de o casa a lor, de
o lini§te a lor. . . suntem nereali§ti.

Cre§tinii ortodoc§i sunt oameni ca to^i ceilal^i, sunt ceta^enii
unui stat, vorbitorii unei limbi materne, oameni cu probleme, cu
nelamuriri §i cu ispite, care cresc in ritmul lor §i care au nevoie de
protec^ie si de in^elegere ca fiecare alt om.

Umanitatea fiecaraia dintre noi e identica. Nu are ereticul o
fire umana iar noi alta. Ci singura diferen^a capitala intre ortodoc§i
§i ceilarfi, este ca in noi este Duhul lui Dumnezeu, Care ne face
oameni noi, incepand cu Sfantul Botez, pe cand la ceilala^i haral ii
lumineaza, potrivit vie^ii lor, apropierii lor de normalitate, din
afara.

Teologia sacramentala a Bisericii §i antropologia ortodoxa
au aceasta conluzie: diferen^a dintre ortodoc§i §i neortodoc§i e
aceea ca in ortodoc§i, pentra ca sunt membre ale Bisericii lui
Hristos, lucreaza Sfantul Duh, impreuna cu voin^a lor, conlucreaza
omul cu Dumnezeu, spre mantuirea lor.

Care e dovada acestei inva^aturi dogmatice, care este o
realitate de facto? Sfintele Moa§te. De§i in to^i e haral lui
Dumnezeu, in to^i ortodoc§ii, totu§i nu to^i ajung Sfnui.

Dar, cei care ajung Sfin^i, prin Sfintele lor Moa§te, adica
resturi din trapurile lor pline de har §i de miros framos, dovedesc
ca adevaral dogmatic al prezen^ie haralui in om, prin Sfintele
Taine, este o realitate traita personal, in fiin^a unei persoane.

184

Sanctologia, adica teologia realita^ii Sfm^ilor e confirmarea
ontologiei ortodoxe. Adevarata fire personalizata este fiin^a
Sfantului.

La intrebarea: Cum arata omul, omul real, omul autentic?
Singurul raspuns: Hristos Intrupat e omul adevarat iar Sfnuii sunt
lumini din lumina Stapanului, adica oameni cu diverse grade ale
sfm^eniei.

Daca am admite in mod real, in capul §i via^a noastra, ca in
Biserica exista diverse grade de sfm^enie §i de in^elegere a vie^ii
cuvioase ortodoxe, atunci nu am mai avea nicio problema cu
Sfintii.

Cei care vad neconcordan^e intre un Sfant sau altul...nu vor
sa admita faptul, ca fiecare Sfant are gradul sau de experien^a cu
Dumnezeu §i nu toate gradele posibile, care nici nu §tim cate sunt
sau, mai precis, niciun om nu poate sa le traiasca pe toate, pentru
ca numai Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat, le-a trait pe toate, la
dimensiuna umana cea mai desavar§ita, in ispotasul Sau unic.

§i, cu toate acestea, noi, fiecare dintre noi, daca suntem fiii
Bisericii Ortodoxe suntem in har, traim in har, inotam in har, in
lumina lui Dumnezeu, suntem plini de frumuse^e dumnezeiasca §i
nu putem fi cataloga^i niciodata drept: fara de Dumnezeu in via^a
noastra.

Pentru ca, daca ne inchinam, daca ne spovedim, daca ne
imparta§im, daca suntem oamenii rugaciunii §i ai Liturghiei, atunci
suntem cu Dumnezeu.

Insa, acest aficu Dumnezeu nu exclude, ca noi avem multe
ne^tiin^e, §i ca, pentru a §ti credin^a Bisericii trebuie sa §tii
miliarde de lucruri.

Mai intai trebuie sa incepi cu dogmele Bisericii, cu
canoanele de comportament ale Bisericii, cu Scriptura §i cu car^ile
Sfm^ilor, care sunt sute de mii de tomuri imense, la care traducem
1 milion de ani §i tot nu le mai terminam de tradus, citit §i trait, cu
tot felul de nuance... in care, a spune ca stii inseamna a spune, ca
e§ti inca mic de cap si de viafd . . .

Deci, e§ti fericit, ca e§ti a§a iubit? Daca da, traie§te-ti
fericirea §i nu mai scoate ochii altuia!

„Nimeni nu te-ascultd daca n-ai nimic de spus", B.U.G
Mafia & Villy

Cand vrei sa spui ceva in Biserica trebuie sa §tii, care \\\ este
locul. Daca sunt preot, nu pot sa dau lec^ii unui ierarh. Daca sunt
om credincios trebuie sa §tiu sa vorbesc cu un preot, pentru ca sa

185

nu par un iscoditor, un prost crescut sau un parsiv. Trebuie sa imi
caut cuvintele din inima.

Ca sa fii ascultat trebuie sa se simta ca vrei sa comunici. §i,
ca sa comunici, trebuie sa ai experien^a, adica trebuie sa ai lucruri
din via^a ta de ortodox.

§i care este experien^a ortodoxului? E una mare si foarte
frumoasa. Experien^a mea ca ortodox se cuprinde din cum ma simt
la Sfmtele slujbe, cum ma raportez la Sfin^i, cum traiesc bucuria
Bisericii in fiin^a mea, cum m-a scos Dumnezeu din pacatele mele,
ce am in^eles de la oamenii, care au trecut prin via^a mea, cum
mananc, cum ma imbrac, cum ma comport, ce ispite am, ce
aspira^ii am, ce car^i citesc, ce fapte bune am facut, ce abilita^i am,
ce lucruri ma intereseaza.

Pot vorbi la nesfarsit despre cele pe care le fac.pentru ca
sunt via^a mea. Cum sa nu stiu ce traiesc, ce simt, daca e vorba de
mine?! Cum sa nu stiu cine sunt, daca eu cred, ca nimeni nu
trebuie sa se ia de gandurile mele exprimate, pentru ca eu le-am
gandit.

§i, cand imi privesc via^a nu o gasesc, dincolo de modestie
sau nemodestie, lipsita de frumuse^e, de har si de adancime. To^i
gandim la fel: stim ca suntem cineva, ca suntem valorosi in ceva,
ca ar fi bine ca cineva sa ne iubeasca real si sa ne in^eleaga din
toate buca^ile noastre de via^a, pe care le vede la noi sau despre
care ii vorbim.

To^i pot sa vorbeasca despre ei! To^i stiu sa vorbeasca
despre ei! Nu to^i vor sa vorbeasca despre ei...§i cine nu vorbeste
despre el nu creste in el.

Cine nu se deschide spre altul involueaza. Cine nu face sport
i se atrofiaza muschii. Cine nu ^ine cuvantari nu poate sa ajunga
orator. Cine nu prea scrie nu o sa ajunga niciodata genial in vreo
scriere, nici macar mediocru. Cine nu bea apa, moare. Cine nu bea
apa Duhului Sfant si a iubirii. . .moare.

Cine e carcotas, moare, se usuca. Cine nu are nimic de
spus...nu are nimic de admirat. Cine nu se face ascultat... e banal.
Cine e banal nu este el insusi. Cine nu e el insusi se ascunde. Cine
se ascunde e un prost. Cine e un prost crede ca e un om destept;
dar asta doar in ochii lui.

Cine ramane cu o idee buna despre el bate pasul pe loc. Cine
nu stie sa isi schimbe modul de pozi^ionare fa^a de oameni in mod
zilnic... ramane a-istoric, un om impotent sa in^eleaga spre ce se
indreapta lumea in care el traieste.

186

Cine nu schimba re^eta succesului in mod zilnic nu e un om
maleabil. Cine nu e maleabil are idei fixe. Cine are idei fixe e un
om ursuz. Cine e ursuz. . .nu are ce sa spuna.

Nimeni nu te asculta daca nu spui, in mod real, netrunchiat,
ce e§ti tu, cine e§ti, ce vrei. Daca e§ti cre§tin ortodox, trebuie sa
spui raspicat: sunt cre§tin ortodox, vreau sa ma mantui, vreau sa
fac binele, vreau sa iubesc, vreau sa iert, vreau sa imi asum
pacatele altora §i sa ma rog pentru ele, ca §i cand ar fi ale mele,
vreau sa fiu liber prin adevar, vreau sa imi sfnrfesc via^a.

Trebuie sa spui raspicat cine e§ti §i ce vrei. Via^a e scurta.
Timpul nostru de a ne face frumo§i e scurt §i nu avem timp de
compromisuri.

Daca te coco§ezi in rau miro§i unit. Daca e§ti un om rau in
fiin^a ta e§ti un om repingator, miro§i ca moartea. Daca nu §tii sa
ier^i e§ti un luciferic. Daca nu §tii sa fii frumos cu al^ii. . .traie§ti in
cartea junglei. Daca nu §tii sa spui, nu are cine sa asculte de la tine
ceva.

Cand nu cuno§ti cum e sa fii ortodox corect, smerit in via^a
ta...e§ti extremist §i gande§ti simplist Biserica. De fapt o gande§ti
ca pe o institute umana, demonica chiar, in care vezi numai
aposta^i, borfa§i, lingai §i mincino§i §i niciun pic de sfin^enie.

Iar daca vezi numai pacatele oamenilor, atunci te-ai
satanizat. De ce? Pentru ca dracii ne arata numai ce e rau §i nu §i
ceea ce e bine. Iar daca in tine foiesc dracii §i tu crezi ca e§ti
ortodox si vezi numai sfar§itul lumii in Biserica... o sa se
dovedeasca, ca ai fost plecat cu sorcova, daca oasele tale nu devin
Sfinte Moa§te. Daca nu devin . . . suntem ni§te ortodoc§i rata^i. Mai
mult, nu se poate spune ci doar. . .suspina!

187

Cum e sa vezi rosu infa}a ochilor sau despre post

O firma specializata in fabricarea lentilelor de contact a
facut afacere buna cu o companie, care cre§tea...gaini. Gainile
carora li s-au pus lentile de contact ro§ii...s-au dovedit ni§te
pasari, care nu au mai mancat mult ci pu^in, care se simjeau mult
mai bine in aceasta stare, de ochelariste in ro§u, dar carc.au
inceput sa produca oua §i mai multe.

Morala acestui fapt real: §i gainile, cand postesc, dau mai
mult randament! Ce fac insa cre§tinii ortodoc§i, atunci cand
postesc?!

Unii incearca sa eludeze postul in chip §i fel, al^ii il poarta
ca o mare povara, ca o trauma, al^ii il considera doar o curd de
sldbire, arfii vor sa performeze in a nu manca §i a nu bea nu §tiu
cat timp. . .pe cand arfii simt harul lui Dumnezeu in ei, in fiin^a lor,
care ii face frumo§i, traiesc o lini§tire a sufletului §i a trupului lor
din partea furiei patimilor §i o dulcea^a dumnezeiasca, care ii face
sa se simte intr-o confortabilitate interioara extraordinary. Adica
postul tine de alegere, de implinirea interioara §i de smerenie.

Postul nu e un scop in sine. . .ci e o cale de a produce cat mai
multe oua, precum gainile cu ochelari ro§ii. Daca te afunzi in
lini§te, in bucurie, in milostivire fa^a de ahii, in in^elegere §i in
cumsecadenie atunci, realmente poste§ti, pentru ca realmente te
bucuri. Daca numai te obose§ti postind sau te umfli in pene, ca tu
poste§ti iar arfii nu postesc. . .e§ti o gaina neoutoare.

Paradigma gainii, care poste§te numai, daca are ochelari,
lentile de contact ro§ii e, in via^a oamenilor, punerea in fa^a
cre§tinilor ortodoc§i a insemnului, ca au de postit 40 de zile in
postul Craciunului.

Daca i§i pun ace§ti ochelari ai postului, adica, daca vad in
post o bucurie §i nu o tristete...cu siguran^a, ca se vor bucura de
rezultate imbucuratoare.

Tentajia mirosului de pastrama, tenta^ia patului conjugal,
tenta^ia chiolhanului sau a degustarii de la 4 pahare in sus raman
vii §i in timpul postului.

Postul tocmai aceste lucruri vizeaza: revenirea la masura in
toate, revenirea la vigilen^a in toate, revenirea la propriile tale for^e
in fa^a pacatului. E foarte u§or sa te dai de ortodox, pana nu e§ti
pus in practical E u§or sa te lauzi cu credin^a ta...pana cand e§ti
pus sa ier^i, sa nu mai mananci, sa nu mai bei, sa nu mai faci sex,
sa cite§ti o carte la 3 zile sau sa ba^i metanii, sa priveghezi ore in

188

§ir sau sa discu^i cuviincios, despre lucruri foarte inalte, teologice,
unde se cere nu numai perspicacitate dar §i cuminienie a duhului.

Postul e urat de catre demoni §i de catre eretici, pentru ca el
smere§te. Postul l\\ da sa te vezi mic, neputincios, daca nu e§ti
sprijinit de harul lui Dumnezeu in toate.

Cand stomacul ^i-e indestulat, po^i sa faci osanale la to^i
peretii...Dar, atunci cand picioarele l\\ slabesc, cand trupul tau e
deshidratat, cand stomacul tau s-a facut punga, cand gatul tau e
siteav §i abia mai po^i vorbi... postul te umple de frumuse^ea lui
Dumnezeu, de minunata §i dulcea Sa prezen^a in noi, pentru ca
numai, cand sunt slab prin smerenie...primesc taria Sa, prin harul
lui Dumnezeu.

Expresia „am vazut ro§u / albastru / negru [exista mai multe
variante] in fa^a ochilor" inseamna, in oricare dintre cazuri,
intalnirea cu ceva / cineva. . .care te-a surprins.

Cineva, care te uime§te sau te scarbe^te cu ceva, care te
sminte§te in rau sau in bine, care te impinge spre pacat sau spre
fapta buna...e un om, care te scurtcircuiteaza prin actiunile §i
vorbele sale.

Cel mai adesea aud spunandu-mi-se, cum 1-a smintit pe el
sau pe ea cutare preot sau monah, care i-a facut sau i-a zis asta §i
asta. Insa, de foarte purine ori aud pe cineva sa imi vorbeasca
despre faptul ca cineva l-a smintit in bine, adica 1-a pus sa faca mai
mult decat face el, 1-a pus sa fie mai bun, sa fie mai atent, mai
pu^in ipocrit §i mai angajat in via^a dupa Dumnezeu.

In timpul postului, in timpul spovedaniilor, in timpul
necazurilor §i ispitelor noastre...dovedim adesea, ca suntem copii
razgaia^i. Cand vine treaba sa dovedim ca am in^eles ceva din
e§ecurile anterioare, din prostiile noastre, hodoroc-tronc le facem
la loc.

Adica nu cam inva^am din propriile neajunsuri, nu punem la
inima rabdarea lui Dumnezeu cu noi...ci caruselul propriilor
noastre tampenii se repeta.

Cand e§ti tanar zici, ca o sa te mai indrep^i. . .pana n-oi muri.
Cand e§ti mai in varsta traie§ti un regret jinduitor, unul in care \\\
spui, ca ar fi trebuit sa incepi mai inainte cu pocain^a...ca sa
ajungi la batrane^i luminoase, pline de sfm^enie.

Daca postul e infometare §i insetare...el trebuie sa vizeze
deopotriva trupul §i sufletul. Niciunul dintre ele nu lucreaza
separat, ci intr-o reciprocitate §i conexiune perfecta §i directa.

Daca simt in trupul meu dulcea^a duhovniceasca, care imi
inunda, deopotriva, sufletul §i trupul, atunci, in sufletul meu eu m-
am angajat sa postesc §i postesc cu in^elegere, rugandu-ma,

189

abtinandu-ma §i manifestand milostivire, indurare, in^elegere peste
to^i §i toate. Postul sufletului meu trebuie sa fie tot la fel de delicat
§i de abrupt, ca §i eel al sufletului meu.

In masura in care, tot timpul, sufletul meu are exigen^a
impecabilului, a frumusetii de expresie §i de fapta... postul meu e
continuu. Tocmai de aceea postul sufletului meu antreneaza atat de
firesc postul trupului meu §i ambele posturi, la unison, se umplu
de mare^ia slavei Sale.

Caci omul, ca §i Biserica, sunt loca§urile lui Dumnezeu,
care se umplu de slava mare^iei Sale. §i daca in tine troneaza
Duhul lui Dumnezeu, Care te face viu si e via^a ta, a fiecaruia
dintre noi, te-ai urcat, prin post, la loca§ul intalnirii cu Dumnezeu,
in biserica inimii tale, unde te-ai adunat pentru Dumnezeu din
toate cele din afara §i te rogi Lui cu marime de inima.

Sfin^ii filocalici accentueaza dimensiunea interioara, tainica
a rela^iei noastre cu Dumnezeu, vazuta ca o relate de jertfire in
tacere, a intregii noastre cugetari §i sim^iri, pe altarul inimii, in fa^a
fe^ei lui Dumnezeu, care e indreptata spre noi.

Postul nu poate fi fara aceasta tacere, insingurare interioara
a duhului nostra §i in acela§i timp fara comuniunea de strigare, de
ragaciune cu Dumnezeu. Mare^ia postului e aceea ca imbina
tacerea §i singuratatea cu rela^ia §i cu bucuria.

Pentru ca, pe de o parte, te aduci in tacere lui Dumnezeu, in
launtral fiin^ei tale §i te pui in fa^a Lui dar, in acela§i timp, tacerea
in fa^a Lui na§te bucurie fara seman, na§te inframusetare, na§te
primenire duhovniceasca, na§te incantare §i vedere a slavei Sale.

Daca nu cobori in post, daca nu te smere§ti...ca sa te umpli
de bucurie... nu faci oua. §i aceste oua sunt cugetarile, sfaturile
experien^ei, care au coaja, care au un contur lingvistic dar care
con^in bucuria experien^ei, bucuria framusetilor pe care le sim^i §i
le ai cu Dumnezeu §i care nu sunt din lumea asta.

Din lumea asta sunt carna^ii, ma§inile, telefoanelc.Dar din
lumea cealalta sunt framuse^ea §i bucuria dumnezeiasca, lini§tea §i
candoarea, cuntfia §i cumin^enia...lucrari rare... dar atat de cautate
§i de scumpe!

190

Benazir Bhutto §i Iulia Timo§enko: doi oameni
politici, carefac imagine verticala femeii de astazi

Benazir Bhutto

si

Iulia Timosenko

De ambele doamne am ramas bulversat de la primul contact
cu imaginile lor. Mai inainte de a sti cine sunt, ce au facut, pentru
ce emana atata verticalitate si nobletc.singure fotografiile lor m-
au convins.

Mi-am dat seama, ca nu imaginea le face niste personalita^i
atat de puternice si nici pozi^iile pe care le ocupa in lumea de
astazi, ci elefac imagine ^arilor lor si femeii, statutului femeii in
postmodernitate.

Ideologia postmoderna, care livreaza, deopotriva, ca repere
vandabile femeia colaj, femeia bricheta, femeia vampa, femeia

191

robot... abdica in fa^a acestor doua doamne, care vorbesc despre
femeia simbol.

Pentru femeia simbol trebuie sa fii un om profund, un om cu
gustul maretiei, ca sa o in^elegi §i sa o admiri. Admirandu-le pe
ambele, m-am indragostit pe fiecare zi de frumusetea interioara a
acestor doua femei unice ale vremii noastre, care restaureaza, prin
modul lor de a fi, statura femeii in societate.

Adica, ce imi trebuie ca femeie, ca sa ma impun, in mod
esen^ial, in con^tiin^a sociala? Ce inseamna frumuseje reala,
frumusetea, care te face sa o admiri?

Privindu-le pe cele doua am intuit inca odata, ca frumusetea
reala, frumuse^ea care te rapune, care te indragoste§te de cineva
iese la suprafa^a, cand ai crezuri profunde §i cand vorbe§ti la realul
clocot al fiin^ei tale.

Frumuse^ea lui Benazir §i frumuse^ea Iuliei stau in
caracterul lor, in acest mod vulcanic de a spune ce crezi, ce simji,
pentru ce e§ti gata sa mori.

Azi-noapte, cand am auzit vestea mor^ii lui Benazir am
in^eles, in mod fundamental, ca a mai murit inca un om, pentru
care oamenii vor plange cu amaraciune crunta, ca a murit un alt
lider rar, unic, pentru care nu po^i sa nu plangi sau sa nu fii macar
trist...

Daca am avea femei numai ca ele si daca am avea barba^i,
care §tiu sa cutremure prin respectul pe care il impun altora, cu
siguran^a, lumea noastra §i Biserica Ortodoxa ar fi radical alta §i
am §ti sa comunicam la modul esen^ial, la modul admira^iei unuia
fa^a de altul. Ele sunt simbolul unui crez deplin asumat, al muncii
asidue, al unei demnita^i, care ni impune sa o recuno§ti cu multa
incantare.

Cele doua doamne sunt o aspirate fireasca a unui barbat
vertical, care §tie sa admire, care se lasa sedus de mare^ia femeii,
pentru ca privindu-le le vezi mai intai caracterul §i apoi trupul.

Ideologia postmoderna incearca, de vreo 50-60 de ani
incoace sa liniarizeze femeia, sa o faca o poza multiplicata la
maximum, o fiin^a fara adancimi, fara crezuri. . .dar care e la moda.

In cazul celor doua moda e prea pu^in important! Ceea ce
importa e crezul, e valoarea crezului.

Oamenii, care au crezuri sunt rapitori.

Oamenii care au crezuri pentru o na^ie intreaga sunt uluitori.

Oamenii, care schimba lumea prin crezurile lor
sunt inspaimantatori prin mare^ia lor.

§i cred ca ambele au schimbat sj schimba ceva esen^ial in
mintea intregii lumi si nu numai in ^arile de une provin.

192

Benazir e musulmanca iar Iulia e ortodoxa dar ambele ma
bulverseaza tot la fel de mult, pentru ca sunt o expresie fidela a
religiozita^ii carora le apar^in.

Doua femei adanc religioase, doua femei, care iji sporesc
credin^a, pentru ca vezi ca mare^ia, demnitatea, distinc^a,
frumuse^ea pot fi personalizate atat de maiestuos.

Pentru care personalitate din Romania s-ar plange astazi,
daca ar muri, ca pentru Benazir? Cine ar fi resinuit, prin plecarea
lui dintre noi, ca o drama na^ionala?

Cred ca acesta e barometrul adevaratei pierderi sociale a
unui om: cand ai sinui acea zi ca pe o zi neagra, cand ai sim^i, ca a
murit cineva adanc infipt in inima ta §i totul e trist.

Dar, ca sa devii atat de important, pentru cat mai mul^i
oameni, trebuie sa fii intrat in inima lor la modul eel mai fericit cu
putin^a, adica pe calea admira^iei fa^a de via^a ta. §i ca sa fii
admirat trebuie sa darui continuu, sa te darui la modul incredibil
de frumos §i de real.

Nu §tiu cum sa ma rog pentru Benazir! Ea este o prezen^a
vie in inima mea §i cred ca atunci, cand ma rog pentru intreaga
lume §i ea este in rugaciunea mea.

Pentru prima data in via^a mea nu §tiu, daca trebuie sa ma
rog sau doar sa admir. Simt sa admir, sa admir o femeie pe care o
simt ca pe o mama de§i nu mi-e mama, pe care o simt ca pe o
prietena desj nu am vatut-o niciodata §i, eel mai important, pe care
o simt ca pe o femeie demna, foarte demna, in fa^a careia imi plec
capul.

193

Inceput de an cu multd tihnd

Primele trei zile ale anului au avut multa tihna, multa
candoare... iar ninsoarea de azi-noapte a fost o adevarata
binecuvantare pentru ochii mei.

Binein^eles, ca frigul si abunden^a zapezii ne fac sa zambim
mai mult in casa decat afara, insa, pentru pamantul nostru insetat
de apa e o enorma binefacere, un dar dumnezeiesc.

Cei care a§teptau zapada sunt, cred, foarte multumi^i. Pentru
mine zapada e doar contemplare...mai pu^in schi, bulgari de
zapada, derdelus...E contemplare...si seninatate.

Ce am putea inva^a de la aceasta zapada, care ne acopera
murdaria orasului, dar si inima cu candoare? Mai multa pacien^a,
mai multa rabdare, cand vrei sa cunosti oamenii.

Sa nu dai buzna in via^a oamenilor ci sa stii sa ii atragi prin
candoarea, care emana din tine! Zapada ne trimite la candoare, la
iertare, la seninatate. . .daca avem sufletul impacat cu Dumnezeu si
cu oamenii.

La Is. 1,18, zapada este o echivalenfa a harului si a iertarii
noastre de pacate. In Dan. 7, 9 la fel: in vedenie, Cel vechi de zile
are imbracaminte alba ca zapada.

194

La Mc. 9, 3, la Schimbarea la Fa^a a Domnului iarasi albul,
iarasi compararea luminii divine cu zapada.

Fa^a alba, luminata a omului frumos la suflet e o desfatare, o
priveliste ca zapada, care se asterne usor, cu un pitoresc fara
seaman. Fulgii de nea se astern intr-o geometrie atat de
fermecatoare pe lucruri, incat nu po^i sa nu fi incantat de tot ceea
ce vezi ca lucreaza Dumnezeu, ca brodeaza pe fa^a pamantului.

Fotografia de deasupra e: iarna pe bulevard si nu iarna pe
ulifa.

Iarna pe bulevard are un fel de-a fi, care ii incurca pe
oraseni, pentru ca le aminteste, ca strada e pentru mers si nu doar
pentru promenadd.

Cineva mai aluneca, frigul te face sa l\\ pui gluga in cap
[desi, nenorocita de fudulie, si acum descopera capul acelora, care
doresc sa se imbolnaveasca cu tot dinadinsul!], te murdaresti de
zoaie, de murdaria strazii...Bulevardul iernii predispune la aten^ie,
la o aten^ie, care jigneste parca pe cei cu capul in nori.

Iarna pe ulifa insa are o candoare familiara. Familiaritatea
cu locul devine si mai profunda prin caderea zapezii. Sim^i ca faci
parte din ritmul anotimpului, sim^i viul greu de definit al vremii si
o gandesti in termeni doxologici.

Pentru {aran zapada e o buna recolta la vara, e o
binecuvantare si nu o distrac^ie ca pentru orasean. Ea e asteptata,
pentru ca ^aranul are grija, ca si universul din jurul lui sa fie viu, sa
aiba via^a. Adica gandeste rela^ia lui cu pamantul in termenii unei
fratieta^i, a unei bune vecinata^i din care to^i §i toate sa aiba de
castigat.

Ce ne dorim in acest an? Sa fim plini de fericire
dumnezeiasca. Cu toate pacatele noastre, cu toate grijile si caderile
noastre, dorim sa fim implini^i prin tot ceea ce facem.

Fiecare an te duce mai aproape de Impara^ie...si nu are rost
sa ne pierdem timpul cu lucruri marunte.

Voi sluji, voi scrie, ma voi ruga, voi convorbi din destul, voi
traduce, voi comenta, voi asculta ritmul vie^ii oamenilor si... ma
voi sim^i implinit din mers.

Nu am niciun barem de indeplinit, nu-mi plac baremurile,
agendele, lucrurile fixe...ci mizez pe neprevazutul purtarii de grija
a lui Dumnezeu, Care ne duce acolo, unde El doreste.

Sper sa am timp pentru noi schimbari radicale de
metodologie a publicarii pe Teologie pentru azi. Schimbarile se
vor vedea din mers.

195

Ceea ce imi doresc, in mare, in acest an, e sa prezentam §i
mai pe viu, cum se traie§te, cunoa§te, in^elege lucrurile vie^ii
ortodoxe §i ale teologiei ortodoxe.

Vom face multe comentarii textuale, lucruri aplicate, lucruri
care vor fi privite pas cu pas. . .pentru ca cei neinijiati sa injeleaga,
cat de greu se ajunge la a scrie un articol, o carte, un compendiu
teologic ortodox.

Din afara lucrurile par u§oare, insa dinauntru trebuie sa
depui un efort uria§, total, epuizant, pentru a decanta cateva
adevaruri, pe care le pui apoi in cateva zeci sau sute de pagini.

Vom arata cum gandim noi, ca trebuie sa facem de aici
incolo teologie ortodoxa §i cum trebuie sa prezentam acest lucru
altora, in mod onest §i profund in acela§i timp.

Tihna, zapada, bucurie...O bucurie pe care vrem sa o
imparta§im cu cei, care au inceput sa ne in^eleaga, sa ne iubeasca,
sa ne admire §i sa ne...a§tepte opiniile §i revarsarile de sinceritate
catre ei.

Tuturor acestora §i celor, care nu ne apreciaza, pentru ca se
grabesc sa nu admire sau sa nu se bucure le spunem, ca avem cele
mai bune inten^ii pentru 2008.

Haide^i sa dovedim, ca avem de daruit lucruri frumoase unii
altora, de care ne putem bucura impreuna! Aceasta e dorin^a mea,
aceea de a fi cat mai proprii, cat mai unrfi §i cat mai serio§i cu ceea
ce facem. Pentru ca, oricum §i oricand se va vedea acest lucru.

Cand cineva ma intreaba, cum sa scrie un articol sau o carte
ii spun, in mod fundamental, acest lucru: Nu cauta un subiect u§or
de cercetare §i nu scrie un articol sau o carte, de care, mai apoi,
}i-e rusine sa vorbesti oriunde sau sa o publici!

Imi doresc sa nu imi fie ru§ine de ceea ce citiji la noi pe
blog §i sa nu imi fie ru§ine de ceea ce citesc la dv. pe bloguri sau
sa nu imi fie ru§ine de comentariile pe care le veti arunca la noi pe
blog.

Haide^i sa scriem comentarii de care sa fim demni, sa scriem
articole de care sa ne bucuram §i peste 30 de ani, sa avem bucurie
in noi, pentru ca sa ne sirmim implini^i!

Noi scriem, pentru ca ne bucuram sa comunicam §i pentru
ca ne place sa cream lucruri, pas cu pas, in fa^a carora sa ne
sim^im ferici^i.

Chiar daca nu am avea niciun cititor, noi am scrie tot la fel
de mult §i de intim, pentru ca credem, ca acest lucru facut online,
face parte din asceza noastra personala §i nu e ceva supraaddugat
muncii §i voca^iei noastre.

196

§i asta, pentru ca noi a§a ne-am manifestat toata via^a, a§a
am creat in mod treptat diverse lucruri, iar acum, cand facem
retrospectiva anului 2007, ne minunam de cat de multe s-au strans
la nivel online §i in bazele noastre de date.

Sa frfi fericrfi, sa incerca^i sa nu va para rau de via^a pe care
o trai^i §i sa lasa^i in urma lucruri, de care sa se vorbeasca de bine!

197

Intre camera de gazare, filmul porno §i morga.
Despre trup ca prezenfa absenta

Sfintele Moa§te ale Fericitului Hie Marturisitorul din Romania

Nu e un titlu teribilist. Cele trei institu^ii sunt trei puncte de
reflectie contingue pentru nrfelegerea semnifica^iilor trupului cu
care este impregnate gandirea contemporana. Daca in^elegem
esen^a a ceea ce s-a petrecut cu trupul in camera de gazare, in
filmul porno sau in morga, in postmodernitate, credem noi,
ajungem sa nrfelegem, de ce trupul e atat de banalizat, de lipsit de
taina pentru contemporanii no§tri.

Cand auzim de pogromurile naziste, comuniste sau turce§ti
ale ultimelor doua secole istorice...din punct de vedere naiv,
evaziv istoric, vedem in fa^a ochilor min^ii cateva imagini cu
trupuri in devalma§ie, aruncate unele peste altele, intr-o mizerie de
nedescris...de trupuri goale, extrem de slabite, chinuite in chip §i
fel . . . §i de cruzime, nebunie, intolerant, ideologic . .

Camera de gazare sau cea de tortura, la nivelul vizualita^ii,
face din om un trup batut, maltratat. Maltratarea, pe
premise maniheice, dorea abdicarea omului de la principii
personale, de la crezuri, anuland totodata realitatea faptului, ca
fiecare dintre ei aveau un suflet, care transcendea §i sus^inea
trupul.

Un trup batut, desfigurat, e un chip, care l\\ produce
repulsie. l\\ produce repulsie, pentru ca nu §tii drama lor, nu ai
iubit pe vreunul dintre ei, nu te leaga nimic de ei...ci doar i-ai
vazut in fotografii.

198

Aceste milioane de trupuri gazate, sfartecate de bombe,
incinerate sau impu§cate au facut din mentalul curent al omului un
mental pesimist §i devalorizant. De aceea, violul prezentat la
televizor, crima facuta cu bestialitate, decaden^a perpetua a
societa^ii noastre se bazeaza pe un fond al neincrederii in om,
redus la trup sau la respira^ie §i al banalizarii trupului.

Imaginea cruda a mor^ii din camera de gazare incearca sa fie
compensate cu o logica a amoralita^ii in filmul porno. Pe masura
ce trupul e redus la vagin sau la penis, pe masura ce se falsified
faptul de a face dragoste, de a te darui sj se transforma in a face
performanfd sexuald, in a considera rela^ia drept o manipulare de
performer, in diverse pozrfii, a trupurilor noastre, trupul devine o
prezenid absentd.

Nu mai ne intereseaza cum arata ea, el, care fac sex in fa^a
noastra in filmele X ci privim, ajuta^i de ochiul monoman al
camerei de filmat, numai fragmente de trup strain, fara rela^ii reale
cu noi.

Vedem prezen^e, vedem o intimitate imediata in ecranul
televizorului sau al computerului, dar o intimitate trucata,
profesionalizata, decontextualizata.

Nu vedem persoane, care ne prezinta sufletul lor prin trup §i
prin ceea ce fac, ci vedem par^i de trupuri, care nu ne due nicaieri,
ci ne fixeaza in faptul de a vedea imagini. Tocmai de aceea §i
singuratatea §i plictisul provocat de filmul porno in via^a
privitorului, alaturi de excita^ia unei excita^ii a§teptate.

§i observam, ca fuga de durere, de orori, ca cele din camera
de gazare, nu sunt compensate in camera de pldcere a filmului
porno.

Filmul porno e un sfar§it al comunicativita^ii §i al
nara^iunii, e o blocare in privirea fragmentary §i care dizolva
trupul intr-o imagine fara sens, e sursa, intr-un mare cuantum, a
singurata^ii §i a frustrarii omului contemporan §i o intrare, in for^a,
in campul irealului.

Vrem sa fugim de durere, de moarte, de plictis §i alegem sa
ne izolam in imaginea trucata a pornografiei. Cautam destinderea,
cautam juisarea, cautam confortul §i dam in pornografie peste lipsa
de rela^ii, peste frustrarea, ca niciodata filmul nu devine realitate §i
peste o sexualitate vizuala, care adance§te §i mai mult frenezia
cautarii noastre.

Placerea nu e o solute, cum nici cruzimea, atrocitatea nu e o
priveli§te incantatoare! Cel care nu poate sa vada, care nu suporta
sa vada un trup mort, intins la morga, §i trupul acela e al mamei
sale sau al bunicului sau, e un om, care in pat vede in trup un zid,

199

care il desparte de comunicarea cu sufletul partenerei sale §i nu o
fereastra catre sufletul ei.

Trupul celui adormit a devenit cadavru in morga. Morga nu
vorbe§te de trupul Sfantului sau al dictatorului, ci de un cadavru,
de ceva care intra in putrefac^ie. Tocmai de aceea po^i sa tai, sa
ciopar^e§ti §i sa dete§ti omul-cadavru, pentru ca, in esen^i, ai urat
toata via^a trupul, 1-ai considerat nedemn de sufletul, care 1-a locuit
§i consideri ca acest trup muritor, niciodata nu se va mai ridica
intra nestricaciune.

Trupul maltratat, trupul sexualizat §i trupul-cadvra
sunt priviri reduc^ioniste §i deformate asupra trupului. Trupul
maltratat e trupul unui om suferind sau al unui Martir, e trupul
unui om, care nu abdica de la con§tiin{a sa.

Trupul sexualizat e trupul unui om, care vinde iluzia
implinirii sexuale numai la nivel vizual, uitand de faptul, ca omul
nu are numai ochi, ci mai multe simfuri ale trupului §i trap §i
suflet. Iar trupul-cadavra e trupul omului al carai suflet se
desparte de trap prin moarte §i care e minimalizat de catre cei, care
sunt inca in aceasta viaja.

Iar, in toate cele trei cazuri, trupul nu e trup, ci e o absen^a a
realita^ii sale. Pentru ca trupul nu se poate explica fara sufletul
care il strabate §i il sus^ine. Trupul se mi§ca, e dinamic, e viu,
pentru ca sufletul, care il iriga, e viu.

In^elegem trupul, valoarea §i important lui, vedem cum se
poate induhovnici el, alaturi de sufletul care il strabate, daca il
gandim ortodox, daca il gandim integrat in Biserica §i sfin^it prin
Sfintele Taine.

Daca vedem trupul, ca un obiect sau ca o masa de carne,
care intra in putrefac^ie, binein^eles, ca nu putem vedea
ra^ionalitate in el, nu putem vedea, ca e dupa chipul lui Dumnezeu
§i ca el e casa, templul lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu il
sfnu;e§te continuu.

Parerea retrograda pe care o avem despre trup se manifesto
ca repulsie, e observabil asta, fa^a de Sfintele Moa§te. Sfintele
Moa§te, rama§i^ele pline de har ale Sfinjilor §i facatoare de
minuni negraite ne arata, ca trupul adevarat, trupul induhovnicit,
implinit nu e carne, nu e numai carne perisabila, ci e carne plina
de Duh.

Carnea plina de Duh e semnul, ca acolo a existat §i exista o
relate directa, enorma, intima dintre Sfant §i Dumnezeu. De ce nu
se strica, nu se transforma in pamant cu totul, deplin, trapurile
Sfintilor?

200

Pentru ca harul lui Dumnezeu exista in ele, lucreaza in ele §i
pentru ca intru ele s-a inceput deja invierea ce va sa fie. Trupul nu
poate fi doar cadavru, doar de§ertaciune!

Multe trupuri miros urat, miros greu, daca le sco^i din
pamant, da, §tim asta, pentru ca sunt ale unor oameni pacato§i,
intru care nu viaza §i nu a viat harul in timpul vie^ii lor.

Insa, daca cineva nu §i-a sfin^it casa trupului sau, daca nu a
facut din ea un templu ci o albie de porci, e vorba de un e§ec
asumat, de nemantuire, de neurmarirea virtualita^ilor ontologice
ale trupului, care se implinesc in rela^ia cu Dumnezeu.

Trupul omului pacatos e o prezen^a, care arata absen^a sa. El
e absent, lipse§te din el, nu se locuie§te, pentru ca nu i§i
personalizeaza, nu i§i sfm^e§te trupul. El e o prezen^a, care nu se
are, care nu se cucere§te, ci e cucerit de patimi, de de§ertaciune.

Daca omul devine de§ertaciune, cadavru, e pentru ca nu i§i
impline§te menirea de om, aceea de a se curaji de patimi. Insa
trupul are statutul, lasat de Dumnezeu, de mediu ontologic mereu
personalizabil, mereu de induhovnicit, mereu de sfnuit.

Adevaratul trup e o prezen^a, care indica o prezen^a §i mai
adanca: sufletul sfant, care sfnu;e§te §i trupul. Iar prezen^a
prezen^ei trupului, sufletul sfin^it, trimite catre o Prezen^a absoluta,
Dumnezeul treimic, Care il face pe om sa fie om: adica Sfant.

§i rela^ia Dumnezeului treimic cu omul il face sa fie
comunicativ, sa se implineasca in comuniune, sa vrea sa vada
sufletul impara^ind peste trup §i sa umple trupul de frumusetea §i
bucuria §i pacea Sfantului Duh.

201

Strada ca prezenfa evenimenfiald §i ca punct
de trecere

Personal, sunt adeptul ferm al interdisciplinarita^ii §i de
aceea, un subiect ca acesta, sociologico-teologic nu se inscrie in
afara preocuparilor noastre. Nimic nu ne preocupa pu^in sau deloc.
Iar strada este un interval din via^a noastra, care conteaza extrem
de mult, pentru ca el provoaca rela^ii sau constrange rela^iile sa se
restranga, provoaca reac^ii, atitudini, comportamente. . .

Strada este o ie§ire in obiectiv. Spa^iul personal, casa, e al
intimita^ii inter-subiectivate. Casa are amprenta mea intr-un mod
covar§itor, pe cand strada nu-mi apar^ine dar incerc sa o cunosc.

Ea e un dat obiectiv pentru mine. In masura in care o
frecventez cunosc reperele, cunosc anumite borne de orientare, dar
ea ma provoaca mereu, pentru ca e o realitate, o prezen^a care
confine evenimente sau le poate inrfia.

Evenimentele strazii sunt produse de catre oameni sau de
manifestari climatice, care nu sunt puse in ecua^ie, care nu sunt
luate in calcul. Strada devine cadrul unui eveniment trist, dramatic
odata cu petrecerea unui accident sau la un cutremur, dupa cum
devine cadrul unui eveniment „pitoresc " cand e vorba de o nunta
sau de o bataie intre „prieteni".

Strada e un cadru limitat, limitat de cutume locale §i
interioare, si de legitate, care poate fi format pana la anarhie. O
lupta intre suporterii a doua echipe de fotbal fac din strada un ring
extins de wrestling, unde se love§te pana la sangerare, pana la
mutilare.

Strada tradifionala insa, se deosebe§te extrem de mult de
strada postmoderna. Pe strada tradifionala nu se pot face anumite
lucruri §i exista un mod de a fi §i de a te manifesta deja cunoscut
§i acceptat de catre to^i, care presupune raporturi personale,
saluturi sj reverence. Strada postmoderna nu are raporturi
personale decat pasager §i cei care o parcurg sunt un nesfar§it
numar de monade, care se lovesc intre ele §i se simt, cumva, ca se
deranjeaza unele pe altele.

Sim^amantul deranjului vine tocmai din aceea, ca aceste
monade, ace§ti „pietoni" se privesc in afara ideii de relafie. Ei nu
se cunosc, ei sunt necunoscutii unei strazi, ai unui bulevard, ai
unei pie^e, anonimii „intamplarii" de a-fi-mergand §i tind sa
reac^ioneze ca subiectivita^i, care nu i§i propun deloc asumarea
altor subiectivita^i.

202

Eu ma grdbesc. Eu am interesele mele. Eu nu te vad, pentru
ca vad in stradd un pasaj numai al meu, spre casa mea, pe care nu
vreau sd o deschid nimdnui.

Aceasta nevedere a vederii in mers e proprie strazii
postmoderne. Vezi numai ceea ce te intereseaza. Vezi numai cand
vrei. §i pentru ca vezi numai cand vrei §i numai ceea ce vrei,
incepi sa vezi subiectivist starea obiectiva a strazii.

Ce inseamna sa fii subiectivist pe strada? Inseamna sa nu \\\
pese decat de ceea ce te deranjeaza. Daca eel de langa tine te
deranjeaza il percepi numai ca pe cineva de care nu te intereseaza
§i cu care nu vrei sa ai o relate, dar caruia crezi, ca trebuie sa ii
ara^i ca te deranjeaza, ca nu il supor^i.

Strada in care nu vrei sd suporfi e o strada gandita
subiectivist, rupta de realitate, pentru ca strada e compusa §i din
ceea ce \\\ place §i din ceea ce nu \\\ place dar §i din ceea ce nu ai
fi vrut sa vezi niciodata §i nici sa-^i placa.

Strada subiectivistd e liniara, e fantastica, poate ca pe ea nu
miroase decat a un singur miros §i s-ar putea sa fie. . . goala. Goala
de oameni. Sa fie pustie. Sau sa fie plina cu un pitoresc fantezist
sau obscen.

Tocmai de aceea, cu ca§tile in urechi, in lumea lui, tanarul
nu suporta sa fie deranjat, scos afara din fantastic, din iluzie, adus
cu picioarele pe pamant iar eel in varsta, cu grija la banii pe care
nu ii are pentru intretinere nu are timp sd vadd nimic, pe acolo pe
unde merge.

A§a se face, ca po^i fi calcat, imbrancit, strivit de oameni,
care merg in lumea lor, paralel cu realul, cu obiectivul strazii. Sau,
din 10 oameni care merg pe strada s-ar putea, ca doar unul sa
priveasca mai sus de reclama, spre cer sau doar doi sa vada, ca
ma§ina, care a trecut pe strada, era rosje §i nu portocalie. Aten^ia la
detaliile reale se diminueaza pe strada postmoderna in detrimentul
privirii la modd.

Tocmai pentru ca strada e un pasaj, ea poate fi §i un podium
de prezentare, de etalare a modei de-a privi, a modului in care
trebuie sa vezi §i sa ara^i in acest sezon.

Daca eu ma uit in mod curent la fa^a §i la caracterul
persoanelor, care tree pe langa mine, la interiorul lor §i sunt
captivat de el, strada postmoderna s-ar putea uita doar la culoarea
hainelor mele, la cat de ne-in-moda sunt sau la faptul, ca nu am
aerul distant §i fals-pedant al strazii postmoderne.

Eu reprezint chipul omului traditional pe strada, a omului
religios, chip neglijat sau considerat primitivist de strada
postmoderna dar admirat de strada tradifionald.

203

De§i, in abstract, strada postmoderna e
deschisa subiectivismului extrem, a crestelor, a belciugelor in nas,
a pantalonilor rup^i in fund, a sarutului lasciv pe strada, a
decolteului, totu§i, comportamentul meu traditional nu e
considerat o particularitate necesard, de la sine inieleasd, ci un
comportament retrograd.

Insa aceasta caracterizare a mea ca retrograd, pentru ca am
o decen^a §i o vestimenta^ie alta decat a majorita^ii, nu arata
capacitatea mea redusa de legare cu societatea contemporana, ci
limitele ideologiei strazii.

Ideologia strazii, de§i permisiva in abstract, pentru ca se
spune ca oricine se poate da in stambd cu ce vrea si cu ce poate,
in fapt, nu admira decat monstruosul, abjectul, demonicul,
amoralul, fistichiul dar nu §i decen^a, exprimarea religioasa la
nivel comportamental §i firescul uman.

Ideologia strazii e reduc^ionista §i discriminatoare. Daca eu
imi asum §i accept, ca trebuie sd existe pe strada si eel cu plete §i
eel cu lan^uri pe el, si cea cu silicoane, si eel cu parul verde, ro§u,
negru §i bleu. . .de ce nu ma accepta, ace§tia to^i, pe mine, cu barba
§i reverenda sau pe mine, cu batic §i fusta lunga? Doar §i noi ne
exprimam in modul nostru propriu, nu? !

Insa ideologia strazii e ingusta §i nu are nimic de-a face cu
credin^a Bisericii. Biserica Ortodoxa nu militeaza pentru
discriminare, nici pentru violent §i nici pentru indecen^a. Noi
militam pentru acceptare, pentru o diversitate, care sa nu sfideze,
pentru o diversitate, in care fiecare sa ne §tim limitele.

Caci eu nu vreau, ca eel cu parul rosu sa aiba parul lui,
normal, fara voia lui, insa mie mi se sugereaza, ca trebuie sa devin
cu parul ro§u, pentru ca sa fm acceptat.

Daca eu accept, te accept, de ce nu sunt acceptat ca atare,
daca mergem, in ambele sensuri, pe ideea permisivita^ii relaxate?
Insa strada postmoderna nu vrea sa accepte alte moduri de
comportament §i de vestimenta^ie, ci vrea sa inlocuie orice alt
model cu modelul sau reductionist.

Evenimentele strazii sunt, deopotriva, externe §i interne.
Ceva ma poate instiga la violent, ceva ma poate invita sa fiu
milos, ceva ma poate invita sa fiu generos, delicat, gentil.

In drumul meu spre casa, invat lucruri pe care incep sa le
port sau ma umplu de sentimente, pe care nu as. fi vrut sa le am.
Cum §tiu sa ma dezlipesc de lucrurile pe care nu le suport, pe care
nu le vreau? Pentru acest raspuns, trebuie sa intram in domeniul
in^elegerii duhovnice§ti a vie^ii noastre.

204

Pentru ca strada e un mediu obiectiv, pe care eu il receptez
adanc subiectiv-obiectiv, daca ma implic in real, daca traiesc
conectat la realitatea lumii mele.

Iar ca sa ma organizez interior, sa organizez tot ceea ce imi
vine din afara in mine, trebuie sa traiesc duhovnice§te, cu o logica
a privirii continue la patimile mele §i dorind sa ma dezbar de ele.

Cei care nu au logica vie^ii duhovnice§ti, a suple^ii vie^ii
duhovnice§ti vin acasa secaturfi de lini§te, de for^a, de energie, in
loc sa vina incarca^i cu aer proaspat §i cu implinire.

§i a§a se face, ca nu strada sau munca noastra ne istovesc,
ne epuizeaza la nivel interior, ci modul neduhovnicesc de
raportare la realitate. Realitatea poate fi dura, exasperanta,
constrangatoare. . .

Dar tu e§ti eel care alegi ceea ce intra din ea in tine. Nu tot
ceea ce vedem ne deformeaza, ci ceea ce vrem sa vedem ne
deformeaza vederea §i modul de receptare al lucrurilor. Vederea
distorsionata a realita^ii strazi e aceea, care ne pericliteaza lini§tea
interioara.

Oricare eveniment al strazii poate fi judecat numai in raport
cu modul cum 1-am trait efectiv. Gradul de raportare la
evenimentele strazii {in de gradul de con§tien{a al nostra, cand
suntem pe strada, de gradul de luciditate interioara. De
aceea, acela§i eveniment poate fi vazut atat de diferit de mai mul^i
oameni, care sunt conforma^i interior in mod diferit.

Insa, ceea ce conteaza, e ca un eveniment major ramane in
mai mul^i oameni in mod fundamental, chiar daca atributele
evenimentului sunt §terse sau incongraente.

Strada creeaza evenimente interioare, chiar daca e un pasaj
de trecere §i modul cum noi interpretam datele strazii, la nivel
interior, ^ine de o logica duhovniceasca sau de o logica a
confuziei.

205

Paradigma relafiei personale

Persoana este cea care rela^ioneaza cu o alta persoana.
Ambele se personalizeaza reciproc, pentru ca nu se vad ca ni§te
obiecte, ci ca raspunsuri la comuniune, care nu le minimalizeaza.

Persoana nu este fiin^a ei, ci aceea care i§i personalizeaza
fiin^a. Persoana nu este numai trup sau numai suflet, luate separat,
ci ea este, in acela§i timp, si una §i alta, intr-o intrepatrundere, care
poate fi separata decat mintal §i nu de facto.

Cand omul i§i pune problema de ce sa vorbesc cu altul, ca
sa ma simt eu sau sa ma simt bine, inseamna ca a inceput sa se
impersonalizeze, sa devina egoist, sa devina singur.

Pentru ca ne dam seama ca suntem dialogici, ca suntem
profunzi, ca suntem disponibili §i capabili de a in^elege pe al^ii
numai avand rela^ii cu ei. Celalalt ma face sa ma recunosc. Dar nu
ma recunosc in rela^ii stramte, ci in rela^ii generoase, in rela^ii
adanc confesive, in rela^ii de con§tiin^a §i de fra^ietate speciale.

Ce inseamna, ca sunt frate cu tot omul care a existat, exista
§i va exista? Inseamna ca sunt om creat de catre Dumnezeu, ca am
un nume si o biografie §i ca ma inscriu in aceea§i iconomie a
mantuirii in Hristos, ca tot omul de dinaintea mea, din timpul meu
§i de dupa mine. Pentru ca El a asumat intreaga fire umana,
Hristos, Domnul nostra, a asumat §i firea mea §i a oricarai om ca
mine §i to^i suntem fra^i in Hristos.

To^i suntem fra^i prin prisma faptului, ca provenim din
primii paring ai neamului omenesc, din Sfin^ii Adam §i Eva,
Protoparin^ii no§tri §i to^i suntem fra^i in Hristos, Dumnezeu §i
omul, pentru ca El ne poarta in Sine, prin firea umana luata din
Prea Curata Fecioara. De aceea e ca noi, dupa firea Sa umana,
afara de pacat, §i ca Tatal §i ca Duhul, dupa firea Sa
dumnezeiasca.

Faptul ca ne nastem ne face sa fim persoane, sa avem un
chip, o identitate, o disponibilitate pentru rela^ii. §i de ce
zamislirea §i apoi na§terea ne fac persoane? Pentru ca statutul de
persoana e eel pe care iubirea lui Dumnezeu ni-1 da, cand ne aduce
la existen^a. Nu ne na§tem o forma dezordonata de celule ci o
infa^i§are dorita de Dumnezeu, stability ca ea sa fie omul §i avem
in noi conformitatea noastra cu Dumnezeu, adica chipul Sau din
noi.

De la zamislirea noastra, din prima clipa a existen^ei noastre
noi suntem cineva, chiar daca atunci parem a fi mai degraba ceva.

206

Insa rasadul de ro§ii e ceva, care ramane ceva, ceva
incon§tient de sine, chiar daca forma, care iese din semin^e este
alta decat forma semin^ei. Pe cand omul este cineva, care se va
manifesta ca cineva, ca cineva con§tient de sine, pe masura ce are
loc dezvoltarea sa.

Rela^ia personala are nevoie de cre§terea reciproca a
persoanelor. Insa aceasta relate e prima §coala a noastra de
umanitate.

Copilul inva^a limba materna, inva^a sa rada, sa fie trist, sa
asculte cantecele §i sa le perceapa, sa rela^ioneze din gura celei /
celui, care il create. Ca sa cre§ti trebuie sa fii crescut. Ca sa fii
crescut trebuie sa te la§i modelat. Rela^ia te inva^a sa te modelezi
pe masura ce te la§i modelat.

§i te inva^a sa te modelezi pe masura ce adevarul rela^iei §i
taria ei \i se impune de la sine. §i atunci, cand vorbim despre
exemplul / paradigma rela^iei personale vorbim despre exemplul
intalnirii, al imbra^arii, al amici^iei.

A fi amical, a fi prieten cu cineva inseamna a vorbi direct.
Indirectul inseamna un minus de relate. Rela^ia personala
inseamna un plus de relate §i de con§tiin^a, pentru ca rji pasa §i
por^i §i pe arfii in tine atata timp, cat te patrunzi de nevoile §i
grijile lor.

A fi personal inseamna a lasa §i pe al^ii in via^a ta. A fi
impersonal inseamna a exclude pe to^i din via^a ta sau a pastra
doar rela^iile de subordonare fa^a de tine.

Cand iesjm din relate nu mai avem prieteni reali. Cand nu
mai avem prieteni reali incepe plafonarea in discursuri
impersonale. Oricand lasam singuratatea egoista sa ne domine
ie§im din fluxul real al existen^ei, adica din ritmul comuniunii.

207

Victorii aparente

Cand avem impresia ca am ca§tigat ceva fentand vigilen^a
altora constatam, ca ne-am umplut de ovarii §i am ramas la fel de
goi de experien^a.

Un titlu luat pe nemunca, o carte facuta pe ploconeli sau
pogoraminte abjecte, o prietenie de complezen^a, o gafa spalata cu
superbie §i nu cu recunoa§tere...sunt victorii ale proastei cre§teri,
ale prostului gust §i ale ipocriziei, deci sunt victorii aparente.

Acolo unde astazi ca§tiga de§eul §i debu§eul nu ramane
miros de sfin^enie. Ma dor victoriile infame, pentru ca ma dor
golurile, pe care le simt in cei care se bucura gratuit.

lei in fa^a blrfurile, te inconjori de laudatori...§i ce fac
randurile §i faptele tale, care te sapa de la temelie?! Ce sa faci cu
aparen^ele unei victorii? ! ! !

Ora§ul in care murdaria ca§tiga teren se surpa. Un gandac,
care strabate strada §i, in mod providential, nu a fost calcat de
marina, nu e un gandac, care a ca§tigat maratonul ci e un gandac,
care a fost lasat sa existe.

M-am uitat pe standuri. Se vand jurnalele...Cand ne plac
doar intimita^ile e semn ca decaden^a e la ea acasa. §i cand nu mai
putem sa proiectam §i sa sustinem car^i de idei, de cercetare asidua
e semn, ca nu se da doi bani pe munca.

Munca nu rutineaza, ci il sclivise§te pe om, il sculpteaza, il
face spirit creator! §i, cand te supui duhului toropelii §i crezi ca e
bine sa fii la moda, ca moda, ajungi, inevitabil, sa fii un poem
stricat, surd §i incapabil sa emotioneze.

E o victorie aparenta intrebarea, care nu i§i cauta raspunsul,
singurul raspuns. E o victorie aparenta cutezan^a de a te batea cu
Sfin^ii §i cu eroii spiritului. E o victorie hazlie sa te crezi mare^
atunci, cand tu ai butonul cu care po^i strivi via^a altuia.

Victoriile aparente sunt infamiile, despre care se vorbe§te
frumos. Victoriile aparente sunt elogiile debile ale unor min^i
furioase pe faptul ca sunt minore, ca simt §i gandesc minor.

Minoratul spiritului na§te ori razbunare jegoasa ori
duplicitate prietenoasa. N-am vazut pana acum un om, care sa fie
abject §i sa se simta bine ca e penibil dar am vazut oameni
penibili, care nu §tiau ca sunt abjec^i.

Victoriile aparente sunt abjecte. Oricum am intoarce aceasta
poveste ceva e sigur: daca nu te po^i bucura de propria ta munca §i
in^elegere nu te po^i bucura deloc. Daca nu ai...e§ti gol! Victoriile
aparente sunt golatatea insa§i a de§ertaciunii.

208

Ziua indragostifilor: o zi a vedetismelor

Daca iube§ti nu ai nevoie de o zi, de una singura, in care sa
ii spui prietenei sau so^iei ca o iube§ti. Iubirea se marturise§te
zilnic, la orice ora, daca §tii sa faci acest lucru cu delicate^e.

Numai ca in aceasta zi, daca suferi de vedetism, faci ceva de
parada ca sa i^i ara^i dragostea. Eu §tiu, aduci un buchet cat toate
zilele de flori, comanzi o masa cat trei sferturi din salariul tau, te
urci pe bloc sau pe casa §i arunci cu petale de trandafir sau te urci
pe macara, pentru ca sa vina televiziunea sa iji filmeze declara^ia
ta de dragoste.

Vedetizarea dragostei de ziua indragostrfilor ^ine de media
§i de vandabilitatea zilei. Se vand bine hainele, florile, bauturile,
bijuteriile...§i comercian^ii au nevoie de oameni, care sa creada in
exprimarea dragostei, intr-un mod special, pe 14 februarie, pentru
ca sa aiba un profit gras.

Ziua aceasta, pentru noi, nu are conota^ii religioase. Este o
zi de imprumut, pliata artificial pe modul nostra de-a fi, mai ales
in cadral segmentului foarte tanar al popula^iei.

E un trend, care vizeaza rela^iile pasagere §i tocmai pentru
acest motiv nu are prea mare onestitate. Insa e o zi inventata
pentru a predispune la rela^ii §i tocmai de aceea poate ca prinde la
cei foarte tineri, care au nevoie de afectivitate §i de incredere §i
nimeni nu le-o da.

Urmaream ieri doua cupluri de adolescent, care citeau
dintr-o singura revista, dintr-o revista pentru tineri, coco^i pe o
balustrada. Stateau cate patra gramada pe o revista §i o citeau cu
gura cascata.

Binein^eles citeau rabrica despre sex, in care o doamna
doctor ii inva^a, cum se atinge placerea nu §tiu care. §i ma uitam
pe fe^ele lor, cum stateau absorbrfi in fa^a a doua banalita^i,
crezand ca ei au nevoie sa li se spuna cum e dragostea, in loc sa o
descopere, ca relate §i ca posibilitate de comunicare, intre ei.

Ziua de 14 februarie e o zi a vedetismelor, a gesturilor
extravagante, care nu au nimic de-a face cu dragostea, pentru ca
am ideologizat sentimentele, ni s-au ideologizat, spunandu-ni-se
ca sentimentele reale sunt intre ultra-gre^os §i super-hot.

Nu ne mai plac sentimentele comune, gesturile comune,
atingerile comune §i reale dintre noi, pentru ca mereu vrem
gesturile ultraspeciale, care nu au nimic de-a face cu via^a reala.

209

§i atunci ce este ziua indragosti^ilor pentru mine? Un
experiment al altora pe naivitatea mea. Mi se spune cum trebuie sa
arate dragostea §i cand sa iubesc.

Mi se spune cum trebuie sa arat, ce sa fac ca sa iubesc sau sa
fm vazut ca iubind. Insa iubirea nu are nevoie de gesturi ca sa
devina credibila. §i, mai ales, iubirea ^ine de intimitate §i nu de o
exhibare a ei in fa^a tuturor.

Sarutul de fa^a cu to{i, imbra^atul lasciv pe strada, ca sa nu
mai zic sexul de fa^a cu al^ii arata, ca nu mai avem lucruri fragile,
delicate la care ^inem ci totul e considerat ca fiind de vanzare.

Nu: dragostea nu e de vanzare! Dragostea se inva^a intre el
§i ea, e binele lor comun, e sensibilitatea §i aten^ia unuia fa^a de
altul. Daca vrem sa iubim nu avem nevoie de o zi ci de o via^a. §i
nicio via^a nu e de ajuns ca sa iubim, adica sa-1 in^elegem pe omul
pe care il iubim.

Rela^iile pasagere, care se consuma in pacat, nu raman ca
amintiri frumoase peste timp. Gesturile extravagante nu arata, ca
avem o dragoste enorma pentru cineva, ci ca suntem frivoli §i
vrem sa epatam.

Dragostea i§i arata durabilitatea, cand e pusa in fa^a
alegerilor dramatice, cand trebuie sa alegi sa stai cu persoana
iubita chiar §i cand ea a suferit un accident, cand a avut un §oc
psihic sau a dobandit o boala contagioasa.

Adevarata dragoste e o dragoste eroica, e o dragoste sfanta,
care cere sa vezi noble^ea in celalalt, care inseamna sa dai credit
imens persoanei pe care o iube§ti, care inseamna sa admiri pe eel
pe care il descoperi mereu langa tine ca inepuizabil.

Nu ai nevoie de flori ca sa iube§ti, nici de sex ca sa fii
in^eles, nici de gesturi extravagante, ca sa fii crezut! E§ti crezut
daca il inve^i pe celalalt normalitatea ta, caracterul tau, daca intri
in via^a celuilalt la modul in care nu mai po^i fi scos de nimic §i de
nimeni din inima celuilalt.

De aceea nu trebuie sa cerem foarte pu^in de la iubirea
noastra, ci totul! Sa cerem nu doar o zi de dragoste, ci sa oferim
garan^ia dragostei pentru o via^a intreaga. Sa dam stabilitate
dragostei, prin tot ceea ce facem, daca vrem sa ne bucuram de
normalitatea unei vie^i de indragostit.

210

Credibilitatea teologicd

Am din ce in ce mai mult aversiune fata de autorii de
teologie, care nu imi arata, din punct de vedere genetic, pe texte,
evohuia ideilor lor. Doresc sa vad inlan^uirea ideilor §i nu divagari
de la tema sau conexiuni deconcertante.

Vreau substan^a, in mod condensat, a porjiunii discutate §i
nu preluari de idei neverificate. E drept ca uneori, trebuie sa crezi
in afirma^ii, in anumite afirma^ii, care {i se impun §i asupra carora
exista un consens. Insa exista multe alte afirma^ii, care trebuie sa
le verifici, daca vrei sa §tii, cum arata textul.

Intalnirea cu textul, la modul direct, ca o aplecare a unei
gandiri smerite pe marginea lui mi-a fost intotdeauna iluminativa.
Am observat adesea cat de simplu e textul §i cat de organic sunt
inlan^uite lucrurile §i ce modificare de sens poate produce o
exegeza, care incurajeaza specula^ia.

Derapajul speculativ vine din aceea, ca el profita de text
pentru a-§i proba pre-cugetarile. Insa, eu, care vreau sa in^eleg
textul, trebuie sa aduc speculative la origini, sa le verific cu sensul
real al textului §i sa vad, care este sensul manipularii din
interpretari sau daca exista vreo manipulare.

Credibilitatea teologica cred, ca trebuie sa reiasa din
organicitatea cu care prezentam geneza unei realita^i teologice. Ca
sa fii credibil astazi in teologie trebuie sa ara^i modul, cum ai
gandit pas cu pas lucrurile, cum ele au organicitate in modul tau de
a le vedea.

Ghidarea dupa sensurile textelor asupra carora meditam e
sursa credibilizarii muncii noastre. Atata timp cat prezin^i suplu §i
organic o idee, care reiese din mai multe texte, pe atat facilitezi o
intalnire reala cu textele.

Nu trebuie sa for^am textele ca sa spuna ceea ce vrem noi sa
spuna, ci trebuie sa le prezentam in a§a fel, incat sa indicam
realitatea lor plenara pentru cei, care vor sa le judece impreuna cu
noi §i sa vada cum am gandit pas cu pas lucrurile.

Credibilizarea muncii noastre are deci nevoie de
transparent, de transparent §i suple^ea intalnirii cu textele.
Transparent pe care eu o cer de la mine arata pozi^ia mea
consecventa cu realitatea mea interioara.

Transparent comentariului textual {ine de con^tiin^a, ca
vreau sa clarific, din punct de vedere teologie, anumite texte
pentru ca ele fac parte din credin^a mea.

211

Fac teologie pentru ca vreau sa imi explic credin^a pe care o
am §i nu pentru ca sa o neg.

Cei care ma citesc, ma citesc ca ni§te credincio§i, care vor sa
afle adevarul despre un aspect anume al credin^ei lor, care este §i
credin^a mea. De aceea implicarea mea teologica, dorin^a mea de
transparent §i de organicitate a mesajului ^ine de dorinja de a
folosi, de a clarifica teologie pe cei care ma citesc §i, in primul
rand, de a-mi clarifica mie insumi lucrurile.

Cu alte cuvinte, nu pot fi credibil, daca nu sunt eel mai onest
§i bine inten^ionat cu putin^a atunci, cand cercetez o anume
problematica teologica.

§i cercetez textele, le urmaresc, le redau in^elesul §i
subliniez ceea ce rezulta din ele, dar fara gandul, ca trebuie sa le
epuizez.

Apoi pun afirma^iile descoperite de mine in paralel cu arfi
comentatori §i observ cum ne situam fiecare.

Primatul textului asupra specula^iei, care survoleaza pe
deasupra textului, se impune ca atare. Rela^ia mea cu textul
implica o relate de con§tiin^a, pentru ca ma situez in fa^a lor ca un
om al credin^ei, care gandesc aceste texte in interiorul cautarii
mantuirii.

Cercetarea mea teologica nu este o reflecfie gratuita asupra
unor texte sfinte ci o necesitate soteriologica. Ma intereseaza o
anume problema teologica pentru ca ma intereseaza toate
problemele teologice §i le privesc in organicitatea lor reala in fiin^a
mea. Insa ma intereseaza o problema teologica in aderen^a ei reala
cu textele §i cu experien^a Bisericii.

E adevarat: un teolog ortodox trebuie sa vada textele
Scripturii §i ale Sfm^ilor prin prisma experien^ei eclesiale directe.
Gandim teologie asupra textelor sfinte in interiorul vie^ii Bisericii
§i al slujbelor ei, in interiorul dorin^ei noastre de a ne cura^i de
patimi §i de a ne sfin^i via^a.

Credibilitatea teologica trebuie sa se fundamenteze pe
inlan^uirea organica dintre cunoa$terea teologica §i experienta
duhovniceasca. Trebuie sa vezi textele sfinte prin harul lui
Dumnezeu, sa le sim^i §i sa le traie§ti ca pe comoara de taina a
Bisericii §i sa le explici altora cu smerenia, ca imparl faguri de
miere, via^a cereasca oamenilor.

Acolo unde exista avantul soteriologic corect in cercetarea
textelor exista reveren^a fa^a de inlan^uirea organica a inva^aturii
tuturor Sfm^ilor Bisericii.

212

Munca teologica nu trebuie sa incerce sa puna de acord, din
afara, pe Sfin^ii lui Dumnezeu, ci trebuie sa ne deschisa spre o
in^elegere interioara a inva^aturilor tuturor Sfin^ilor.

Cunoa§terea teologica trebuie sa ne coboare in experien^a
directa a credin^ei ortodoxe, in care sa ne simjim fiii fideli ai
Bisericii.

§i cred, ca in masura in care suntem capta^i de simplitatea
maiestuoasa a tezaurului de credin^a, pe atat in^elegem, cat de
serioasa §i de sfanta e voca^ia teologilor.

Intalnirea reala cu Dumnezeu, intalnirea reala cu Sfin^ii §i
cu modul de via^a al Bisericii §i marturisirea ei necenzurata este
voca^ia simpla, dar plina de mare^ie, a teologilor ortodoc§i.

213

Cu pdrintele Grigorie Pisculescu [alias Gala
Galaction] prin cimitir si despre peripatetizarea la
umbra crucilor

In ziua de 13 aprilie 1949, o zi de miercuri, ca §i astazi,
parintele Grigorie i§i nota in Jurnalul sau intim, cu 3 zile inainte
de a implini varsta de 70 de ani, cateva impresii, in urma unei
vizite a sa la Cimitirul §erban Voda, la cimitirul Bellu ortodox de
acum.

§i spunea urmatoarele:

„M-am plimbat prin aceasta necropola, cu patru zile mai
nainte de 16 aprilie, ziua mea de na§tere §i ziua cand implinesc
§aptezeci de ani...

Dar n-am avut nicio idee de polite^a §i de captatio
benevolentiae. Nu poftesc deloc sa fm localizat in Cimitirul
§erban Voda. Vreau manastirea Cernica, manastirea Neam^u,
manastirea Agapia, Valea lui Iosafat, Cemetero dei Stranieri..., §i
nici unul din cimitirele bucure§tene.

As. fi voit mai multa lini§te §i mai pu^ina trivialitate in
cartierul adormrfilor. Din pacate, necrofagii s-au inmultit. Haite
intregi de gropari, de pandari, de candelarese foiesc pe toate
potecile §i potecutele.

§i - probabil - s-au inmul^it §i aceasta spe^a, altadata rara,
din care fac parte si eu: amatorii de tihna funerara sau
necrofilosofii.

Am vazut o pereche, care trecea de la cripta la cripta §i
cerceta, prin geam, cum se prezinta interiorul" .

Intre necrofagi §i necrofili doresc sa vorbesc despre cei, care
peripatetizeaza contempland mare^ia §i decaderea umana in
cimitire.

De ce? Pentru ca in tradi^ia ortodoxa, cimitirul e legat de
amintirea continua la moarte, amintire care se constituie in una
dintre componentele ortodoxe ale fricii de Dumnezeu.

La intrebarea: in ce consta frica de Dumnezeu, raspunsul e:
sa nu calc, prin pdcatele mele, iubirea Lui cea mare fata de mine.

Iar in aceasta necalcare, alia^ii fideli ai cre§tinului ortodox
sunt gandul la moarte, vederea pacatelor proprii §i contemplarea
chinurilor Iadului.

50 Gala Galaction, Jurnal 1947-1952. Pagini inedite cenzurate, ed. ingrijita de Teodor
Vargolici, Ed. Vestala, Bucuresti, 2007, p. 140.

214

§i toate trei se leaga de mersul pe langa crucile celor
adormi^i, acolo unde ai oameni dragi sau unde to^i sunt
necunoscu^i, dar to^i i{i spun povestea lui trecator, prea trecator
cu o for^a irezistibila.

Cand e§ti tanar, prea tanar §i nu ai pe nimeni in cimitir, locul
celor adormrfi e o poveste u§oara, fara greutate. Un loc cu greutate
pare discoteca, pentru ca veselia pare mai durabila ca plansul.

Insa, cand oamenii din inima ta devin oamenii din spatele
crucilor, atunci cimitirul devine un loc de dragoste, un spa^iu, care
involbureaza inima, care o face sa planga §i care aduce in tine
umilin^a celui, care trebuie sa fie omul.

Daca parintele Grigorie dorea tihna funebra, dorea de fapt sa
se intalneasca cu eel care o sa fie §i pe care, inaintarea in varsta,
senectutea o cunoa§te, incepe sa o cunoasca mai aproape decat
via^a.

Batrane^ea e timpul, cand te sim^i tanar cu sufletul, din ce in
ce mai tanar, daca ai nadejde de mantuire §i, in acela§i timp, e
vremea care te inva^a, ca cimitirul e o certitudine mai mare decat
veselia, ca tihna sub pamant e o certitudine mai mare decat un car
de ani.

Din acest motiv, noi recomandam mersul la cimitir ca pe un
pelerinaj, ca pe o intalnire cu Dumnezeu §i cu fra^ii no§tri, pentru
ca sa ne rugam pentru mantuirea lor, ca sa ne trezim din be^ia
multor ganduri §i sa ne privim atent infa^i§area.

Niciodata nu po^i uita chipul durerii, daca \\\ implantezi
adanc in tine sim^amantul viu al mor^ii pe care il ai, pe care il
cape^i la contactul cu cimitirul.

Numai ca, atunci cand in cimitir sunt oamenii, care ^i-au
dovedit in via^a ta sau a altora, ca au fost plini de sfm^enie,
intalnirea cu ei, cu partea lor de odihna, e o intalnire cu o bucurie
fina, duhovniceasca: intalnirea cu prezen^e ocrotitoare.

Adesea merg in cimitire, pentru ca sa inva^ sa ma rog §i
pentru ca sa inva^ sa descopar simplitatea rela^iei cu cineva. Cand
vrei sa vorbe§ti cu cineva la modul autentic intimist trebuie sa
vorbe§ti simplu.

§i ca sa i^i descoperi simplitatea trebuie sa ai o intalnire,
frapanta, dureroasa, necrutatoare, cu adevarata vorbire, care e
moartea.

Numai cand moare eel pe care il iube§ti sau cand vezi
moartea cu ochii sim^i ce sa spui, cum sa spui, cat de concis sa
spui lucrurile, care intereseaza. Inve^i directe^ea murind unui fel
complicat §i steril de a pune lucrurile in fa^a cuiva, cand vezi, ca
moartea te ^ine de §ulfa, l\\ sufla repede via^a.

215

§i daca vrei sa inve^i sa vorbesti, atunci trebuie sa inveti sa
gandesti la umbra crucilor, sa te intrebi, daca ai muri atunci, in
acea clipa, unde te-ai duce si daca crezi, ca via^a este doar o
povestefara rost sau unpasaj.

Pe mine dusul la cimitir m-a inva^at ca via^a e o mare
dulcea^a, ca e un pasaj, dar ca pentru acest pasaj trebuie sa ma
pregatesc cu multa dulcea^a in inima, cu mult har, cu multa iertare,
cu multa in^elepciune, cu multa delicate^e, pentru ca sa intru intr-o
tot mai mare concrete^ duhovniceasca a bucuriei, in Impara^ia Sa.

Ma mut, vreau sa ma mut de la cele dulci, la cele cu totul
dulci ale vie^ii vesnice. §i, pe fiecare zi, cu toate pacatele mele,
privesc intr-acolo, unde bucuria nu se sfarseste si care, pentru a o
avea, trebuie sa tree prin. . .moarte.

Nu am alta poarta decat moartea, ca sa ajung la via^a. Iar
gandul la moarte nu e o povara teribila, angoasanta, ci e o mare
despovarare, pentru ca gandul la moarte ma inva^a sa nu mai
pacatuiesc, sa nu mai imi acumulez moarte.

Pentru ca moartea mea reala nu e moartea, nu e punerea mea
in groapa, ci pacatul, lenea de a sta in pacat, confundarea pacatului
cu relaxarea, cu linistea, cu descre^irea frmuii.

Desi poate parea straniu pentru murfi [le dau dreptate] am
multe amintiri, care sunt pline de moarte si sunt foarte placute,
pentru ca sunt mor^i plini de har. Am dus la groapa, am condus
spre groapa mai mul^i Sfnui in scurta mea via^a si amintirea lor
mi-e mai vie decat via^a.

Ma intalnesc adesea cu Sfmtele Moaste ale Sfin^ilor si in loc
sa ma umplu de moarte, ma umplu de o via^a bogata, de o sanatate
bogata, de o in^elepciune coplesitoare.

Da, cunosc si moartea cu capul strivit de masina, cunosc si
moartea copilului prematur sau a omului in descompunere, cunosc
si moartea groaznica, moartea infioratoare.

Insa, odata cu ea, cunosc si fa^a lina a mor^ii, fa^a care
zambeste cand ii slujesti, fa^a impacata, mainile impreunate si
calde, desi sunt mainile unui mort, moartea cu ochi dulci, pentru
ca sufletele au plecat ca mirese ale Stapanului.

Plangi moartea grozava, terifianta si te bucuri, atunci cand
moartea e inviere, cand e frumuse^e, cand e sarbatoare. De aceea,
prefer, de multe ori, sa ma intalnesc cu mine in camera de
prohodire decat cu mine in camera de nunta.

De ce? Plansul te inva^a sa dai vie^ii aten^ia pe care o merita.
§i via^a merita sa fie privita extrem de lucid, pentru ca aceasta
luciditate duhovniceasca cu care privesti via^a naste bucuria vie^ii

216

ve§nice. Iar moartea are sens tocmai, pentru ca are in spatele ei
bucuria vie^ii ve§nice.

217

1 martie §i pomenirea morfilor

Sunt multe asemanari intre ghiocelul dat de 1 martie §i
rugaciunea facuta de 1 martie pentru cei adormrfi ai no§tri. Dam
flori celor vii §i inal^am rugaciuni in fa^a lui Dumnezeu pentru
fericirea celor adormi^i ai intregii lumi. Nu se poate sa nu te
bucure un cadou viu, o floare, un grup de ghiocei pu§i intr-un mic
co§ulet, in pamant, cum nu se poate sa te mahneasca rugaciunea de
iertare, pentru cei pe care ii iube§ti.

Floarea daruita §i rugaciunea cu lacrimi de dor sunt semne
ale iubirii. Fericirea este sensul rugaciunii, bucuria impreuna cu
Sfin^ii §i tot fericirea e cautata atunci, cand ara^i ca ai o vie
dragoste pentru eel caruia ii faci un cadou.

Cand eram mic §i duceam flori profesoarelor noastre nu
con§tientizam, ca acest gest este unul atat de personalizator, atat de
delicat §i de uman. Era obiceiul, instinctul faptului de a fi delicat,
in care nrfelegeam, ca trebuie sa elogiem cumva eforturile lor
depuse pentru educa^ia noastra.

Nu doream sa ies in eviden^a ci sa acord evident, sa prezint
admira^ia mea vizavi de persoanele lor, care devenisera evidence in
noi. Acum, la distan^a a ca^iva ani, imi dau seama, ca inva^atorii §i
profesorii no§tri §i-au meritat pe deplin eviden^ierea din partea
noastra §i ca nu am daruit flori decat, pentru ca era un gest
neaparat de facut.

Nu se putea sa nu respec^i munca lor cu noi §i sarguin^a
noastra pentru invatatura, pentru a-i asculta era enorma §i cred ca
era mai mult decat o floare.

218

Da, cred, simt ca este o mare bucurie sa ai elevi, student,
doctoranzi, ucenici, copii, care sa te bucure prin munca, dragostea,
respectul §i bunul lor sim^.

Cand omul devine o floare, cand devine un copac sau un
munte de frumuse^e atunci, fara doar §i poate, cei care au
contribuit la aceasta mare^ie de frumuse^e se bucura, lacrimeaza §i
sunt fericrfi.

Toji cei care ne-au crescut §i educat merita florile inimilor
noastre, recuno§tin^a noastra §i cand facem o coliva §i luam un
litru de vin §i cu trei lumanari si venim la Biserica ca sa ii
pomenim - adica sa nu-i uitam - pe to^i cei din via^a noastra, care
au trecut la Domnul, atunci aratam, ca noi, cei care am fost
crescu^i ca ni§te flori ne revarsam frumuse^ea noastra peste ei.

Daca nadejdea noastra e numai in via^a aceasta - da, Sfinte
§i Dumnezeiescule Pavele! - traim in zadar! Daca nu exista inviere
§i nu traim in ritmul invierii nu ne bucuram de faptul, ca a venit
primavara, ca a reinviat natura, ca semn al faptului, ca via^a e §i
trebuie sa fie o continua inviere in iertarea §i mila lui Dumnezeu.

Insa, daca dorul de cei, care au fost in via^a noastra §i ii
sim^im in noi ne face sa venim §i sa ne rugam §i sa ii pomenim pe
ei, spre iertarea pacatelor lor §i spre via^a de veci, atunci ritmul
dumnezeiesc al primaverii il in^elegem si in noi. Cand l\\ spui
dragostea nu o pierzi, ci reafirmarea o adance§te in con§tiin^a
noastra, ne con§tientizeaza §i mai mult de ea.

Daca pe mormintele parin^ilor §i bunicilor no§tri lasam sa
creasca balariile cat casa sj nu le ingrijim mormintele §i nu ne
rugam pentru ei §i nu le facem pomenirile randuite de Sfanta
Biserica aratam, ca am avut §i avem o iubire §i o bucurie §i un dor
mic de ei.

Pentru ca dorul de cineva recondrfioneaza mereu rela^ia cu
acela, ne face responsabili, ne face activi §i in aceasta mi§care spre
el se revarsa frumuse^ea noastra de con§tiin^a.

Nu dovedim, ca suntem cineva, decat atunci cand iubim,
cand suntem recunoscatori §i cand iertam. Cand intrecem
a§teptarile, cand uluim, cand smerim sau inmarmurim pe oameni
cu revarsarea noastra de frumuse^e, atunci aratam ca am inva^at,
trecand prin lume, cum se imprimavareaza omul, de la Primavara
dulce, Hristos, Care indulce§te, insenineaza §i umple de candoare
inimile noastre.

Semnifwaiia cadoului nu este cadoul ci omul. In^elesul
cadoului trimite la omul care il face. Cadoul §i-a pierdut
semnifica^ia in mare parte, a devenit ceva separat de noi, atata
timp cat el nu ne mai exprima ci este un mesaj in sine.

219

Insa cadoul, in reala sa acceptiune, spune ceva despre tine,
te reprezinta, i{i reprezinta interiorul fiin^ei tale si eel care il
accepta, nu accepta ceva rup de tine ci, ceva, care e§ti tu, ceva ce
este in tine. Daca cadoul nostru este o prelungire a sentimentelor si
a constiin^ei noastre, atunci el reprezinta o expresie curata a unei
rela^ii.

Cadoul-cadou este o expresie curata a sentimentelor noastre
pentru oameni vii iar coliva si parastasul [slujba de pomenire a
celor adormrfi] este expresia curata a sentimentelor noastre pentru
cei adormi^i ai nostri.

Cum iubirea nu cade niciodata, nu se sfarseste odata cu
moartea, noi suntem cu iubiri in doua lumi: si aici si dincolo. Ii
avem in inima si pe cei adormrfi si pe cei vii, ii avem, in acelasi
cor pe to^i [in latina cor inseamna inima] si ne e dor, deopotriva, si
de unii si de aljii.

Cei adormi^i ai nostri sunt ca cei pe care ii iubim si sunt in
alte orase si ^ari, departe de noi. Departarea de ei e ca moartea: nu
ai pe cine atinge, nu ai pe cine imbra^isa, nu ai cu cine schimba
doua vorbe.

§i daca sunt departe de noi, nu ne e dor de ei? Iar daca pe
fra^ii si surorile noastre ii avem in vesnicie, Dumnezeu stie unde,
in Rai sau lad, nu ne mai e dor de ei? Ba da! Avem un dor dureros
pentru ei, un dor cu multe lacrimi, un dor ce ne sfasie inima de
durere.

Iar rugaciunea, lacrimile, pomenirile pentru ei ne astampara
dorul si, in acelasi timp, ii bucura si pe ei, prin harul lui
Dumnezeu.

Dai un telefon si produci bucurie. La fel e si cu rugaciunea:
pe cine il pomenesti, il fericesti. Pe cine il pomenesti, il umpli de
dragostea, de dorul tau, il faci deschis, mai deschis spre
comunicarea iubirii si, in acelasi timp, deschizandu-te tu, se
deschide si el si Dumnezeu ne umple pe to^i de lumina Sa.

Cum se deschide ghiocelul asa se deschide si inima spre
harul lui Dumnezeu, atunci cand recunosti mila lui Dumnezeu in
via^a ta!

Inima se deschide prin harul lui Dumnezeu. Inima se
deschide prin adevarul dragostei pentru El. §i cum poate fi
dragoste curata fara adevar? Cum sa iubesti pe cineva, daca nu il
cunosti si cum sa il cunosti, daca el nu {i se descopera, daca nu ^i
se deschide?

Ci, numai cand floarea se deschide, te umple de parfum. §i
numai cand omul se deschide te umple de frumusete. §i numai
cand rugaciunea ne deschide inimile ni se umple inima de slava

220

Sa, care ne ridica la cunoa§terea §i in^elegerea purtarii Sale de grija
continue cu noi.

Ziua de astazi este o marturisire a vie^ii, a faptului ca via^a
nu are moarte, chiar daca trece prin moarte. Moartea se dovede§te
trecere spre via^a §i moartea se dovede§te mai slaba decat rela^ia
dintre oameni. Rela^ia dintre oameni e puternica, pentru ca
dragostea e puternica, e dumnezeiasca §i este iradiere din
Dumnezeu, care ne face vii de-a pururea.

Daca nu ave^i bani de cadou §i de cina in ora§, da^i-i o floare
celui iubit, o carte, un sue, o sarutare, o privire, un telefon, o
imbra^i§are, da^i-i un muliumesc, un te iubesc, un iarta-ma.

Adica face^i in fiecare zi pa§i mai departe in rela^iile dv. cu
oamenii, pentru ca sa fi^i implini^i in via^a dv. si sa sim^i, ca va
umple^i de frumuse^e §i nu de intuneric §i de neoranduiala. Purta^i
deopotriva pe vii §i mor^i in inimile dv., ca sa f\\\ fideli atat unora
cat §i celorlarfi §i aceasta fidelitate nu va va ru§ina niciodata.

221

Decadenfa miroase in mod irepresibil

Decaden^a miroase ca gratarul aprins, cu mici pe el: i^i intra
pana in strafundul narilor. Decaderea morala miroase ca
transpira^ia. Daca ai inima in harul lui Dumnezeu nu po^i sa
supor^i scenele decaden^ei, cum nu po^i suporta veceurile
nespalate. Aten^ia la via^a ta, umplerea ta de harul lui Dumnezeu
\\\ da sa traie§ti, in mod dramatic, in proximitatea patimilor vii.

O tiganca, cu copil mic in bra^e, se pune langa mine
impreuna cu o alta, ca sa vorbeasca despre ce iese din ea, cand
are...ciclu. Se uita la mine cu satisfac^ie, vede ca ma ingreto§eaza
povestirea ei §i cand ma ridic §i plec, rasul galgaie satanic in ea.

Da, exista mul^i oameni, care se bucura, cand te fac sa
suferi, cand te vad suferind! Daca vad ca tu e§ti lini§tit, ca tu nu ai
cautarile lor perverse, hulpave, incearca sa te traga in hora lor. Dar
de ce el sa fie linistit, cand noi suntem...groaznici?l §i atunci
incearca sa te faca §i pe tine cu nervi, cu draci pe langa tine.

Te sageteaza privirile sumbre sau languroase. Ti se inculca
frica, teama, docilitate. Unde vrei sa te afirmi, acolo nu e§ti lasat.
Unde vrei sa spui ceva, acolo ^i se interzice. Nu e§ti lasat sa fii tu
insuti. Intotdeauna {i se cere sa fii altcumva. Pana cand sa fii
altcumval Pana cand sa jociyoc dublul

Insa, ce po^i face, cand duplicitatea e mai numeroasa ca...
lini§tea? Unde sa gase§ti prieteni, unde sa gase§ti lini§te, ce sa faci
cu atata bagaj de in^elepciune, daca nu exista un mediu de
intercomunicare?

Ce sa faci cu o lume separata de mitocanie, de decaden^a,
cand, dupa ce ie§i tu din Biserica sau de la rugaciunea din casa ta
sau de la o intalnire cuvioasa, dai nas in nas cu depravarea?

Pe de o parte te speli, te curatesti de infec^ii iar, pe de alta
parte, le reactivezi din plin. Nu, nu, nu contactul cu oamenii e raul
sau il provoaca, ci contactul cu a fi om fara frau, fara limite ale
bunului sim{! Contactele cu oameni, care in mod ostentativ te
violenteaza, l\\ violenteaza sufletul sunt molipsitoare, cangrenice!

Tocmai de aceea via^a ortodoxului fervent e o reala drama
in societate, in mijlocul lumii §i, in acela§i timp, e cea mai mare
binefacere. Pe masura ce imparl exemplul bun, pe atat supor^i
represaliile contra-exemplului.

Tu infuzezi lini§te si e§ti asaltat de nelini§ti. Ti se nasc
nelini§ti. E§ti pus in fa^a derapajelor, pentru ca se cere de la tine
totul, fara ca sa fii sprijinit.

222

Insa, decaden^a miroase unit, cand e imbracata in impostura.
Cand §tii ca e cme e nu pare chiar atat de rau. Dar, cand in loc de
sfat bun, gase§ti o mina in nisip, ascunsa, atunci durerea e
groaznica. Duplicitatea e suportata foarte greu. Mirosul ei te
dezgusta in limite greu de suportat.

223

Moartea lui Socrate, ce nu se spune rdspicat despre
filosofie si precizare neapdratd despre exprienfa efectivd

Textul scanat, in doua fotografii, ale sfarsitului car^ii Ooa5ov
a lui Platon, il gasi^i aici si aici. Textul e conform: Platon, Opere,
IV, trad. si com. de Constantin Noica, ed. ingrijita de Petru Cre^ia,
Ed. §tiin^ifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1983.

La sfarsitul acestei car^i e narata moartea lui Socrate si va
invitam sa citrji textul de pe fotografii - fotografii care se deschid
foarte bine in Ipernity - si care va fac capabili sa ne urmarni in
cunostin^a de cauza.

Moartea lui Socrate e un subiect idealizat in istoria
filosofiei, cand, in realitate, e un fapt banal, inregimentat cu totul
in mentalitatea si teologia pagana, care 1-a animat de-a lungul
vie^ii. Sorbirea cupei de otrava, in urma condamnarii sale de catre
tribunalul poporului se petrece intr-un mod deloc special iar
moartea il cuprinde evolutiv.

Insa, ceea ce vrem sa indicam in acest articol e faptul, ca
Socrate nu moare ca unfilosofci ca un teolog, ca un om credincios
zeilor, carora le slujise si cultului in case se inrfiase. Liba^iile pe
care vrea sa le aduca cu cupa de otrava si ultimele sale cuvinte au
marca teologica si nu filosofica.

Cocosul datorat lui Asclepios, zeul sanata^ii, e dorin^a unei
jertfe reale si nu o ironic Constantin Noica credea, ca aceste
cuvinte sunt „ultima ironie a lui Socrate. . .facuta sa ramana, pentru
intreaga posteritate, indescifrabila" 51 .

Insa nu e deloc o ironie, ci o dorintd expresd a lui Socrate
de a se aduce jertfa acestui zeu in numele sau.

51 Idem, p. 323, n. 738.

224

De ce sustinem acest lucru? Pentru ca motivele interne ale
intregii car^i <&oa8ov ne due spre aceasta concluzie, spre concluzia,
ca via^a lui Socrate era oranduita teologic §i ca filosofia sa nu era
decat o teologie pagana efeminata, scoasa din contextul imperii,
descarnata de cult.

Socrate sus^ine ideea de soarta, care guverneaza pe
oameni 52 ,inca de la inceputul car^ii, care este o inva^atura
sinonima predestinarii gandite de loan Calvin. Atunci cand e
inchis, cand e incarcerat, Socrate incepe sa compuna versuri in
urma unor repetate vise, puse pe seama zeilor, carora el le da
ascultare 53 .

Se reitereaza in carte, de mai multe ori, ideea de ascultare a
sa fa^a de tradi^iile religioase in care credea §i fa^a de „doctrinele
secrete" 54 , in care se ini^iase. Cf. Idem, n. 84, p. 166, traducatorul
roman credea, ca Socrate era un ini^iat in misterele orfice. Despre
Orfeu §i orfism, gasrfi detalii generale aici.

In p. 57, Socrate le spune prietenilor sai, ca ne aflam „in
grija §i stapanirea zeilor". Cei buni §i in^elepti ajung alaturi de

•55

zei .

In p. 68, Socrate va sus^ine celebra afirma^ie, care va fi
contestata de Sfantul Grigorie Palama, dupa cum vom arata spre
sfar§itul articolului nostru: „cunoa§terea insa§i...este de buna
seama un mijloc de purificare" .

In p. 79, iara§i vorbe§te despre tradifia credin^ei pagane §i
confirma, de mai multe ori, ca credea §i promova doctrina
reintruparii sufletelor /reincarnarea 56 .

Ideea reincarndrii se afla in conexiune directa la Socrate cu
ideea preexistenfei sufletelor inainte de zamislirea noastra ca
oameni §i cu teoria reamintirii / rememordrii cunostinielor.

In ceea ce prive§te preexisten^a sufletelor, Socrate spune, ca
„sufletele noastre existau §i inainte de a se afla in acest chip uman,
existau despar^ite de trap §i inzestrate cu puterea de a gandi" 57 .

Adica el spune, ca sufletele sunt de sine statatoare, nu
vorbe§te de o creare a lor de catre zei, ci doar de o intrapare

52 Idem, p. 51.

53 Idem, p. 55.

54 Idem, p. 57.

55 Idem, p. 58.

56 Idem, p. 69, 70, 71, 72***, 73***, 79, 80**, 81***, 90, 95, 102, 127. Numarul
asterixurilor de deasupra numarului de pagina reprezinta faptul, ca in aceeasi pagina autorul a
formulat de atatea ori aceeasi idee.

"idem, p. 79, 80** si 81**!

225

succesiva a lor in mai multe trupuri, trupul fiind considerat o
temni^a, unde sufletul „e inchis §i ferecat in trupul sau" 58 .

Cebes, unul dintre confident sai, ii aminte§te lui Socrate,
ca una dintre consecin^ele transmigrate! sufletului e cunoa§terea.
§i ca potrivit teoriei gnoseologice pagane „inva^area nu este pentru
noi de fapt decat o reamintire" 59 a lucrurilor, pe care le-am vazut
in cer, in Hades sau in vie^ile anterioare.

Faptul ca Socrate gandea teo logic §i nu filosofic, ca el
respecta cutume religioase §i nu inventa obiceiuri, se vede §i mai
bine din stratificarea reintruparilor pe care o face.

Astfel, cei care „s-au deprins cu lacomia, cu desfraul, cu
be^ia, aceia fara doar §i poate se intrupeaza ori in magari ori in
ni§te alte asemenea fapturi" . Cand a spus aceste lucruri, unul
dintre confident sai a fost cu totul de acord cu el, ceea ce
inseamna, ca acestea erau cuno§tin^e teologice arhi§tiute intre
membrii acelui cult, in spe^a al orfismului, daca acreditam opinia
lui Noica.

Iar, cei nedrep^i, continua Socrate, cei hulpavi, ca sa
dezbrace pe al^ii de posesiuni se vor reintrupa in lupi, §oimi, ulii 61 .
Deci pacato§ii nu mai redeveneau oameni, ci animale.

Socrate marturise§te despre sine, ca e inchinat zeului
Apollon 62 . Aminte§te despre zei 63 §i se jura pe zei 64 .

Pentru ca sa le dovedeasca prietenilor sai, ca sufletul este
nemuritor §i indestructibil [a se vedea p. 124 §i 126 pentru
nemuritor §i p. 125 pentru indestructibil], Socrate le spune
confiden^ilor sai, ca to^i, dupa moarte, vor cobori in Hades , care
se afla in fundul pamantului, numit §i Tartar 66 .

Dupa moarte, fiecare suflet e condus de catre demonul sau
[§i nu daimonul, in transliterare erasmica], care 1-a calauzit in
via^a, spre judecata, presupun ca a zeilor, pentru ca Socrate nu
specifica acest lucru 67 . De la judecata, demonul il duce in Hades,
unde sta pana la „timpul cuvenit", pentru ca „o alta calauza" sa il
readuca intr-un alt trup 68 .

58 Idem, p. 89 si 90.

59 Idem, p. 73.

60 Idem, p. 88.

61 Ibidem.

62 Idem, p. 92.

63 Idem, p. 52 si 119.

64 Idem, p. 110 si 113.

65 Idem, p. 126.'

66 Idem, p. 132.

67 Idem, p. 126.

68 Ibidem.

226

Exemplele noastre cred, ca ne indrepta^esc pe to^i sa
sustinem faptul, ca filosoful Socrate nu era in spe^a decat un teolog
de rand, al cultului in care se inrfiase §i ca el nu explica, de fapt,
decat cutume religioase, le explica in termeni proprii §i nimic mai
mult.

De aceea, pe patul de moarte, vorbe§te de libajii, de varsari
ritualice din potir in cinstea zeilor §i de o jertfa catre un zeu §i nu
despre concepte filosofice personale.

***

De aceea, filosofia, care e ori o teologie efeminata ori o
antiteologie nu spune, in mod clar, de foarte multe ori sau filosofii
recen^i uita sa spuna asta, ca filosofia nu se intemeiaza pe sine ci
se intemeiaza intr-o teologie sau impotriva unei teologii.

Daca filosofii pagani erau ori religio§i ori atei §i imorali
trebuie sa vedem filosofia lor prin prisma teologiei, pe care se
fundamenteaza sau pe care o discrediteaza.

La fel, cand vorbim de filosofie la Anselm sau la Abelard
vorbim de teologie scolastica romano-catolica efeminata, dupa
cum atunci, cand vorbim de filosofii protestan^i, trebuie sa vorbim
de teologii, care efemineaza teologia protestanta sau o traduc in
termeni filosofici.

Cum po^i sa faci filosofie fara Dumnezeu, daca munce§ti cu
materialul lui Dumnezeu? Po^i sa fii pro-edulcorat Dumnezeu sau
anti-Dumnezeu, dar nu po^i sa faci abstrac^ie de teologie, care e
coloana vertebrala a oricarei filosofii.

De aceea, cand ii citrfi pe Kant, pe Hegel, pe Schopenhauer
sau pe Nietzsche nu va amagi^i cu gandul, ca ei fac filosofie noua,
rupta de arealul vie^ii lor §i al credin^ei pe care o au, ci studia^i
vie^ile lor §i teologia vie^ii lor, care se afla in spatele sistemelor lor
filosofice, ca sa vede^i pentru ce pledau, de fapt, sau impotriva a
ceea ce luptau.

Cand indepartam forfa de staniol in care sunt impachetate
vie^ile filosofilor §i le privim cu aten^ie, in afara criticii literare,
care orneaza totul ca la supermarket, rezultatul e devastator de sec.

Observam vie^i serbede, cu multe excese, cu multe pacate,
ca §i in spatele istoriei literare §i luciferisme cu duiumul.

227

Dar, mai ales, observam. ca in spatele filosofiei lor stau
cateva concepte teologice decontextualizate, care sunt, de fapt,
toata osatura filosofiei lor ca atare.

***

Intr-unul dintre tratatele Sfantului Grigorie Palama
impotriva lui Varlaam Calabritul, a§a, peste timp, acesta ii
raspunde lui Socrate in urmatorii termeni in problema
gnoseologiei:

„Ei zic: Nimeni nu poate fi pdrtas de [la] desavdrsire si
sfintenie, dacd n-a aflat adevarul despre existence; iar a afla
adevdrul acesta fdrd a distinge, fdrd a te servi de silogism si
analizd, e cu neputinfd. A§adar, deduc ei, cei ce doresc sa ajunga
la desavar§ire si sfintenie, trebuie sa invete §i sa-§i insu§easca
metodele §tiin^ei lume§ti [adica filosofia §i logica n.n.], de-a
distinge, de-a face silogisme §i analize.

Prin astfel de argumente se silesc sa faca in^elepciunea
pieritoare, iara§i eficace [adica sa instituie iara§i in locul cuntfirii
de patimi filosofia, ca in antichitate, ca ocupa^ie de prim ordin in
credin^a ortodoxa n. n.].

Daca, in loc de aceasta, ar fi venit cu smerenie sa afle
adevarul de la cei ce pot judeca toate [adica de la isiha§ti, de la
oamenii, care au experiat lumina dumnezeiasca n.n.], ar fi auzit, ca
aceasta opinie a lor e cuget elin, erezie a stoicilor §i a pitagoreilor,
care declard cunostinfa provenitd din studiul stiinielor treapta
ultima a contemplaiiei.

Noi insa nu socotim cuno§tin^a dobandita prin ra^ionamente
§i silogisme, drept adevarata opinie despre lume, ci pe cea, care e
dovedita prin fapte §i via^a, care singura e nu numai adevarata, ci
si singura §i neschimbata; orice ra^ionament, se spune, e rasturnat
de alt ra^ionament; via^a insa, cine o rastoarna?

Ba socotim ca nici pe sine insu§i nu se poate cunoa§te
cineva prin metodele deduced, silogismului §i analizei, daca nu
§i-a curajit mintea printr-o cain^a obositoare §i printr-o asceza
sus^inuta, de orice vanitate §i rautate.

228

Caci cine nu-si face mintea astfel, acela nu-si da seama, cu
toate cunostkrfele lui, de micimea proprie, lucru care formeaza un
inceput bun pentru a se cunoaste pe sine" 69 .

Dupa cum se observa, Sfantul Grigorie considera, ca sursa
adevarata de cunoastere este experient.a efectiva a curatirii de
patimi, care ne aduce adevarata cunoastere despre noi insine si
adevarata teologie.

§i ca, filosofia e perceputa corect, real, ca si teologia
anterioara ortodoxa sau eretica, daca esti pe drumul curatirii de
patimi si in^elegi toate in cadrul experient.ei duhovnicesti reale.

Cunoasterea e participare la viat.a lui Dumnezeu si numai cu
Dumnezeu \i se lumineaza adancurile tale, \i se fac evidente
sensurile lumii si ale tale in cadrul ei. Nu trebuie sa ne temem de
filosofie, de cultura, de stiin^a, de politica sau de mondenita^i
diverse, in sensul de a le in^elege si a le problematiza atata timp,
cat nu punem pe primul plan cunoasterea din curiozitate, ci
punem pe primul plan viafa duhovniceasca si dorinia de a
infelege, in harul lui Dumnezeu, lumea in care traim.

Via^a duhovniceasca e o continua dezvrajire de idoli vechi
sau recen^i, de cutume oarbe sau de idei preluate fara prea multa
judecata si de aceea, in cadrul ei, totul se judeca din nou, se judeca
serios, se judeca continuu.

§i toate sunt judecate, pentru ca trebuie sa ma cura^esc de
pacate si sa ma mantui. Daca eforturile noastre nu converg, nu se
intalnesc in drumul nostru spre mantuire. . .am esuat.

Dar, daca toate eforturile noastre teologice, culturale,
filosofice, sociale se intalnesc in cadrul induhovnicirii noastre,
atunci suntem cu to^ii folosi^i si suntem incapatori, tot mai
incapatori.

Cf. Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Staniloae, Viata si invataturile Sfdntului Grogorie Palama.
Cu patru tratate traduse, ed. a Il-a, cu o prefata revazuta de autor, Ed. Scripta, Bucuresti,
1993, p. 185.

229

Despre pozifia sociald §i valoarea personald
in postmodernitate

Ideea articolului de fa^a a ^asnit din propozrfia urmatoare:
„omul este pozi^ia sa in ierarhia sociala" . Omul actual este
valorat / valorizat/ evaluat nu in func^ie de ce este, ci de cine este.

Ce este omul, este o intrebare teologica si, poate, si
filosofica. Insa, in primul rand, in mod natural, e o intrebare
teologica.

Pe cand: cine este, ce functie sociala reprezinta, este o
intrebare ideologica, pentru ca este integrata in categoria
intereselor de grup capitaliste.

Ce este are doua raspunsuri: e un om impreuna cu
Dumnezeu sau e un om, care lupta impotriva lui Dumnezeu. Ca sa
fii om trebuie sa fii cu Dumnezeu. Ca sa fii neom sau drac
impieliiat, potrivit zicalei, trebuie sa fii impotriva voii lui
Dumnezeu.

Ideea de mixtura, ca po^i sa fii si cu Dumnezeu si cu dracu,
nu are relevant ontologica. Cine se crede farsor de profesie nu
este, in acelasi timp, si cu Dumnezeu si impotriva Lui, ci este...
numai impotriva Lui. Constat acest lucru din punerea fa^a in fa^a a
farsorului sau a cameleonului ontologic si a Sfantului, adica a
personalizatorului real al firii umane.

Cel care pretinde ca este ceva, pentru ca este cineva are
relevant in fa^a celor, care vor sa fie cineva sau pretind ca sunt
cineva. Mai pe in^eles, demnitatea sociala nu te face sa fii ceva din
punct de vedere ontologic ci doar cineva, cineva investit cu o
calitate pe care, se prea poate, sa nu o ai ca posesiune.

Demnitatea statala se confera, se atribuie cuiva pentru
anumite merite. Insa pot fi si simulate acele merite. De aceea
postura sociala este discutabila, este pusa sub semnul intrebarii,
daca nu este echivalen^a intrefapt si cuvdnt, demnitate §iprezenia
interioard.

Asa se explica faptul de ce cuvintele capata greutate in ochii
oamenilor nu pentru ca au valoare in mod neaparat, ca vin din gura
unui om care stie ce spune, ci pentru ca vin din gura unui om, care
are o functie.

Cf. H-. R. Patapievici, Omul recent. O critica a modernitatii din perspectiva intrebarii: Ce
se pierde atunci cand ceva se cdstigd?, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2001, p. 100.

230

Func^ia e supralicitata, pentru ca e despar^ita de interioritate.
Po^i sa fii impropriu functiei dar sa ai cuvinte credibile din punct
de vedere institutional.

Insa, valoarea personala nu este tranzitiva §i nici separabila
de tine ca atare. Un om, care a suferit in inchisorile comuniste, are
durerea si suferin^a ca posesiuni vii, chiar daca amintirea le-a
atenuat.

La fel, in vie^ile Sfm^ilor, realitatea prezen^ei lui Dumnezeu
in via^a lor nu e de nivel lingvistic sau al povestirilor inchipuite, ci
de nivelul celei mai brutale realita^i §i certitudini.

Stai de vorba cu Sfnuii §i iji spun ce revela^ii au mai avut,
din ce ispite i-a mai scapat Dumnezeu, ce i-a mai luminat
Dumnezeu... adica sunt plini de realitatea a ceea ce sunt sau sunt
plini de realitatea a ceea ce ii face sa fie ceea ce sunt.

Daca po^i sa certifici ceea ce e§ti din punct de vedere
ontologic §i al rela^iei, al rela^iei reale cu Dumnezeu §i cu oamenii,
atunci e§ti. Nu po^i sa fii §i sa nu fi o valoare, posesorul unei set de
valori, de daruri, de harisme. . .

Nega^ia prin smerenie, nega^ia smereniei nu ^ine de faptul,
ca nu le ai ci ca nu vrei sa ii le revendici in fa^a oamenilor. Pentru
ce sa te lauzi cu darurile, pe care \\ le-a dat Dumnezeu? Asta e
intrebarea Sfantului Pavel! De ce sa te lauzi, ca §i cand ai avea
ceva, daca ai primit totul de la Dumnezeu?, se intreba Sfantul
Pavel. Ce ai, ca sa nu-1 fi primit de la El?

Insa reala smerenie nu ascunde nimicul, nu ascunde o
retorica goala, nu acopera lipsa harului, ci prezen^a lui in via^a §i
in fiin^a noastra.

Omul duhovnicesc dezvaluie din experien^a sa
duhovniceasca, vorbe§te despre sine, doar pentru a vorbi despre
darurile lui Dumnezeu date siesj. El vorbe§te despre sine pentru ca
sa vorbeasca despre El. Adevarata marturisire de adevaruri e
mul^umirea, slavoslovia fa^a de Dumnezeu, care a produs toate in
via^a noastra.

Dar, ca sa fiu catalogat ca cz«ev#...trebuie sa am CV bogat,
extins. Acest cineva social trebuie sa joace dupa ni§te reguli, sa se
introduca in regulile repertorierii, ale clasificarii muncii. El ajunge
cineva pentru ca a studiat, are urmatoarele diplome, are
urmatoarele dexterita^i, §tie urmatoarele limbi, are urmatoarele
proiecte, a produs urmatoarele unelte, lucruri, car^i. . .

Insa acest cineva poate fi gol de rela^ii §i totodata de harul
lui Dumnezeu, ca unul care i§i revendica autonomia §i suprema^ia
intr-un domeniu pe baza unor fapte.

231

Faptele vorbesc si rela^iile parteneriale, pentru ca sa
ajungi... cineva. Dar ajungi cineva nu prin tine, ci prin faptele tale
rupte de tine, prin obiectele si car^ile tale sau prin scenariile de
film pe care le faci sau pentru strategiile tale de marketing si nu
pentru ce esti tu.

Ce esti tu nu conteaza, daca ai prieteni buni, mul^i si
influen^i. Ce esti tu nu conteaza, ci ceea ce pari safii tu. Tocmai
de aceea: merge sa fie ministru, merge sa fie preot, merge sa
fie... pentru ca pare a fi capabil, pentru ca portofoliul il arata a fi
capabil.

Insa ce esti tu, cine esti tu cu adevarat in fa^a lui Dumnezeu
este cea mai mare bucurie si nu cine pari tu sa fii. Implinirea de
sine e intotdeauna valorica si experien^iala si niciodata pur
declaratorie.

A fi inseamna a avea in tine valorile despre care vorbesti, a
fi una cu tine. §i de aici vine greutatea cuvintelor, pentru ca ele te
exprima, pentru ca sunt forma de descriptivare a interiorita^ii tale.
Cuvintele te descriu, cand ceea ce spui si esti. Cuvintele te neaga,
cand afirmi lucruri, care nu esti.

Propozrfia de inceput preciza faptul, ca nu ne intereseaza
cine esti, daca nimeni nu te lauda. Adica noi, postmodernii
capitalisti nu dam doi bani pe tine, pentru ca esti Sfant sau geniu,
daca nu ai popularitate, daca nu vorbeste nimeni despre tine, daca
nu te mai in^eleg si al^ii, ca sa ne dea marturie despre tine.

Noi nu stim ceea ce spui tu, cine esti, pentru ca nu te
in^elegem. Dar daca vin ahii si vorbesc despre tine, daca te lauda
al^ii, atunci te facem imediat cap de afis al spectacolului, prin care
noi te vindem, te scoatem la mezat.

§i astfel, dintr-un nimeni devii, peste noaptQ... cineva. Dar
nu devii cineva, pentru ca noi te-am in^eles sau te iubim, ci pentru
ca atragi publicul, convingi, esti bun ca sa faci ceva...si noua ne
iese bani din treaba asta.

Daca se dovedeste ca stii safaci ceva... ajungi cineva. Daca
se spune despre tine ca esti bun ca sa faci ceva anume si daca si
ara^i, ca po^i sa faci ceva, atunci ajungi. ..cineva.

Insa, adevaratul cineva trebuie sa fie ceva. Ca sa fii cineva
trebuie sa fii cineva mai inainte de a te cunoaste to^i ca cineva.
Trebuie sa fii cineva constient de capacitate si modul tau de a
face ceva.

Daca func^ia te-a facut mare, prolific si substantial... atunci
nu esti un cineva real si timpul dovedeste asta. Cand nu esti cineva
nu po^i rezista valoric.

232

Pentru ca valoarea se dobande§te numai in relate cu
Dumnezeu §i cu oamenii, in rela^ii reale, prin eforturi reale, prin
munca reala, prin incordari reale, prin cautari de in^elegere reale.

Concluzia pledoariei noastre e aceea, ca pozrfia sociala nu te
face cineva niciodata. Po^i sa fii elogiat de catre to^i sau contestat
de catre to^i §i asta nu strica cu adevarat realitatea ta interioara. Ea
este cea care este, pe care o ai, daca ea este reala.

Propulsarea spre a fi cineva fara sa fii cineva e raspunsul la
intrebarea: ce se pierde atunci, cdnd se cdstiga cevafals?, pe care
domnul Patapievici a rezolvat-o magistral, din punct de vedere
teologic §i filosofic in Omul recent, care este omul de tipul cineva
super fiuu.

Cand vrei sa ca§tigi in notorietate, atunci pierzi in valoare §i
cand ai valoare, notorietatea nu e o problema prea mare, nu te
supara prea tare atata timp, cat notorietatea e mediatica in
postmodernitate / e mediatizata §i se ca§tiga imediat. . .daca ceea ce
pretinzi ca esti §i esti. Mai devreme sau mai tarziu ceea ce e§ti,
e§ti. Ramai ceea ce e§ti.

Intr-o predica a PFP Teoctist la praznicul Sfantului Dimitrie
Basarabov, amintind via^a acestuia, ne spunea celor din pia^eta, ca
Sfantul Dimitrie, care era cioban, a murit intre doua pietre, singur,
fara ingropare, pana cand, din voia lui Dumnezeu, 1-au scos apele
Lomului §i ni 1-au adus, iata, si ne inchinam cu to^ii lui, unui
necunoscut pentru contemporanii lui. . .§i to^i ne plecam in fa^a sa.

Pentru ca era. . .a rdmas. §i ma refer aici la a rdmdne in mod
eseniial in con§tiin^a si venera^ia oamenilor §i nu in mod teribilist,
ca unul care ai omorat nu §tiu ca^i oameni sau au avut o via^a
libertina la culme.

Postmodernitatea incurca valoarea cu profitul. Contuarul de
vizite al blogurilor noastre e postmodern §i daca e gandit
postmodern suna cam a§a: numdrul de vizitatori aratd valoarea
celor spuse aici, in acest spafiu web.

Insa axioma e falsa! Cum e falsa §i axioma: am primit 60 %
dintre voturile alegatorilor, deci sunt eel mai iubit dintre romdni.

Insa votul nu arata neaparat valoarea persoanei, care
candideaza, ci optiunea conjuncturala, la nivel politic, a
alegatorilor.

Alegi pe eel mai rasarit dintre arfi doi sau trei. Alegi din
ceea ce {i se pune in fa^a §i nu din ceea ce ai alege in mod ideal.

Punem punct. . .fara alte concluzii.

233

Materialismul lui Plotin §i materialismul nostru
1 . Observa^ii de dincolo de tema noastra

a) Filosoful Plotinos / Plotin este pentru noi, personal, un
plagiator mediocru al teologiei creatine, care, din nefericire, a
capatat o important nemeritata §i stranie in randul teologilor sec.
19-21.

Indeosebi pe baza scrierilor sale a fost pur §i simplu
desfiin^ata persoana §i opera Sfantului Sfin^it Mucenic Dionisie
Areopagitul, imens teolog, episcop §i martir al secolul I d. Hr.,
piatra fundamentals a teologiei ortodoxe din toate timpurile.

b) Recent, in limba romana, il avem pe Plotin in edifia
Andrei Cornea 11 . Traducerea d-lui Cornea ni se pare greoaie, mai
degraba una care parafrazeaza ideile, decat una care reda textul
filosofului ca atare, care idealizeaza opera §i persoana acestuia §i
in care se folosesc in mod ambiguu §i aberant majusculele, pentru
a nu se mai in^elege, cand e vorba de planul divin §i cand e vorba
de planul uman al descrierii.

Cu toate acestea e o traducere, care va poate duce, in mod
substantial, mai aproape pe Plotin, in special pe dv., teologii §i
cre§tinii ortodoc§i, care credeti sau ati fost inva}a}i sd credeti, ca
Sfantul Dionisie Areopagitul s-a inspirat din opera acestuia.

c) Studiul nostru pe opera lui Plotin ne-a adus in fa^a un
teolog pagan, care §i-a asumat idei §i experience teologice creatine
de-a valma §i le-a introdus in sistemul sau de gandire §i de via^a,
creand o ciorba ideologica demna de cea mai suava
postmodernitate.

Din acest motiv, ca teolog ortodox, nici nu mi-ar fi trecut
prin cap, ca Plotin, care se jura pe Zeus, care are vederi demonice
[nu daimonice] §i e un materialist idealist ar putea fi inspiratorul
Marelui Dionisie.

d) Va invit sa cunoa^te^i edrfia romaneasca recenta a
operelor lui Plotin [deja Humanitasul o da la jumatate de pre^] sau
edrfiile online in limba engleza sau in originalul grec, pentru a

71 Opere, vol. 1, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2003, 442 p. si vol. 2, Ed. Humanitas, Bucuresti,
2006, 468p.

234

observa, cat de pagana §i deloc elevata, pentru un cre^tin ortodox,
este opera acestuia.

2. Materia ca mort masurabil [veicpov K6Koa|j,r||j,6vov]

Pasajul din Enneade II, 4, 5, pe care il vom cita imediat,
care se refera la cele doua feluri de materii ni se pare eel mai
relevant pentru a ini^ia o discirfie cu privire la materialismul
idealist pe care 1-a profesat Plotin §i care are multe in comun §i cu
orientarea metarialista a ideologiei postmoderne.

2. 1. Textul paradigmatic

„f| \)kv yocp 6e(.a AaPouoa to 6pi(ov ai)xr\v (a)f|V copLO|j,6vr|v
Kal voepav e^ei ti Se copiane vov \)kv tl yLY vem L °u H-TF (wv
oi)8e voouv dAAa veicpov K6Koo|ir||j,6vov", cf.

la Senneade-2.pdf [337 Kb]

2.2. Traducerea noastra:

„Caci [materia] dumnezeiasca, luandu-§i o [forma] defmita,
aceasta are o via^a defmita §i mintala, pe cand [materia terestra],
de§i este defmita, aceasta nici nu traie§te, nici nu gande§te, ci este
un mort masurabil".

2. 3. Traducerea lui Andrei Cornea:

„Caci prima materie - cea divina - preludnd definitul,
poseda o via^a defmita si inteligenta. Cea de-a doua Materie
devine, adevarat, ceva definit, dar nici ea nu traie§te, nici nu
gande§te, ci este un cadavru dichisit <veKp6v K6Koo|j,r||j,6vov>" 72 .

2. 4. Andrei Cornea merge pe textul englez mai degraba
decat pe eel grec:

12 Cf. Plotin, Opere, vol. 1, trad., lamuriri preliminare si note de Andrei Cornea, Ed.
Humanitas, Bucuresti, 2003, p. 349.

235

„The Divine Matter, though it is the object of determination
has, of its own nature, a life defined and intellectual; the Matter of
this sphere while it does accept determination is not living or
intellective, but a dead thing decorated", cf. II, 4, 5.

2. 5. Observa^ii personale

Nu poji scrie materia de ordinul doi, materia teresta, cu
majuscula, pentru ca cititorul nu o poate delimita de cealalta. Cum,
la fel, nu po^i scrie suflet cu majuscula, cand e vorba de sufletul
individual, nu po^i scrie minte / inteligenid cu majuscula. . .

Insa po^i scrie Unu, Principiu cu majuscula, pentru ca e
vorba despre divinitatea non-personala, greu de caracterizat, a lui
Plotin.

§tim ca preluarea-traducere de acest tip e una filologica, de
tip comunist, ca s-a practicat din plin la noi §i cand a fost vorba sa
punem textele ortodoxe chirilice in romana cat §i sa punem pe
greci in romana. Insa la ea trebuie sa renun^am daca vrem sa fim
lizibili pentru cititori.

Cf. Le Grand Bailly, ed. Hachette, 2000, p. 1075, adverbul
K6Koa|j,r||j,6vov inseamna avec mesure, chiar daca vine de la koo|j,4g)
§i noi il traducem cu primul sens, eel de impodobire,
cosmetizare . . .

De aici ne-am dat seama [dar §i din alte amanunte, care nu
rfi scapa, daca e§ti atent...] ca traducatorul roman a tras cu ochiul
mai mult la edrfia engleza decat la greaca lui Plotin.

2. 6. Sa vorbim pe §leau despre Plotin

Pentru acesta, §i in cer, §i pe pamant exista materie, numai
materie §i, chiar daca vorbe§te despre suflet, Plotin nu avea ideea
de spiritualitate, pe care cre§tinismul a adus-o lumii.

Pentru el materia de dincolo, din cer, era mintala,
inteligenta, sa-i zicem raiionald, pe cand materia de aici este un
cadavru fdrd inteligenia, fara ra^ionalitate, pe care noi putem sa il
tran§am, sa il masuram, sa il detestam dupa cum vrem.

Aceasta este adevarata doctrina pagana, doctrina pura a lui
Plotin. Ideea de extaz, de ra^iune, de frumuse^e a virtu^ilor sunt
spolieri ale teologiei creatine. Acelea au fost aduse in ghiveciul
teologic §i nu filosofic al lui Plotin, pentru ca, dupa parerea
noastra, filosofii pagani nu faceau, decat sa popularizeze teologia

236

altarelor pagane, a inchinarii la demoni §i oameni, in care ei se
inrfiasera.

Erau un fel de masoni cre§tini sau de bapti§ti ortodoc§i, ca
cei de astazi...care amalgamau tot felul de idei in sistemul lor
teologic sincretist.

Insa materia divina, cat §i formele ei sunt un postulat §i nu
un fapt sigur pentru Plotin . Iar materia analizabila este lipsita de
adancimi, ea are doar forme dar nu §i ra^ionalitate.

3. Fotografia postmoderna are doar forme

Postmodernul este robul formelor §i nu al adancimilor. Daca
formele arata o existen^a, nu conteaza daca existen^a e reala. De
aceea po^i inventa o femeie cu forme superbe pe calculator §i de ea
se poate indragosti cineva...dar ea nu e reala. Ea este doar un
complex de linii seducatoare. . .

Po^i modifica fotografia unui actor, a unui politician, po^i sa
te joci cu formele, care apar intr-un film, intr-o fotografie, intr-un
spot publicitar. . . pentru ca formele sunt descarnate, nu au trap.
Formele sunt ma§ti, sunt de domeniul iluzoriului pur.

4. De ce materia este un mort pentru Plotin?

Pentru ca sufletele, care au o via^a anterioara in afara
trupurilor, ca spirite libere §i pure, atunci cand vin in trapuri afla
raul §i „firea rauta^ii" 74 . De§i sufletele emana din Unu, din
Principiul tuturor lucrurilor §i inva^a in cer, dincolo, ce e binele, pe
pamant ele afla ce e binele prin comparable cu raul pe care il
descopera pe pamamt 75 .

De ce materia e rea pentru Plotin? Pentru ca e un rdu
necesar pentru el. Pentru ca sa distingi binele de rau §i sa te
in^elepte§ti in consecin^a ai nevoie de venirea ta pe pamant, pentru
a vedea ce e raul. Insa raul e constitutiv materiei pentru Plotin. §i
daca materia a decurs din Unu, atunci §i Unui e rau.

Pesimismul pagan, venit din dualismul ireductibil dintre
spirit §i materie, te invadeaza la tot pasul in opera lui Plotin. Afli,
ca §i la magistral sau Platon, ca Plotin e devotat zeilor, ca se jura
pe zei, ca crede in preexisten^a §i reintraparea sufletelor, ca §i

73 Cf. ed. Cornea, vol. 1, p. 347.

74 Idem, p. 260.

75 Idem, p. 263.

237

plantele au suflet, ca exista un suflet universal, §i ca in Hades stai
in noroi.

Pentru statul in noroi, a se vedea Idem, p. 167, care e o idee,
spune el, aflata in cadrul misterelor pagane, fara sa ne spuna in ce
fel de mister e fusese inrfiat.

5. Ai bani. . . ai valoare. . .

Valorile postmoderne sunt cumparabile. Cumperi tot...§i te
vinzi tot. Asta la nivel ipotetic.Numai ca sufletul nu se vinde la
pachet sau la litru. Iar virtu^ile nu se vand nici daca l\\ stau inainte
carcera sau tunul.

In decembrie 1989, credin^a §i dorul de libertate, de sanatate
a liberta^ii a tinerilor romani - caci ei au fost majoritarii §i
sufletele de Martiri - a biruit §enilele tancurilor. Cei care au jefuit
libertatea ca§tigata prin sange, nu §i-au cumparat demnitate in
acest fel, ci au continuat ceea ce inva^asera in regimul turnarii, a
turnatoriilor inumane, degradabile.

Daca e§ti inva^at sa fii prost, insensibil, canalie...§i crezi ca
via^a asta e buna .. .atunci totul e de vdnzare. Insa, NIMIC NU E
DE VANZARE...In aparen^a cumperi tot, dar, de fapt, te vinzi, te
pierzi, e§ti cumparat de banii pe care ii ceri, ii pretinzi, ii
jecmane§ti...

6. Materia este transparenta harului

Daca pentru Plotin materia era moartd, pentru noi materia
poate fi inviata, transfigurata de catre harul Treimii. Materia nu
este amorfa ci ra^ionala, penetrata de har. Materia e vie, e
profunda, e ra^ionala, pentru ca a fost creata de Logosul
dumnezeiesc, de Fiul lui Dumnezeu.

Daca materia e profunda §i plastica, daca e penetrata de har,
daca omul va trai ca fiin^a induhovnicita pentru ve§nicie, atunci nu
materia este sediul raului, nu trupul nostru, nu alte trupuri, ci raul
sta in alegeri rele, in pacat.

238

7. Diferen^e

Materia e rea, rece §i moarta pentru Plotin. Pentru mine, ca
teolog ortodox, ea este un mediu al manifestarii slavei lui
Dumnezeu, pentru ca e crea^ia lui Dumnezeu.

Daca consideri materia rea, atunci nu po^i sa i^i asumi
lumea, via^a in lume pentru a o sfin^i §i pentru a te sfnui, pentru ca
crezi, ca pacatul tine de faptul de a avea trup, ca Plotin, §i nu de
faptul de a alege ce e neconform cu noi, adica de a pacatui.

Daca materia e moarta nu am mai fi avut niciun progres in
domeniul biologiei, fizicii, chimiei...Daca materia nu are
ra^ionalitate §i nu e maleabila, atunci nu am mai fi avut niciun
obiect al hipertehnologiei actuale.

8. Atingi numai trupuri

Iubirea dintre doi in§i cere atingeri. Atingerile sunt normale
intr-o relate. Doi prieteni se saluta, se imbra^eaza, se saruta pe
obraji. Un cuplu de indragosti^i se saruta, se imbra^eaza, se
Strang cu putere in bra^e, vor sa se soarba reciproc, au nevoie de
intimitate.

Daca nu exista iubire/prietenie/rela^ie, nu exista
nici... atingeri reale. Saluturile impersonale dintre doi angaja^i,
vanzarile trupului pentru munca sau sex, atingerile neinten^ionate
in ma§ina sau metrou, unde stam precum iarba in remorca nu
sunt... atingeri.

Atingerile cer...suflet. Ne atingem trupurile, pentru ca sa
scoatem la lumina adancurile sufletului nostru. Daca atingi numai
trupul nu atingi... §i iubirea, admira^ia celuilalt. De aceea cumperi
trupul dar. . .nu §i inima.

Ca sa fii admirat trebuie sa fii de admirat. Nu vei putea fi
admirat cu for^a. Nu vei putea sa fii o valoare in absen^a
participarii la sursa valorilor, care este Dumnezeu.

De aceea NU POTI SA CUMPERI NIMIC. Tot ce
cumperi... ai pierdut deja. Daca vrei sa ramai in cineva daruie
adancul din tine, atinge-1 cu adancurile tale, pentru ca sa il ai al
tau, pentru ca sa se indrepte catre tine.

Trupul fara suflet este ca moartea fara via^a. Daca ai via^a,
vezi trupul prin suflet, te urci prin trup la sufletul celuilalt. Daca ai
moarte, daca e§ti un cadavru ambulant, nu vezi via^a, ci cobori in
moarte, in pacat, §i sufletul cat §i trupul.

239

Complexele insignifianiei. Studiu de caz. Nume de
cod: „Nicu Tried"

NEVER BE AFRAID TO SAY WHAT YOU FEEL

1 . Prolegomena

Probabil a^i intalnit vreodata pe strada oameni
care...vorbesc singuri. Da, e o problema dureroasa! §i vorbesc
singuri pentru ca se simt insignifiarrti, mici, parasrfi, marginalizati.
Uneori, daca vor sa fie vdzufi, ori te bruscheaza, ori te naucesc cu
da-mi si mie un ban, ori te insulta, ori te scuipa etc. E o problema
complexa...

Fa^a aparent anonimd a internetului permite faptul, ca orice
frustrat sa zica ce vrea. Dupa cum va spuneam §i alta data am avut
parte de multe comentarii §ocante pe blog de-a lungul timpului, nu
atat pentru noi. . .ci pentru drama unor astfel de oameni.

Amenin^ari, dracuituri la drumul mare, chestii de
neingurgitat...pe care nu ar fi avut tupeul, prea mul^i, ca sa {i le
zica in fa^a. . .pentru ca insulta costd.

Dar, pentru ca mul^i cred, ca noi nu §tim cine sunt, i§i permit
sa ne-o zica nu numai romdneste ci. . .si abject de banal. . .

2. Comentatorul „special" Nicu Tried

Ave^i aici mesajul sau de astazi [in original], caruia vom
incerca sa ii lumindm mesajul.

240

- Cine e?
Raspuns oficial: I don't know!

- De cand nu am mai primit asemenea mesaje, cu un iz
apartQ...teologic7

- Aici avem un raspuns dureros §i mai complex... Pentru ca
astfel de mesaje au inceput odata cu disputa universaliilor §i cu
lupta pentru rating eclesial, adica atunci cand pastoral Cracera a
ini^iat stupida altercate cu noi §i care a durat vreo doua saptamani
de astfel de mesaje, pe care, din mare prostie dar §i durere, le-am
§ters.

Nu insinuam ca le-a scris, pe toate, pastoral Cracera, dar ca
sustinatori ferven^i de-ai sai i-au dat ajutoral §i ca...atacurile lor
emailistice s-au terminat dintr-o data, dintr-un foe, la sfar§itul
celor doua saptamani de balacariri religioase, a§a, cum, mai apoi,
am vazut ca se. . .practica in circuitul lor. . . dar nu numai al lor. . .

Dar, §i iara§i e grav, am inceput sa primim ceva asemenea,
de la ortodoc§ii no§tri de aceasta data, dupa recenzarea critica a
episoadelor Dalles 1 §i Dalles 2,

[Dalles 1 = Claudiu Tarziu reac^ioneaza pe blogul sau, pentru ca un
preot, adica noi, am spus in cadrul unei conferee publice, ca Sfantul Sinod al
Bisericii Ortodoxe Romane nu §omeaza, ci are in vizor, printre altele, §i
canonizarea Sfin^ilor romani recenti, pentru ca acolo se spunea, ca Sfantul
Sinod e impotriva canonizarii Sfinfilor inchisorilor comuniste si

Dalles 2 = admiratorii colegului Danion Vasile reactioneaza fulgerator
de repede pe Orthoblog si pe blogul lui Laurenfiu Dumitru, vizavi de
articolul-recenzie, in care asemanam pregatirea lui Danion pentru conferinte,
munca sa de cercetare efectiva, pentru a conferen|ia odata. ..cu stiinta despre
muzicologie a manelistilor autohtoni, care zgandara coarda dupa ureche]

emailuri ortodoxe cu o vehement rar intalnita, la trei zile
dupa ambele evenimente.

E un cod cumva, nescris, intre noi, ortodoc§ii, ca dupa trei
zile sa denigrezi pe cineva, care l\\ zice ceva, care face vreodata
vreun comentariu critic la adresa ta sau la trei zile dupa moartea
lui sa vii sa te rafuie§ti, cu posteritatea pe care o are?

Oare pe cine am deranjat atat de mult §i de greu, de unii
ortodoc§i nu ma pot ierta, chiar daca. . .nu le-am facut nimic sau nu
au nimic de impar^it cu mine sau eu cu ei....sau chiar daca,

241

Dumnezeu este intre noi §i ne prive§te extrem de atent? E
dilematic...

In orice caz, dupa indurerarea confra^ilor mei a trecut o
lima, o lima §i ceva, pana au obosit sa mai scrie [doreau sa le
public mesajele, ca §i domnul Trica] §i, vazand ca eu nu vreau sa
pun comentarii batjocoritoare sau nu las sa scrie al^ii lucruri
denigratoare la adresa sa, la articolul meu despre Danion Vasile ci,
ceea ce am zis am zis, nu s-a facut gaura in cer, §i am mers mai
departe. . .emailurile au incetat, ca prin minune.

Omul, daca vrea sa ia aminte fraje§te, ia, daca ma intalnesc
cu el pe strada vorbim, ne rugam pentru el, pentru al^i o mie,
pentru to^i. . .§i nu trebuie sa bat campii o luna cu un subiect.

Acum imi dau seama, ca am fost prea sincer cu el §i cu arfi o
mie online... §i ca nu am exhibat aceeasj nesirmire online [adica sa
ma fac ca nu ii vad] de la inceput...daca ei se fac ca ploua §i sunt
singurii teologi ai Romaniei.

Sa facem. . .final acestei discu^ii. . .pentru ca ma dezgusta rau
de tot...

N-am crezut vreodata sa intalnesc ortodoc§i cu atatea studii,
care sa poarte un resentiment atat de penibil pe cineva, pentru
cateva remarci. Pacat. . .

3. Ce zice comentatorul Nicu Trica ?

Nu crede ca eu vorbesc, la cafeaua de diminea^a, cu so^ia
mea, despre Mihail Eminescu. . . Asta e!

Vorba Domnului Ple§u: nu ai organ pentru credinfa! Insa,
noi vorbim §i la cafea, §i in pat, §i pe strada, §i pe unde mai
mergem noi... despre Eminescu, Scriptura, oximoron, intretinere,
sanatate, politica, Sfm^i Paring, pacate personale, despre cat de
nemernici sunt unii cu noi, despre oamenii frumo§i pe care ii
intalnim, despre logica, filosofie, istorie, filme, ultimele lucruri pe
care trebuie sa le scriem, ce am mai tradus peste zi, ce trebuie sa
facem in urmatoarele zile, despre stres, oboseala, cer, vreme,
vestimenta^ie, mancare, arheologie, plurisemantism...§i, ca sa fiu
in ton cu domnul Trica: despre ce mai vrea muschiul nostru,
domnule cititor badaran!

Deci e un om, care ne cite§te [pentru ca se refera la un
podcast al nostru din urma cu doua luni], care are internet acasa
sau la serviciu, care a scris mesajul, cand a plecat de la serviciu
sau cand s-a intors acasa sau cand nu a avut ce face, pentru ca nu a
avut ce face...

242

E un om care ne citeste, care bombane, care e invidios. Tot
ce se poate sa fie singur sau sa aiba o familie aidoma sie§i.

Ma ia cu „dumitale"... pentru ca e mai mic de varsta. Cand
stai fa^a in fa^a cu unul, cum a stat el cu mine, ca sa imi scrie, s-a
referit la mine, ca si cand as fi in fa^a lui si si-a declinat, prin asta,
starea de vizavi de varsta mea.

A cunoscut mul^i preo^i la varsta lui...E grandoman. A
cunoaste pe cineva e lucru mare si se petrece in zeci de ani de zile.
Dansul a vrut sa ne spuna, ca a vazut ca^iva preo^i, pe unde s-a dus
el pe la biserica si ei nu 1-au bagat niciodata in seama, cum imi
pierd eu timpul acum cu el, dar nu o fac pentru el, ci pentru
oamenii aten^i si de bun simf, care ne citesc (si nu cred ca sunt
pu^ini acesti oameni. . .).

Imi marturiseste ce crede despre mine: sunt fariseu, bigot si
idiot.

Ca sa fii fariseu insa trebuie sa te duca capul, sa stii sa
distingi intre bine si rau si sa faci numai ce. . .l\\ mareste buzunarul.
Dar cum eu nu iau nimic in buzunar, ci doar in cer, din munca mea
online, asa ca treaba asta cu fariseismul cade.

Sa fm. ..bigotV. Pai bigotul e ala, care nu are deschidere spre
cultura, stiin^a, societatea actuala, problemele ei si...vorbeste
numai din Scriptura si Sfin^i. Daca privesti ceva bloguri in jur,
ortodoxe, s-ar putea ca acolo sa vezi ceva asemanator...ceea ce
aici nu e cazul.

Noi vorbim de prea multe lucruri socante pentru omul, care
crede ca Scriptura e numai in limba romana sau ca Sfm^ii Paring
sunt. . .numai intr-o singura carte.

Vorbim despre probleme ale lumii postmoderne foarte
spinoase, pentru ca sunt reale, ^ipator de reale, ca pornografia,
imbecilizarea prin sisteme media high tech, ideologiile plurale ale
postmodernita^ii, despre satanism, demonizare, moduri sofisticate
de contaminare psihologica, despre secularizare, despre
obiectualizarea oamenilor, despre nevoia stringenta de via^a
duhovniceasca reala, despre singuratatea, care te face sa te
sinucizi, despre tot felul de forme de deznadejde. . .

Ca sa fii idiot, in adevaratul sens al cuvantului...ni doresc si
dumitale! Pentru ca idiot, la origine, nu inseamna tdmpit, imbecil,
dar. . .pe dumneata nu cred ca te intereseaza asta.

Daca crede^i ca sunt imbecil, stupid, alienat
mintal... inseamna ca nu pute^i sa distinge^i intre oamenii, care
scriu dezorganizat si oamenii, cu exces de logica si aten^ie.

A ras de fotografia mea din pagina CV-ului, spunand ca sunt
gras si jignesc postul prin infa^isarea mea.

243

Aici avem de-a face cu romanul tipic, adica spdlat la creier,
denucleat de valori pe timpul comunismului, care vorbea in
termenii discriminarii.

Militan^ii anti-discriminare de astazi, cu care noi empatizam
in mod firesc, se lupta cu astfel de tipuri de mentalitate in
Romania europeana, in care omul, fizionomia, biografia lui se
discuta, dupa cum discutau gardienii semidocti de la penitenciar pe
marile somita^i, pe care un regim dement le pusese . . .sub ei.

§i venea academicianul, fostul ministru, profesorul...in fa^a
gardianului Costel §i Costel se uita la el. . .

Se uita de sus . . .

Gardianul Costel se credea buricul pamantului atunci, cand
avea in fa^a un om in vargi §i el, marele cimpanzeu peste...ni§te
bie^i imbolnavi^i de vitregiile temnrfei.

§i chiar ii spunea academicianului, ca el, el, Costel Licurici,
e dumnezeul academicianului, pentru ca el il poate torpila imediat.

§i la ala nu ii placea nasul, la celalalt ca era gras, la alalalt
ca e tuberculos . . .

Daca dore§ti, domnule anonim, sa fii la fel de fair play, ca §i
mine, trimiteti-mi poza dv., cea reala, sa o punem pe blog, sub
marlania dv., §i apoi chema^i-o pe mama dv., ca sa va citeasca §i
sa se bucure de ce progenitura are. . .

Vre^i sa ave^i mu§chi de baiat mare §i sa face^i asta?

0{i fi prost, daca nu o faceji!

Nu ave^i vana deloc!

Baie^ii care zic.frate, trebuie sa aiba fa^a! §i eu prefer sa
veni^i in fa^a mea §i sa imi spune^i toate astea in fa^a, daca sunte^i
bdrbat. . .§i o sa vede^i cum reac^ionez: cum nici nu v-a^i inchipui!

Noi zicem sa incerca^i. . .

Daca tot sunte^i anonimul public acum...imi trimite^i §i
poza dv. §i totul e. . .fain!

Continuare.

Domnul Nicu Tried il audiaza pe parintele Savatie Ba§tovoi,
pentru ca face amintire despre el. Cred ca parintele Savatie nu se
prea bucura de astfel de audian^i. Poate ca ma insel...

Domnul Nicu Tried merge la manastire §i asculta oameni
induhovniciti, ii plac vorbele de Duh, dar, implacabil, ramane
tot. . .necioplit. Cred ca §i asta e un paradox explicabil.

Noi, zice el, am scos din „preputul gandirii" prescurtarea
Psa. pentru preoteasd.

Deci, un om evlavios, care nu merge cu blana de lup pe el la
manastire, care nu e fariseu decat cu mine §i tot cu mine e prost

244

crescut, crede ca nu §tiu nici ce e prepu^ul, ca nici nu am sex §i ca
nu §tiu cum se dracuie ca la u§a cortului.

Prietene, eu §tiu cum se dracuie, ca §i tine...numai ca nu o
practic, ci, mai ales, practic binecuvantarea sj a evlaviosjlor §i a
...muco§ilor. Da, ii binecuvintez §i ii iert §i pe unii §i pe arfii, cu
bucurie!

Ma intreaba daca am copii, daca folosesc anumite organe
etc., etc., etc. ...adica crede, ca blogul se substituie intimitatii §i eu
trebuie sa ma spovedesc in public, pentru ca sa ii satisfac dansului
curiozita^ile.

4. Concluzii

Lucrurile frumoase pe care le ave^i la dispozi^ie pe blogurile
noastre s-au scris cu greu, cu sacrificii. . .nu batandu-ne cu mana pe
burta, nu mergand pe strada, ci asudand cu cartea in mana, in
biblioteci, in rugaciune, post, nevoin^a, bun sim^. . .

Carole pe care le-am scris sau la care lucram, pastora^ia
noastra i§i va arata roadele ei in timp, §i tot dv., cei care dori^i sa
va bucura^i de ele, va ve^i bucura.

Fiecare ne bucuram de lucrurile bune ale altora §i nu de
mojiciile lor. Studiul de caz de astazi e un om, care nu are nicio
problema...E alb ca varul. . .

Ii dorim sanatate, spor in casa, sa fie suplu, bogat, sa ajunga
pre§edinte, sa aiba copii, nevasta, familie mare §i de§teapta, sa
mearga pe luna, sa fie super geniu, sa fie eel mai mare... din
parcarea din spatele blocului.

§i, sa ne trimita o poza, totu§i §i sa vrea sa se intalneasca cu
noi, ca nu strica niciodata sa ai. . .noi experience amicifionale.

Dv., celor care nu sunte^i Nicu Tried, va doresc sa nu ave^i
copii a§a de bine crescufi [daca sunte^i in varsta] iar daca sunte^i
tineri, ca noi sau mai tineri, sa nu va lasa^i intimida^i de orice lemn
tanase, care va spune una, alta §i ailalta.

Sa va vede^i de treaba dv., sa munci^i serios, sa fi^i
recunoscatori, celor care v-au iubit, v-au crescut, v-au ajutat in
via^a... pentru ca bunul sim^, munca §i omenia nu raman nevazute
§i nerasplatite.

In rest...bucurati-va de caldul de afara, ca o sa vina iara§i
intre^inerea mare la iarna!

Numai bine tuturor!

245

Teoretizarea complexelor

1 . Introducere in subiect

In limba latina complexus ne vorbe§te despre ceva care ne
inconjoara, care ne imprejmuie, printre alte semnifica^ii
lingvistice ale sale.

Din acest punct de vedere complexele psihologice apar ca
deformari de personalitate in urma interactiunii cu un mediu
anume, ca urmare a respirarii lui o anume parte din via^a noastra.

In domeniul psihologiei sau al psihanalizei, ideea de
complexare vorbe§te despre o deficien^a a percepjiei, despre o
deformare a rela^iei, despre o stare maladiva in raportare la o alta
persoana, imprejurare, situate dar, in primul rand, de o raportare
viciata vizavi de noi inline, de modul in care ne percepem pe noi
inline.

In termeni duhovnice§ti insa, vorbim despre o vatamare a
increderii in via^a §i in rela^iile cu oamenii sau despre o confuzie la
nivelul raportarii la noi inline sau la arfii.

Oricum am trata acest subiect avem de-a face cu o suma de
nrfelegeri deformate despre realitate sau despre cum trebuie sa ne
manifestam personalitatea in via^a cotidiana.

246

2. Complexele sunt de domeniul interioritatii

Aceste defwienie de relafie sau evaludri restrictiviste ale
propriei noastre persoane ^in de alegerile personale §i de modul in
care ne gandim existen^a. Sunt o abdicare de la continua cizelare
de sine, sunt un minus asumat de voin^a dar §i o traire in trecut,
pentru ca prezentul ne displace sau ne ingrijoreaza.

Cauzele lor nu sunt atat parametrii duri ai realita^ii
existence personale ci, mai degraba, sunt modul cum am in^eles
noi sa ne pozi^ionam interior fa^a de anumite lucruri §i fa^a de noi
inline. De aceea complexele psihologice, oricare ar fi ele, sunt
asumate, chiar ocrotite de catre noi, cu mai multa sau mai pu^ina
§tiin^a. . .pentru ca ne-am resemnat vizavi de rolul nostru in via^a.

Suntem bloca^i in proiect, pentru ca nu vrem sa vedem
situa^ia noastra §i a lumii in care traim in ansamblu sau, mai
degraba, pentru ca nu ne asumam existen^a §i cursul lumii in care
traim prin prisma providen^ei divine.

Din punctul nostru de vedere, complexele psihologice sunt
ni§te tare ontologice provocate personal, care i§i extrag for^a
tocmai din alipirea noastra interioara de idei neconforme cu
realitatea privita din punct de vedere duhovnicesc §i realist.

Ele sunt zestrea noastra formata din alegeri gre§ite, zestre
care ne-a facut sa fim fringe fricoase, libidinale §i inchizitoriale.

In^elegerea lor corecta ^ine de sinceritatea cu care dorim sa
scapam de ele. In masura in care vrem sa ne in^elegem
complexele, traumele dobandite de-a lungul vie^ii noastre putem
scapa de ele prin pocain^a, marturisire §i asceza continua.

3. Exemplificari §i remedii

Primul remediu, inainte sa trecem in revista cateva
complexe psihologice notorii, e sa acceptam ca ele exista, ca sunt
realita^i ale fiin^ei noastre §i ca ele pot fi vindecate.

Al doilea remediu e acela de a ne analiza smerit realitatea
interioara, sufletul nostru §i sa observam, cand a inceput aceasta
trauma, cum a evoluat §i de ce e o problema pentru noi in clipa de
fa^a.

247

3. 1. Complexul lui Oedip

Sigmund Freud a vorbit despre complexul lui Oedip ca
despre atrac^ia sexuala a copilului pentru mama lui, venita pe
fondul unei idealizari a ei, ca unul care o cunoa§te numai pe ea in
mod autentic.

In masura in care mama e o fiin^a iubitoare, atenta,
disponibila mereu ca sa il ajute §i ea este mereu in preajma lui,
copilul se indragoste§te in mod real de ea §i e normal sa faca acest
lucru.

Insa, in masura in care acesta se dezvolta §i din punct de
vedere sexual, odata cu trecerea timpului, el imbina dragostea
pentru mama lui cu atrac^ia sexuala catre ea, mama fiind vazuta ca
o imagine ideala de frumuse^e. A§adar copilul se indragoste§te in
mod plural de fiin^a care ii sta in preajma, care ii umple arealul.

Cum se formeaza atrac^ia sexuala pentru mama? Simplu!
Copilul nefiind inva^at cu ceea ce inseamna segregarea gandurilor,
impar^irea gandurilor §i a sentimentelor, care se formeaza in noi §i
pe care o cere via^a duhovniceasca de la un om adult, imbina, in
mod natural pentru el, atracfia pentru femeie cu atracfia
incestuoasa. Gre§eala lui, in prima faza, e o gre§eala
necon§tientizata, el tinzand spre mama lui in mod natural.

Aceasta atrac^ie sexuala pentru persoane mai in vasta decat
tine devine cronica atunci cand, ajuns la pubertate, ajuns
adolescent, nu vrei o prietena de varsta ta. . .ci o persoana de varsta
mamei tale.

§i atrac^ia ta e cronica, e patologica, pentru ca nu e realista.
Tu nu vrei o femei in varsta, ci o fata de varsta ta. . .care sa fie tot
la fel de iubitoare cu tine §i de atenta, ca §i mama ta. Dar, pentru
ca nu gase§ti una, care sa te in^eleaga...crezi ca orice femeie in
varsta, de care tu te indragoste§ti. . .este mama ta.

Ceea ce se petrece cu un baiat se petrece §i cu o fata. Ea e
atrasa de tatal ei, tot din cauza ne§tiin^ei de a departaja
sentimentele intre ele.

Fanteziile sexuale cu oameni in varsta ale copiilor se nasc
din aceasta traire duala a dragostei fa^a de parin^ii lor. Ele sunt, pe
de o parte, rodul singurata^ii copiilor, a lipsei de dialog dintre
paring §i copii sau dintre copii intre ei iar, pe de alta parte, sunt
rodul unei aspira^ii normale spre iubire direc^ionata insa prost.

Descentrarea de pe imaginea mamei a viitorului barbat se
produce in momentul, cand apare in via^a lui o femeie de varsta

248

lui, care il inva^a iubirea, increderea, sentimentele stabile de care
are nevoie un barbat intr-o casnicie.

Trecerea de la idealitatea incestuoasd la iubirea reala
pentru o femeie se face in mod progresiv, pe masura ce
con§tientizezi diferen^a dintre fantasma §i sentimentul viu, rela^ia
vie aparuta intre doi oameni maturi.

3. 2. Complexul infa^arii de sine

Daca te na§ti cu un trup bolnav, daca e§ti timid, cu anumite
deformari genetice etc. §i crezi ca eel mai important lucru pentru a
fi acceptat de catre cineva ca prieten, sot sau angajat efelul cum
arafi avem de-a face cu complexul infdiisdrii de sine, cum 1-am
numit noi, §i care cuprinde sub cupola sa toata gama de
sentimente, care exprima nefericirea, singuratatea, neincrederea in
sine, indiferen^a fa^a de modul cum ara^i §i te prezin^i... pentru ca
te sim^i incompatibil cu anumite standarde impuse de frumusefe
sociald.

Maximalizand aspectul fizic sau psihologic al eredita^ii nu
luam in calcul §i latura adanca a fiin^ei §i a vie^ii noastre, aspectul
duhovniceasc al fiin^ei noastre, eel care reprezinta, de fapt,
adevarata noastra statura in fa^a lui Dumnezeu.

Putem sa avem deformari ereditare grave ale fiin^ei noastre,
ca imbecilitatea, insa acestea nu ne fac sa fim non-persoane.

Un barbat cu fa^a arsa la un incendiu, o femeie fara doua
degete din na§tere, oameni cu diferite boli din na§tere sau
dobandite nu sunt pentru Dumnezeu ni§te rebuturi umane §i nici
nu sunt sco§i de la mantuire §i sfinjenie, pentru ca nu sunt frumo§i,
nu au o anumita inal^ime sau o anumita culoare a pielii.

Complexul infdiisdrii de sine, sub ambele sale aspecte, fizic
§i psihic, i§i pune problema, deopotriva, asupra utilita^ii
capacita^ilor noastre fizice sau psihice pentru a fi proprii lumii in
care traim.

Analizandu-ne serios modul in care aratam, din ce motiv
aratam cum aratam §i din ce motiv gandim cum gandim vom
observa, ca noi nu acceptam o serie de lucruri fundamentale
despre noi:

1 . nu ne acceptam ereditatea, modul cum Dumnezeu a dorit
sa venim pe lume;

249

2. nu acceptam, ca noi suntem de vina pentru cum aratam,
daca nu ne-am ingrijit sanatatea §i

3. nu exista standarde reale de frumuse^e §i ura^enie formate
numai pe criterii aspectule, ci frumuse^ea sau urajenia reale tin de
virtute §i pacat §i nu de modul cum ara^i.

§i, luand in serios aceste trei lucruri spuse mai sus
in^elegem, ca nu am luat in calcul, la modul serios, nici traseul real
al viejii noastre §i nici realitatea reala a persoanei noastre.

Noi am vrut sa fim compatibili doar cu societatea in care
traim, dar am facut abstrac^ie de ceea ce cere Dumnezeu de la noi:
sa ne sfin^im via^a.

Iar daca noi ne ingrijim numai de aspectul estetic al fiin^ei
noastre §i doar pentru el suferim...atunci suntem oameni mor^i in
ceea ce prive§te frumuse^ea reala, adanca a fiin^ei noastre, care e
cura^irea noastra de patimi.

Daca in cazul indragostirii incestuoase de paring aveam de-
a face cu o suprapunere de sentimente, aici avem de-a face cu o
receptare unidimensionald a realita^ii personale, adica numai sub
aspectul fizico-intelectual, pe care il cere societatea de consum.

3.3. Complexele originii §i ale etniei

Complexul originii il face pe eel care il traie§te sa nu poata
sa suporte locul unde s-a nascut sau pe parin^ii care 1-au nascut §i
nici mediul in care a trait sau traie§te...pe motiv ca il fac de
ru§ine.

El se formeaza tot pe considerente seculare, considerente,
care explica in mod neverosimil pretinsa superioritate a omului
nascut la oras. fa^a de eel nascut la ^ara. Sau superioritatea
inexplicabila a omului nascut din familie princiara sau intelectuala
fa^a de eel nascut din familie ^araneasca sau muncitoreasca.

Se confunda, in aceasta situatie, omul ca atare, cu
posibilita^ile sale reale... cu pozrfia sociala a parin^ilor sai sau cu
mediul in care se na§te.

Complexul originii apare, mai ales, in oameni, care nu au
mari aspira^ii §i care nu muncesc pentru ele...§i care dau vina pe
familia din care s-au nascut sau pe mediul in care au trait pentru
ne§ansa vie^ii lor.

250

Complexul etniei, tot un complex social, vine din aceea ca
te-ai nascut intr-o etnie defavorizata sau nevazuta prea bine la
nivel global.

Adica sunt tigan sau indian, sunt om din lumea a treia §i nu
sunt american, german sau japonez. §i aici se confunda neamul in
care te-ai nascut cu capacitate tale reale, pe care po{i sa le
manife^ti.

Chiar daca mentalitatea seculara este impotriva ta, con§tiin{a
de sine nu {i-o da nici locul unde te-ai nascut, nici limba pe care o
vobe§ti §i nici culoarea parului sau a pielii pe care o ai ci munca ta,
aspira^iile tale.

Ca sa te vindeci de ambele complexe trebuie sa-^i recuno§ti
particularita^ile cu care tu te-ai nascut §i pe care le ai §i pe acelea
sa incerci sa le fuzionezi cu problematica mondiala a vremii tale.

Ca sa te sim^i dincolo de impar^iri pe baza de origine, sex,
etnie, rasa... trebuie sa traie§ti duhovnice§te via^a ta §i sa vezi ca
ceea ce este important e ceea ce ne une§te §i nu ceea ce ne
desparte.

Unicitatea noastra personala trebuie acomodata unei
problematici universale, pentru ca sa avem o implinire reald §i nu
una exclusivistd.

3. 4. Complexul educa^iei §i eel al puterii fmanciare

Complexul educafiei se na§te dintr-o hiperbolizare a
poten^elor reale sau imaginare a celor educa^i, ^coli^i, care produce
in noi, pe de o parte, teama fa^a de ei iar, pe de alta parte,
sentimentul. . . inaccesibilului in preajma lor.

Contestarea excelen^ei, a muncii unor oameni, care se
dedica intr-un anume domeniu de cercetare, vine nu atat din
cunoa§terea realita^ii vie^ii lor, cat din imaginea aceasta nerealista,
pe care omul educat o are in ochii acelora, care nu au avut parte de
o educate majora.

§i, pe premisa, ca nu poate sa intreaca pe cineva anume in
cunoa§tere...omul care traie§te aceasta neincredere in harul lui
Dumnezeu §i in propriila sale for^e se afunda in lancezeala, in
necunoa§tere, pentru ca nu poate atinge un anume standard
intelectual.

251

Gre§eala sa consta tocmai in aceasta: in a porni pe drumul
cunoa§terii cu standarde impuse sau autoimpuse de cunoa§tere.
Pentru ca, in aventura cunoa§terii, nu se pleaca pentru ca sa ajungi
numai pana la un punct anume. . .ci pentru ca sa ajungi, pana acolo,
unde tu po^i sa ajungi.

I§i impune standarde, care nu au nimic de-a face cu puterea
lui §i cu via^a lui, cu unicitatea lui, pe de o parte iar, pe de alta
parte, se autoexclude de la experien^a, de la cunoa§tere, mai
inainte ca sa faca primul pas pe acest drum.

Complexul puterii financiare se na§te in oamenii, care
doresc sa ajunga cineva prin intermediul banilor sj nu al sfin^eniei
sau al cunoa§terii.

Daca in cazul complexului educafiei aveam de-a face cu un
om fricos, care vrea excelenfd fara efort, in cazul complexului de
fa^a avem de-a face cu un lenes. mandru, care vrea banifdrd efort.

Vazand valoarea in cate ma§ini, case, conturi bancare are
cineva... omul, care dore§te sa fie bogat in mod excedentar, se
simte complexat nu de ceea ce nu este. . .ci de ceea ce nu are.

Realitatea sa ontologica fiind exclusa din calcul avem in
aceasta situate un complex psihologic completamente secular,
care nu mai are in prim-plan omul. . .ci materia.

§i atunci, cand altceva e mai important decat omul §i decat
mantuirea lui inseamna, ca am ajuns o societate in care nu mai
primeaza valoarea... cipatima irationald.

4. Final... personal

Am stat §i m-am gandit de multe ori pe mine insumi...in
func^ie de realitatea diverselor complexe psihologice §i am realizat
ca nu am pactizat niciodata, in mod real, cu aceste blocaje
interioare infuzate la nivel social.

Nu m-a complexat niciodata originea mea ^araneasca, nu m-
a complexat niciodata limba romana, nu mi s-au parut cunoa§terea,
sfm^enia, genialitatea, excelen^a drept realita^i inaccesibile sau
nedemne de om, ci dimpotriva, am vazut in fiecare moment al
vie^ii mele o randuiala a lui Dumnezeu cu mult mai buna, decat tot
ce mi-as. fi inchipuit vreodata.

§i am in^eles, ca fiecare complex in parte, fiecare trauma
interioara, care ne face sa stagnam interior e un du§man pe care
noi il cream, noi il hranim sj noi il elogiem, in detrimentul nostra.

252

Dar ca, atunci cand vrem sa renun^am la ele, la tot ceea ce
ne tine pe loc.e nevoie sa ne luam in serios rolul nostru de a ne
curaji de patimi, rol nostru ascetic, care este incompatibil cu orice
complex psihologic. Pentru ca asceza inseamna sa treci peste tot
ce te limiteaza, peste tot ce e vatamat in tine, cu harul lui Hristos,
care te intare§te in toate.

Daca ceva ne {ine pe loc.ne {ine numai din cauza noastra.
Daca ceva din fiin^a noastra ne pirone§te locului nu e de vina
altcineva pentru acest lucru, ci numai noi inline.

Insa, trebuie sa recunoa§tem cat e din vina noastra, in mod
real...§i cat e din ceea ce ne depa§e§te cu totul. Pentru ca boala
ereditara sau trauma suferita fara voia noastra... nu ne poate
inculpa §i complexa in mod real.

Insa lenea, infatuarea §i prostia ne inculpa, pentru ca ele nu
sunt tare ontologice . . .ci patimi dobdndite, hranite §i pastrate in
via^a din cauza noastra.

253

Argumente §ocante

Cum po^i sa aduci un argument §ocant...daca te
nume§ti... Nietzsche? Poate argumentul de tip .. .instinctual, de tip
Nietzsche, sa determine un adevar?

Filosoful german se gandea, daca putem sa abordam
realitatea in termenii poten^ialita^ii de tip volitional pur. Adica,
mai pe in^eles...daca putem sa introducem in schema gandirii
noastre...ideea, ca §i neadevarul e un bine §i ca, in definitiv, se
poate trai bine. . .daca esti imoral.

Friedrich Nietzsche, in orgoliul sau nebun de a destructura
din interior cre§tinismul, ma rog, racordarile la cretinism ale
Europei - cretinism pe care il numea un platonism - dorea un
cetacean european, care sa gandeasca in termenii utilita^ii §i nu
ai...adevarului. §i, se pare, ca instinctual - nu instinctiv! - mul^i
ceta^eni ai Europei gasesc, ca e mai bine sa fii imoral. . .decat sa fii
moral.

Daca dai cu ochii prin presa din toata lumea vezi, ca vinde
numai sexul, moartea, cancanul §i sportul, insa §i politica, mai
mult sau mai pu^in. Toate cinci enumerate aici sunt vazute teluric,
prea teluric.

Toate tin de aparen^e...§i nu de conduita morala. Ca sa fii
regina porno nu trebuie sa ai morala... ci antimorala. Daca e§ti
pasionat de moarte §i stai cu ochii in filme §i in senza^ii puternice
nu \i se cere sa fii moral... ci sa nu treci de limitele unei
legitdii. . .care nu \\\ cere sdfii moral, ci sa ai aparenfa moralitdiii.

Ca sa fii un om moral trebuie sa traie§ti in adevarul lui
Dumnezeu, sa sim^i cum {i se schimba via^a, cum te sfm^e§ti in
rela^ia cu Dumnezeu §i cu semenii tai.

Adevarata moralitate nu este de fa^ada. Insa civilitatea poate
fi de fa^ada. Respectabilitatea poate fi... numai fa^ada, numai o
perdea de minciuni frumoase. . .sau de nimicuri incantatoare.

§i, daca e§ti om politic, om de cultura, om de §tiin^a, om al
Bisericii...pentru ca sa fii respectabil nu trebuie sa fii neaparat si
sfdnt... ci trebuie sa ai morga care {i se cere, alura proprie gradului
tau social.

Dar tu po^i sa fii un impostor, unul galant, unul spalat,
§preiat, umblat...dar un ditamai impostorul. Po^i sa fii...pentru ca
logica jocului social nu e creata de sfin^i §i nu vizeaza sfm^enia §i
nici altruismul, ci egoismul, lupta pentru putere, lupta pentru
intensitatea singurata^ii pe care ^i-o dore§ti.

254

Tocmai de aceea singuratatea interioara e pe masura
gradului de dezumanizare. Cu cat incerci sa fii o canalie si mai
mult, o bruta, un farsor...cu atat ai in tine - §i nu in afara ta! -
propria ta drama.

Binein^eles, ca nimic din jurul tau nu te satisface, daca nu te
ai pe tine! Tu, numai tu, §tii cat de impu^it e§ti, cat de escroc, cat
de rau e§ti, ce mult rau e§ti in stare sa faci. Dar tot tu, tu, numai tu,
§tii ca tot ce ai. . .e§ti, §i tot ce e§ti. . .Ji-ai facut-o cu mana ta.

§i, cand te scurgi in iad pas cu pas, cand iji asumi iadul,
cand ^i-1 construie§ti, oricat te-ai detesta. . .ai inceput sa ^i-1 §i placi.

De ce Nietzsche credea, ca nu o sa innebuneasca §i...a
innebunit intr-un mod jalnic? De ce credea, ca mila nu e
importanta, de ce credea ca credin^a cre§tina e o mare caricatura,
o mare greseala, dar a starlit prin a se sim^i invins de propria
sa...animozitate interioara?

Cand l\\ po^i aduce argumente...§ocante chiar §i pentru tine,
reconvertitoare? Cand ai timp...sa vrei sa fii bun cu tine insu^i?
Daca vrei sa iti argumentezi intentiile in mod credibil, sa l\i asumi
realitatea ta. . .trebuie sa te accept ca rebut, ca gre§eala. . .propriilor
tale alegeri.

Pare atat de simplu. . .dar nu e simplu, pentru cine nu vrea sa
SQ...simplifice.

Orgoliul e o paia^a, care se crede cerul lui Dumnezeu, o
pasare in zbor. . .§i e o biata pala de fum. Ca sa accept ca e§ti prost
§i urat la suflet...e o adevarata lupta cu tine insu^i. Mai mare
eroism nu exista decat acela de a te lua in serios...§i de a te
rastigni, la modul eel mai serios, in fa^a lui Dumnezeu.

Daca crezi ca e§ti mare numai cu argumente exterioarc.nu
ai niciun argument. Mare^ia e atunci, cand nu ai niciun argument
pentru nimeni §i nici nu vrei sa ai, dar e§ti intru slava lui
Dumnezeu, care este cea mai mare argumentare posibila a
adevarului unei vie^i de om.

Stam de curand cu cineva de vorba §i...acesta dorea sa ma
faca con§tient de faptul, ca eu, din cauza muncii mele §tiin^ifice §i
a voca^iei mele. . .nu am contact cu lumea reala.

Argumentul sau era urmatorul: Dv. credeii ca lumea noastrd
merge dupd principii, dupd reguli, dupd ra}iune...Insa aid, eel
care gdnde§te este un pericol social, e un om suspect. Totul seface
prin relaiii de cumetrie, prin a te mdnji, prin a fi tofi o apd si un
pdmdnt.

Daca cineva dovedeste ca e mai bun decat alfii, toft la un
loc vor veni ca sd-i demonstreze, ca nu e bun de nimic si ca
trebuie sa renunfe la o pretinsd superioritate a lui fata de ei.

255

Daca nu renunfd, il socotesc un nimeni. Daca le aratd ca
este ca ei, atunci tofi vin si il laudd, cu toate ca stiu ca nu estc.ca
ei.

§i ce imi spunea acest om, de fapt? Ce spune Nietzsche in
primele pagini ale lui Dincolo de bine si de rau. Pentru ca
germanul nostru ne spune, in esen^a, ca nu trebuie sd fii
moral... ca sd fii. Ca nu trebuie sa ai adevaruri...ca sa fii
ovationat.

Ca nu trebuie sa fii o valoare...ca sa ai un public, care sa
ramana vrajit de tine. Nu! Ci trebuie numai sa speculezi prostia
oamenilor [adica oportunita^ile], trebuie sa fii loial clicii tale, sa te
prefaci ca e§ti respectabil, cand e§ti in fa^a camerei de filmat sau a
unui public. . .dar tu, acasa, in inima ta, sa fii ce vrei si cum vrei.

Nu §tiu daca confidentul meu il citise pe filosof. ..insa
intuise substan^a gandirii lui. Traia ca acela. El in^elesese, ca nu
trebuie sa fii cineva cu adevarat ci, pentru oamenii orbi ca §i tine, e
de ajuns sa fii un escroc atent, care sa ape§i pe butoanele, pe firele
care trebuie... pentru ca cei mai pro§ti decat tine sa te aduleze sau
sa se faca ca te respectd.

Dumnealui credea, ca eu nu am in^eles acest lucru...Insa,
cand noi vorbim de despatimire, de cura^ire de patimi, vorbim in
esen^a de tot felul de asemenea lucruri reale, pe care le sim^i, le
vezi, ^i se perinda pe sub nari...§i miros gre^os rau de tot. Noi
vedem multe, §tim multe...insa, daca parem, ca nu spunem tot
ceea ce vedem sj §tim... atunci nici nu stim, de fapt, §i nici nu
vedem . . .

Dar ce po^i sa vezi... cand nimeni nu vede? Ce po^i sa vezi,
cand to^i suntem orbi? Ce po^i sa vezi, cand to^i prefera...sa
zambeasca?

Iadul nu e pavat, in primul rand, cu inten^ii bunc.ci cu
zambete tulburator de demonice. Ca sa fii mare in iad, da, trebuie
sa faci dracii imense. . .Insa acum nu mai vrem un iad adanc. . .ci ne
limitam numai la a zambii manze§te, la a ridica din sprancene, la a
parea indiferen^i, la afi. . .diplomafi.

Nu mai suntem §ocan^i? Da, credem ca nici §ocan^i nu mai
§tim sa fim §i nici nu mai avem argumente. Fara argumente, fara
sentimente, fara iad adanc. . .fara. . .

256

Primul articol scris in Romania despre Fericitul
Hie Marturisitorul

Primul articol scris in Romania despre Fericitul Hie
Marturisitorul a fost eel al lui Nicolae Marinescu, pe atunci
student la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti si,
actualmente, preot.

Articolul a fost publicat in rev. Formula AS, anul X, nr. 395,
ianuarie 2000, p. 21.

SPIRITUAUTATE

PiUlUElidlU

- Imp! pcrtM Ik (ffltyv HM) s M Mmt ml nam.

iii jifptrtoii ji tug w mini putmlt rt A la iA<$ Smii,

9 mii (HWtlt it 6tmi i\l mi di\: jfti/ii

FtiiOtk Ilk IjWIui'J u ii™ li I totfifr
!■ ■■' ' H'!"!uflb&yjutiln '.:■■:.
Wmi^I -)li|«! WW- indkf Jlain iiJIini
LWInui, {Inn linjlL nil ;,i (i^ty fe Ebmni.
IVJluuriiaiUir^eunifitftMWjduiUiHiV
p. MHHI V-Viilfcl'l-lwir'Jii;';;'.!'
lMi)Pri) pirJuju^j AffHTM aflKftWi. ditfl EKU-
uiunliriiuliifnililiilhniililijff.riJAilTM
WVM Ifdx'in huKii-ttbntiffi.m
HUH lltaM fti PijkM A Vta L'iikom npi
nidulHAliy«li in Huii^Ii, Unid Iftfe

■MlkiiM n{n i nrt Ik oj 3 stfririnr
l»l Wl fr MWl ttigr.ri (itrnfli i-w
j(bMnri;tiin..ljpBixi(l^ , iF^flirt W iin
Inlrrf, nrautaL ikdvui uil :r:n InUlil'jii

Mil Will Jtril llJl. ttfflU ID lilW [iinil, BK.Dl'

nlUf ieihJuI it Hl|. IM^i tftftf d H J* ill
In Ify M3 i!fc',ui£ pnln i ui tUu laliaut il>
Htf MtiM pj*Ij i'j IImL toi mi mJk <3p
lioJiil lmpjl |[i (i<f,nhij fefll. ft H hlinik
nisi;, dpi wnlr: urn id InilnjiL in nwiflii flf.
hitfitMftri Mimnlibf, pun fire Jlrlpii to rip

^r^lMCr^slnSjli^BjIijp j™<?MMM^™ln™limw

Rezolufie maxima [4007 x 2109]

257

un postM sim tmisn al acestui star sit Us secol

Parintele IL1E LACATUJI

' Ttvpttl prifftvltll Hit LKfltUfU (T1983) j foil Hiihvmat Mill trccut

En ntpuirsvt f} emtna m mifot putcmfc Oe mil. fo istoiii B&crkh
o nnguri esteem Ot om^nl m a«jf 4ax sffn/jj *

i rdJ^ nl ^*. il* L^iluHlFJ hIkuI la V *»crtiiric
W» fc ulul CripitunU 3.n |ij**d v*fcS» ~&$%f\

KS*?!' i'.i;V-j; ..;■■ , ",-,-, !U ■. .

M«1kiu, IfLnu i^[J L J*r n, mii^ In IJmnf Ltu.

P™ raJJUlUl fc Hi»"to Ik* i b a rlmi iWlglS
Jojh fnjiiul NimUr-rllii Einurinj-Vilmii J& |*M>
If* I.

^ dtt&tinwrE,

"SjEffiw ^ ™u ™* £^™ETi

UUi fa fa 1 ,! unu fa|K e*u|»cp(i4: trentf piliHdm
I""-* ntTNlirat, ibhfkiV.i mill cr.n TiWjL]
Mi: it._i ,Ml i'jL rl rnuni ...r. m irro|jipi 11*
nJUsr airauln. .fe. mir, lUuluf tlOt a ic'rol I
b fall una iflm.ilir 1i potni i mhUh Imm id

nirnt:, fad n«nn> ttn id lulrflH «. nenmu .

wHiniu^niQ

*ll * ukv lull 1-WnWui jc ti tenrv UfUuU, <l
KnqLiiJu-* < u pivnl di mli-V™ u, ivtivl * (Til

" n S^i* I $ffi<!* nlMli " BwuiWn til onri copi.
Uir- la lajj, uiy i*| J. .^jijH tn rtftdiua i

SLH^ 'i-f ***» *r ,i l [ " H <*«£*

n™*. H Uatl. Un an lul Mtltv, ±n, ana blML
Jj,f I «**^ **5i*l*»«vam HULJL fa Tt«»a2?C
talk- Kin nt. Tn faaauaVi n imJt.uar>^ 4* |. Pi-ii
™* rHAuoKn ■ onrfit. aullr, ridaa* b Tn rn .

^".^"jssf* i s**,r ,, s?f »** "*■ *»•"■ t"i«i3d

JllflDdbdiuontor, ftnm, plnnL-fc l||+. trfml. •>
» »^<nwU d» i nil mi nuiilr fpnluO,
. Li TfM m, rlttni, dir In IBS, in ■■■■■ r^™,

pnffn 6n URL Btinn fJnhlta i h uirluULuh db

U ftoiti^.unft h» oHmL H hxnmt a ridv. Pi
JiWmiI IIUjHWi dm can »JM to rt«v In

■P7B Imrlnul im y,i\i I, J-j , u lu l&J
t EFpa pjtddt ipjtol u nwH MJrtjfi «, dni

'^i^f luni mil LkniN .lihrjrr* m awlul niiu,

™™=I [>(«rt Ckmaqpl, * Inilllniu Dpui
**-jirircinl.M».t-^,~ rlr , Firtlt,- -

cnial* Jniib^ unuau^> p^^flliu im '
■nr, uif*l u u^w TT4 ki\ di <i^uw
"lul dr ik stuf him (j iridnxl. hn,|U

riimlnirik

lrtr-:,r:,.i

■>iiki, ur<

n-fM Ihlcmvirl

(# dHAumr, ApJ If *tf_

tuul finnLiji |l..- |,k]l. iu n ilimli. ri b w
rf *!/i » iir j' - In miu-ir*!^!! 1r >i | n fumu «lr
d,: Kmliiii. Jnjund Mlciiiini "l^iru-Vril" ^rtr
Flnirl nL-- funoKWIuJ diimic Emiii Vifn, oil
«M «mj]l inm-l i3 f^ilul-.'i mlrluru^H. tiHM
i ?« Il [.flBL pt un pwcf rtH-im SblSdl 4
MMJiXiK-^re BMcahilk ifjl niAt imu'j r_-»
iulr hrJgj [hVKlMj Rlmliil, Ab.nivt rmL-iSi
it|fi*l'.ih:i femlni. [Jp^yl ^Stmfi". Ai^lU -iStofa

•m . Lla ■■-iTTbuiui Nicdi-i hWdJ.ii uii 'jui
Lun-,AmU^j Rmibl ■ l^iilLf Drliniftlbliiirt!

LupUIsn AiiliiyMi |, ,i J JC , .'(: u i H nl« ju nkJUl

M* «Mnm puwiH ttin Sinlulu, S«.i Ae

Jjd fui-j iiwwi e Iommdi Uffwt* Ik In Hall
j-'nukr ft^rtr,, Wiwhtr hidw, lr, (.Indir <i I

Rezolufie maxima [2271 x 3924]

258

f Spttw mmf&rief&t; 6t&&r?cefrfJ

In hi JUXtttom list rncil fin tuuPSita Irjiu

n~ ■^'** >rr kw: urul rj ulir-jrj,| v rtdH-.al.\

■iinllh^ Mww t ■orcuu li

• gf^V " « Unjjuhjl Oi!! 1-jii^-uLA. _ diUrHHflll
Hn»«nD i™tf« «*u Irrmuf- npot rrnprlid an ■£•
L-«- '*-»ir. umtiiU IJMrriaSSbSrtT^I?
-C™»ff*i ■* ^"f^rl n-lcl nul i ' - I i ilipMi hail bIi i i

air- li -irir*_ nun |m Qj |w

II ul nlu, rnh uh^ >Jir/Lna I

Ujj g___

in cunlni i£-%
■ ■■*» WAUb «xi

■ ■^ u .-j_ — nii ¥ iiy «■.■■■ *m sb bu In Cj,l, unui ui fiir ii-*-

■—TWWr-na. ly -wii r niHuiukr rm«urv

■ rcdc-rr^v.1 ,A.- r 1lrl or ocrrnwn| -»->aij mil

-■ L«J^. rdrwl Mi| TfcVx lnni|j ta. rJr.|..|

. ■ --■ . n luiin -irf W.ire- hii

II II III.MIII £U f .

CJrtfitii^lrjfajirl 4 **p»<Ji..iii-.. u,,.. iiu> d>pj
■«"»tM nn ni l r j t ddi kXu iui^ <-**** MA iimIi ■ anurM
"— H- 1, * _™H T«™=«>»» ("mMM**, iBjrxikl <xj ^tt,
aulfiujj bit «4 unrtir. [3a ■ 3rmp_ utlnl |u r j« diww.
■»* — r >n(nilii«^ . J-^jImj ,, . t»mji,l..|i r , firicrj In
■ " *? " ? ?," j-*^? W nmmrai vf»l> rpnliiilljluii l»
■ iHM iin E^nd mlViJ *^- 4119 [nLr4HM d* ilrlir** In*.
h""* ™ II.-tti^j, im> •» InilnHl Cn [mil mMEf
¥*■*' , t M =*V^ ul «^l>jl>n "1~ InL^dpini d< hir 41,
JmMulll^r n i^Ej cuiulu,uL

■™™i«ta llta I^j,|.j,.j ™&^ DngMUiV lAinul In-

< rn c*-r**d "pncLinilM^
In ri^> wrt Bum.i 4*

[.'.E.I

-lln-Cni^^
*****JrU^ rar* a^u* 1-4 r>-l ck-

, lupLci«1* **■ rwlrmK ni n-in#^L
■ '. Cum quu up b*TL lil-innc:

■VICfM^E MARIMJjjq.l

I ■ frU. -> y -i n

™"i ■■ *J ', WHL.ft™ .-ffMUM. LIT. 11,-1 |,l.,

Rezolufie maxima [1525 x 4067]

259

Bdi, terori§tilor...de§i vorbifi pe inieles tot nu va
pot pricepe!

Ziua de 20 ianuarie 2009 va ramane pentru mine ziua cu
doua semnifica^ii majore la nivel social: am inceput sa
fm monitorizat, impreuna cu to^i romanii, pe prezum^ia ca a§fi sau
a§ putea deveni terorist iar, in America, Barack Obama va fi
televideoizat §i pentru noi, cu zambet larg, la preluarea
mandatului.

Despre Obama vom vorbi dupa ce vom vedea ce face. Insa
despre faptul, ca suntem poten^iali terori§ti vom vorbi acum.

A§adar a§ putea sa terorizez, sa §antajez, sa bruschez psihic
§i fizic pe cineva sau pe mai mul^i.

Legea 298 insa presupune, intr-un mod hilar, faptul, ca
despre a§a ceva as. vorbi deschis la telefon, prin email, prin camera
web etc. §i ei m-ar intercepta ca pe un pupazoi, desj hecarul nu §tiu
care, roman, neabsolvent de liceu a intrat anul trecut, parca,
in bazele de date ale serviciilor secrete americane §i §i-a batut joe
de to^i.

Insa genul de terori§ti la care se a§teapta statul roman prin
aceasta lege nu au deloc sclipiri de inteligen^a. Codurile secrete,
amanuntele aluzive etc. sunt noduri gordiene, care nu pot fi
in^elese atat de u§or §i, pana vine decodarea lor - daca vine
vreodata - deja am produs asasinatul, masacrul...§i teroarea s-a
intins ca petrolul in ocean.

Trecem cu vederea, ca pentru stocarea acestui torent de
informal \\i trebuie investrfii serioase §i spa^ii de stocare
gigantisime. Vorbim insa despre capacitatea §i profesionalismul
oamenilor pu§i sa faca o astfel de gogorrfa.

De Pa§ti §i de Craciun, cand vrei sa vezi ca^i bani ai in cont,
pe telefon sau sa dai un SMS... la firma X de telefonie mobila,
trebuie sa a§tep{i ore bune pentru ca e. . .prea mult trafic.

Firma insa, care i^i livreaza internetul, pe motiv care nu se
spune §i nu se §tie, \\\ restric^ioneaza viteza, de§i plate§ti la zi, iti
cade conexiunea, cand e fierberea in tine mai mare...§i acum, imi
va stoca toate imeilurile §i convorbirile intra-net?

Parerea mea e clara in ceea ce prive§te aceasta lege: ea este
un mijloc de §antaj. §i, binein^eles, ca nu vei §antaja cu ea pe unul
care \\\ e prieten, ci pe unul, care nu l\\ e prieten §i l\\ sta ca musca
pe mancare.

Pe scurt:

260

1. o lege, care va fi folosita in mod arbitrar sau in mod
calificat ,pentru exterminarea ta profesionala sau fizica;

2. nu vor fi stocate toate apelurile §i mesajele, ci in mod
aleatoriu, pentru ca nu au nici oameni §i nici aparatura pentru a§a
ceva;

3. nu va fi prins niciun terorist ca lumea, pentru ca, pana
decripteaza serviciul nu §tiu care ceea ce se petrece, deja crimele,
exploziile in lan^, panica sunt o realitate.

Exista §i o a doua parte a terorii. Spre exemplu pot teroriza
pe al^ii cu scrisul mult, cu faptul ca imi fac treaba in mod
con§tiincios, cu bunul meu sim^, cu nesuportarea duplicita^ii, cu
modul tran§ant de a spune adevaruri.

Ii pot face sa nu mai doarma noaptea sau sa nu mai ma bage
in seama de ciuda §i atunci sunt. ..terorist.

Daca e§ti profesor ii po^i teroriza pe elevi cu ideea, ca
invaiatura aduce implinire omului si nu statul degeaba iar, ca
preot, ii po^i teroriza pe credincio§i, pentru ca ii invefi de bine si
nu ii invefi sa isi facd fiecare de cap.

Poli^ia, armata, procuratura, penitenciarul, spitalul,
tribunalul, banca, parlamentul, guvernul, pre^edin^ia etc. sunt
institu^ii terorizante. Daca dai cu ochii de ele sau, mai degraba,
daca ai de-a face cu ele po^i fi ingrozit de impactul pe care il au in
via^a ta.

Daca poli^istul R. ^i-a dat bataie sora cu moartea, daca
armata ^i-a impusxat vreun var sau frate la revolu^ia din decembrie
sau ai sechele din militarie, daca ai ajuns la tribunal sau la
pu§carie, daca te-a taiat vreun medic §i a uitat vreo foarfeca in tine
§i te-a cusut la loc.ai crize de panica numai, cand auzi
numele institu^iilor ca atare.

Factorii politici actuali sunt o expresie a terorii na^ionale.
Stai cu frica sa nu mai dea vreo lege, vreo ordonan^a, vreun bile^el
prin care ^i se maresc de 5000 de ori la suta taxele sau sa nu ni
ceara sa scrii pe un caiet tot ceea ce faci peste zi.

Teroarea pe care o pot pune la cale 2, 10, 15 oameni nu se
poate compara cu teroarea, pe care un sistem intreg o genereaza §i
o permanentizeaza. §i avem exemplele recente, sistemele nazist §i
comunist, pe care, se pare, ca vrem sa le reinventam.

261

Statul ac^ioneaza in numele meu, al ceta^eanului. Insa, alo,
statule roman, eu sunt terorist, chiar §i potential, iar cu teroristul
nu po^i sa faci casa buna!

Prezumiia de nevinovaiie a devenit prezumiie de vinovdiie.
E clar acest aspect! Dar, ca sa fim one§ti cu adevarul §i aparatul de
stat e format tot din teroristi, pentru ca teroristii dejos i-au ales pe
cei de sus.

Viitorul parlamentar european roman §i viitorul pre§edinte
al Romaniei va fi un terorist ales de catre teroristi. To\\ suntem
teroristi.

Titulatura de terorist insa e atat de fluida, de neprecizata, de
halucinanta, incat un baiat indragostit de o fata...poate fi
considerat terorist, daca mama fetei vede, ca o terorizeazd pe biata
ei copila cu un aflux prea mare de sentimente.

Daca merg pe strada §i ma prive§ti unit... pot sa te demasc
ca terorist. Daca ai un semn tatuat pe corp, daca ai zece belciuge
pe fa^a, daca cumperi prea multe arme de vanatoare, daca fumezi
prea mult, daca mananci inghetata de doua ori pe zi...poti fi
terorist.

Vo\\ fi orice...vrem noi! §i daca eel care decodeaza mesajul
§tie matematica, precum pisica tabla inmultirii se pot ajunge la
multe terorizdri ale oamenilor de mare profunzime de ni§te
imbecili.

Oamenii au devenit in secolul al 20-lea, cu for^a, din
chiaburi ni§te oameni ai muncii §i din intelectuali credinciosi ni§te
biete produse ale evolufiei.

La doua decenii dupa revolu^ia furata de catre neo-
comuni§ti...ni§te neocomuni§ti la putere devin teroarea din lanul
de secara. . .§i toata lumea e stupefiant de non-responsiva.

Cine terorizeaza pe cine? Un fapt e sigur: puterea ucide,
pentru ca mediatizarea §i efortul excesiv nu pot fi suportate de
psihicul uman. Conducatorii devin ni§te epave in scurt
timp. . .chiar daca bat aparen^ele. Nu po^i sa faci fa^a presiunii prea
mari pe un interval lung.

Cine pe cine apara? De cine ne aparam...daca to^i suntem
teroristi! Insa unii, cu siguran^a, sunt mai teroristi decat aljii iar
aljii nu §i-au descoperit inca latenfele teroriste. Cei care ne vor
strange informa^iile vor fi ni§te turnatori la organele securita^ii de
stat iar informa^iile despre noi §i cu noi vor fi privite distant §i
superiorist.

A§a ca, eu, potenfialul terorist, ma simt analizat la dosar ca
§i cei trimi§i la Canal, la Gherla, Pite§ti, Baia Sprie...numai ca nu
§tiu cand imi vine randul.

262

Eu stau acasa, ma mi§c, am o groaza de libertate
monitor izatd, ma framant ce sa ascund, ce sa nu spun, ce sa nu
fiu...§i a§tept ziua in care voi fi aratat cu degetul, pentru ca sunt
calamitatea Romdniei.

Teroristul e inca printre voi... Ce face^i voi, terori§tilor, cu
teroristull ! Va face^i turndtori sau cdldil La urma urmei §i unii §i
al^ii sunt bine plati^i. . .

Cred ca a ajuns o alegere de gust §i nu una morald . . .ceea ce
vrei sa fii. Pana atunci voi fi teroristul, care face zile negre
nesim^irii §i ingratitudinii, nea§teptand gratitudini, care nu se pot
intampla...

263

Teologul ortodox: trditorul Tradifiei actualizate
a Bisericii

Nu putem gandi teologia ortodoxa ca pe ceva inchis in
trecut atata timp, cat rolul teologului ortodox e acela de a
experimenta §i reactualiza aceea§i credin^a a Bisericii, pe care
Tradrfia Bisericii a pastrat-o pana la noi. Experimentarea, trairea
credin^ei e personala §i tot personala, dar in consonant cu
Tradi^ia, este §i reactualizarea Tradrfiei, verbalizarea ei pentru
contemporaneitate.

Fiecare teolog ortodox se raporteaza la Scriptura, la
dogmele Bisericii, la canoanele Bisericii, la slujbele Bisericii, la
vie^ile Sfnuilor Bisericii pentru a trai §i a vorbi despre ele. Pe
masura ce le asimileaza organic pe atat e in stare sa le §i explice.

Experimentarea con^inutului crednrfei ne face ap^i sa il
explicam §i il explicam nu indiferent de noi §i de climatul vremii

264

nostre, ci ca unii care gandim §i ne manifestam in ritmurile vie^ii
contemporane.

In Introducerea la Mistagogie Sfantul Maxim Marturisitorul
ne da exemplu despre ce inseamna raportarea la Traditie §i despre
ce inseamna reactualizarea ei in parametri contemporani.

Ideea de a scrie aceasta carte i-a venit Sfantului Maxim la
cererea unei anume persoane eclesiale 76 iar continutul ei 1-a primit,
in mod traditional, de la „un mare §i in^elept in cele dumnezeie§ti
batran" 77 .

Nici numele destinatarului §i nici numele sursei nu apar in
textul propriu-zis al cartii. Destinatarul cere o prezentare pe larg a
unei discutii teologice, pe care Sfantul Maxim a avut-o cu
Batranul dumnezeiesc, cu sursa cartii.

Destinatarul, de presupus un om initiat in teologie §i avid de
adevarul Bisericii, cere „un leac impotriva uitarii §i...[un] ajutor al
mantuirii" 78 , adica o scriere concisa despre aceasta predare de
in^elegere teologica §i duhovniceasca. El intuise taria §i adevarul
cuvintelor Batranului, ca §i Maxim.

Dumnezeiescul Maxim insa dore§te sa scape de aceasta
„indatorire" ' teologica, adica de scrisul acestei carti
considerandu-se un om cu „o educate simpla...§i cu totul neinitiat
in cuvinte maiestrite, care au farmecul numai in sunetul lor" 80 .

Cu alte cuvinte, Sfantul Maxim ii spune destinatarului, ca
taria teologiei nu sta in stilul in care o expui - de§i, §i acesta
conteaza - ci, in primul rand, in adevarurile pe care le narezi §i in
profunzimea cu care le in^elegi §i le explici.

Tot Parintele nostra spune: „sa spun mai drept §i mai
adevarat, ma temeam sa nu profanez prin saracia cuvantului meu
inalta descriere §i in^elegere a celor dumnezeie§ti, pe care mi-a

01

descoperit-o acel fericit barbat" .

De aici vedem in^elegerea faptului, ca expunerea teologica
nu trebuie sa strice apofatismul in^elegerii duhovnice§ti, ci ea
trebuie sa se scrie din mijlocul in^elegerii experien^ei duhovnice§ti
§i sa invite la o inaintare si mai mare in aceasta in^elegere.

Daca scrierea teologica cerebralizeaza in mod excesiv taina
o face cu orgoliul, ca a in^eles-o fara rest. Insa atunci cand in^elegi

Sfantul Maxim Marturisitorul, Mystagogia. Cosmosul si sufletul, chipuri ale Bisericii,
introd., trad., note si doua studii de Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Ed. IBMBOR, Bucuresti,
2000, p. 9.

77 Ibidem.

78 Ibidem.

79 Ibidem.

80 Idem, p. 10.

81 Ibidem.

265

ca tu scrii despre experien^a duhovniceasca a rela^iei cu Dumnezeu
din interiorul ei, atunci nu mai ai preten^ia nici de monopol asupra
ei - pentru ca §i al^ii pot sa faca aceasta experien^a - dar nici nu
consideri, ca o po^i epuiza prin descrieri, pentru ca niciun cuvant §i
nicio carte nu pot sa inlocuie rela^ia noastra cu Dumnezeu sau sa o
descrie pe masura.

Numele sursei, al Parintelui Sfant, nu apare, probabil, pentru
ca §i destinatarul §i Maxim §tiau cine este. Insa in textul maximian
apare detaliul absolut important in cadrul receptarii Tradi^iei
Bisericii: faptul ca in^elegerea Tradi^iei se preda cu dragoste §i
dintr-o con§tiin^a dumnezeiasca §i se prime§te cu toata inima §i cu
reveren^a cople§itoare.

Sfantul batran, sursa car^ii, preda cu multa dragoste §i dintr-
o con§tiin^a teologica inalta adevaruri primite de la al^ii §i injelese
de catre el iar Sfantul Maxim le recepteaza, ca pe adevaruri ale
Tradi^iei Bisericii §i incearca sa le redea altora in termeni cat mai
proprii.

Modul in care Batranul le explica nu apare in mod scriptic
in cartea Sfantului Maxim. La Maxim apare modul in care el a
receptat adevarurile aceluia §i in maniera lui personala de a scrie §i
de a sistematiza o inva^atura predata / daruita lui.

Observam de aici, ca Maxim nu a mizat pe literalitatea celor
predanisite lui, adica pe faptul de a transmite cuvant cu cuvant cele
spuse, ci pe transmiterea adevarurilor profunde ale Batranului,
care pot fi formulate in diverse feluri.

Ceea ce noi numim reactualizare a Tradifiei e tocmai
aceasta trecere a adevarurilor Bisericii prin via^a noastra §i
rescrierea lor in termeni proprii pentru auditoriul nostra.

Tocmai de aceea reactualizarea teologica e, deopotriva,
resubliniere a adevarurilor Bisericii dar §i o racordare directa a
adevarurilor Bisericii la via^a noastra §i la lumea in care traim.

Tradi^ia Bisericii ne da raspunsuri tradi^ionale curente, daca
prin via^a noastra teologica si ascetica incercam sa gasim
adevarurile, care sa ne fundamenteze existen^a in bine, in adevar,
in frumosul dumnezeiesc.

Pe scurt, Maxim rescrie in termeni proprii discu^ia teologica
cu Batranul eel Sfant pe masura in^elegerii destinataralui scrierii.
O carte scrisa pentru un singur om, de§i acum o putem citi §i
putem sa ne folosim de adevarurile ei milioane de oameni.

Dar, daca aceasta carte nu ar fi fost scrisa, ea ar fi fost
numai doua-trei convorbiri intre trei oameni duhovnice§ti, care i-ar
fi zidit numai pe ei.

266

Rolul car^ii teologice, acela de a fi un sprijin pentru
reamintire in mantuirea noastra ne devine cople§itor, daca
in^elegem faptul, ca toate cardie teologice pe care noi le avem,
inclusiv Scriptura §i Sfin^ii Paring, ar fi putut sa nu ajunga pana la
noi, ci sa se piarda de-a lungul istoriei, ca §i alte enorm de multe
car^i §i date despre Tradrfia Bisericii.

Maxim, teologul Bisericii, cedeaza „for{ei iubirii" 82 §i i§i
arunca „grija pentru felul de-a spune lucrurile asupra lui
Dumnezeu" 83 §i scrie cartea. El vrea sa ii spuna destinatarului, din
dragoste, adevarurile pe care el insu§i le-a primit din dragoste §i se
increde in Dumnezeu, ca il va ajuta sa faca acest lucru.

Insa, de§i Maxim vrea sa scrie despre anumite cuvinte
teologice predanisite lui, de catre un Sfant in via^a, pe care el il
recepteaza ca atare, porne§te proiectul sau teologic de la Tradi^ia
scriptica a Bisericii, considerand faptul, ca elementele Tradniei
transmise oral, cat §i cele receptate de catre el se intrepatrund
reciproc.

§i care e Tradi^ia scriptica a Bisericii, sursa iermineutica a
Sfintei Liturghii pentru Sfantul Maxim? Ne-o spune el insu§i:
„Dar fiindca simboalele celor ce se savar§esc la Sfanta Liturghie
au fost lamurite in in^elesul lor spiritual, potrivit cu inalta lui
in^elegere, de catre preasfantul §i cu adevarat descoperitorul celor
dumnezeie§ti, Dionisie Areopagitul, in lucrarea despre Ierarhia
bisericeasca, cuvantul meu nu va expune acelea§i lucruri, nici la
fel ca el" 84 .

Sfantul Maxim cunoa§te §i crediteaza drept autentica
§i revelata tradi^ia iermineutica a Bisericii pastrata de la Sfantul
Dionisie Areopagitul, insa, in aceasta lucrare, vine cu o in^elegere
teologica §i o experien^a duhovniceasca complementary aceluia.

Maxim asimileaza ierminia dionisiana §i se manifesta cu
reveren^a fa^a de ea, asta neinsemnand ca o reproduce aidoma, ci
la ea conexeaza experien^a Batranului Sfant §i propria sa
experien^a teologica.

Observam din finalul ultimei cita^ii, ca Mistagogia nu este o
expunere a ierminiei dionisiene sj nici nu are acela§i plan intern
cu aceea. Iar cei care §tiu scrierea Sfantului Dionisie ii dau
dreptate Sfantului Maxim, pentru ca Mistagogia urmare§te o
in^elegere teologica sistematica dar non-totalizanta a Bisericii §i
Liturghiei, pe cand Sfantul Dionisie a urmarit in scrierea sa o

82 Ibidem.

83 Ibidem.

84 Ibidem.

267

inhere mistica in in^elegerea ierarhiei Bisericii §i a slujbelor
Bisericii.

Reveren^a fa^a de Sfantul Dionisie este exprimata §i mai
departe de catre Maxim: „Caci ar fi o indrazneala nemasurata §i o
nebunie sa incerce acelea§i lucruri ca el [ca Sfantul Dionisie
Areopagitul n.n.], eel ce nici nu-1 poate cuprinde sau in^elege pe
acela, sau sa infa^eze ca ale sale tainele aratate numai de acela
prin Duhul" Sfant 85 .

Maxim, vizavi de Tradi^ia Bisericii §i de stalpul Tradi^iei, de
Sfantul Dionisie Areopagitul, se simte mic sj ucenic al inainta§ului
sau. Considera o indrazneala nebuna faptul de a explica acelea§i
lucruri ca Dionisie, fara sa aiba experien^a lor ca atare, dupa cum a
avut-o acela.

Astfel Tradrfia e receptata la justa ei valoare, daca o vedem
ca pe o exprimare foarte inalta a experien^ei teologice, pe care noi
o aprofundam continuu §i fa^a de care ne sim^im mereu la
inceputul nrfelegerii §i al experierii ei. Tradrfia Bisericii e receptata
ca un izvor de via^a §i de in^elegere dumnezeiasca, daca ne situam,
in mod smerit, dar creator, in cadrul ei.

Pentru ca Maxim asta face in Mistagogia: pe de o parte,
recepteaza Tradrfia Bisericii, in mod smerit, conform cu experien^a
sa personala, fara sa considere vreodata, ca a in^eles-o in mod
deplin iar, pe de alta parte, el creeaza §i sistematizeaza experien^a
teologica, pe care oamenii timpului sau i-au transmis-o.

De aceea marturise§te destinatarului car^ii: „Vom infa^i§a
numai atatea cate au fost lasate de acela [care nu au fost dezbatute
de catre Sfantul Dionisie Areopagitul n.n.], ca u§or de in^eles §i de
al^ii, spre a fi expuse spre intarirea dorin^ei dupa cele
dumnezeie§ti" 86 .

Smerenia Sfantului Maxim in receptarea Tradrfiei, cat §i a
modului de a scrie teologie, este evidenta. El face explica^ii
teologice numai la cele pe care le poate in^elege §i la lucruri la
care nu este dat un raspuns anume, dar bazandu-se pe datele
existente in domeniul Tradrfiei Bisericii.

Cu alte cuvinte, un teolog ortodox trebuie sa i§i §tie
poten^ele dar §i arealul strabatut in munca de cercetare teologica §i
el nu trebuie sa se pronun^e fa^a de lucruri, pe care nu le-a cercetat
in mod personal.

Preluarile neverificate si necritice in domeniul teologie
creeaza sau perpetueaza mituri nefaste. Tocmai de aceea o

85 Ibidem.

86 Idem, p. 11.

268

expunere teologica trebuie sa porneasca de la sursele recepte, in
conformitate cu litera §i duhul lor §i ele nu trebuie strangulate §i
nici rastalmacite ca sa spuna ceea ce vrem noi sa spuna.

O cercetare teologica corecta apare numai in cadrul
eforturilor pentru despatimirea personala §i in momentul cand
expui adevarurile Bisericii cu maximum de con§tiin^a. Daca nu
urmarim mantuirea §i sfm^irea personala prin cunoa§terea noastra
teologica §i nu traim ca membrii vii, autentici ai Bisericii nu putem
sa cream, intr-un mod traditional, teologie.

Faptul ca teologul ortodox trebuie sa aiba via^a §i cunoa§tere
teologica profunde reiese §i din cuvintele Sfantului Maxim:

„Marturisesc ca nu voi spune toate cele descoperite de acel
batran in chip tainic; nici cele spuse, cum au fost nrfelese §i
infa^i§ate de el. Caci acela, pe langa, ca era filosof §i dascal a toata
inva^atura, prin boga^ia virtu^ii §i prin osteneala indelungata §i
priceputa cu cele dumnezeie§ti, se facuse slobod de lan^urile
materiei §i de inchipuirile ei.

Ca urmare, avea mintea luminata de razele dumnezeie§ti §i
de aceea, in stare sa vada indata cele ce nu se vad de cei mul^i" 87 .

Cunoa§terea teologica dobandita cu multa greutate, cu multa
aten^ie §i incordare merge mana in mana cu eliberarea de patimi §i
cu dezlipirea de materie. Deci nici cunoa§tere fara asceza §i nici
asceza fara cunoa§tere teologica, pentru ca numai intr-un astfel de
om coboara lumina dumnezeiasca, care il face sa patrunda, cu
multa agerime de minte, atat pe cele ale teologiei cat §i pe cele ale
existen^ei umane.

Sfantul Maxim se increde in Dumnezeu ca-1 va ajuta sa
scrie, insa scrie din mijlocul receptarii fidele §i smerite a Tradrfiei
§i pe baza unei cunoa§teri fidele, aprofundate a surselor ei. El i§i
§tie limitele, §i le marturise§te in mod smerit, insa nu abandoneaza
demersul de a scrie, ci scrie pe masura propriilor sale in^elegeri §i
ale celor predate lui de catre al^ii.

Parintele nostru discerne profund lucrurile, §tie sa faca
diferen^a intre cele ale Tradrfiei §i cele care nu ii apar^in acesteia §i
tocmai de aceea Tradi^ia Bisericii a receptat §i validat demersul
sau, pentru ca este un demers personal creator reie§it din Tradrfie
§i care se fundamenteaza pe o in^elegere duhovnicesca a datelor
Tradi^iei.

87 Ibidem.

269

Grija prafului §i adevdrul vocafiei aglomerdrii

A

In ciuda faptului, ca suntem „pamant §i cenu§a" [yn koci
oTiodoc,, cf. Fac. 18, 27; LXX], cea mai mare oroare pe care o traim
atunci cand vine cineva la noi e. . .????: sa nu existe praf pe lucruri,
sa nu existe murdarie in casa...ci totul sa fie aerisit, cura^at, pus la
punct.

Cura^enia insa e mai mult o problema morala, decat una
organizatorica. Receptarea prafului ca oroare, ca lucru rusinos,
are de-a face cu neacceptarea ontologiei noastre pana la urma.

Pentru ca, daca privim din unghi strict estetic invitarea unui
om in intimitatea noastra. . .atunci, in subsidiar, dorim ca totul sa se
faca dupa placul nostru, adica dupa inteniiile sufletului nostru.. .in
disociere marcanta de trupul nostru, care are provenien^a terestra.

Dihotomia dintre trup §i suflet in via^a noastra e la ea
acasa... atunci cand curajenia e numai estetism si nu §i
interrelaiionare.

Am observat, probabil ca §i dv., ca fotografiile personale pe
care oamenii le ridica la nivel online sunt, eel mai adesea, regizate
sub aspectul...esteticii. Frumosul estetic... este un frumos cautat,
care apare sau e gasit... numai in anumite momente faste pentru
noi.

Tocmai de aceea o fotografie regizata a Madonnei e una, e
un lucru frumos... pe cand fotografia de tip paparazzi este, eel mai
adesea, o fotografie, care o defavorizeaza. In prima, Madonna e
tanara, frumoasa, apetisanta, chiar si la 50 de ani...pe cand, in
ochii paparazzilor apar vergeturile, cearcanele, ura^enia.

Tocmai de aceea impresia adevarata despre noi...nu apare
atunci, cand ne ascundem sub trena estetica a detaliilor aranjate §i
nici atunci, cand zambetul nostru e clar §i parut angelic.

Omul are voca^ia insolitului §i, deopotriva, pe aceea
euristica §i tocmai de aceea cauta, dincolo de ceea ce vede sau
aude de la noi sa treaca de. . .imaginea cu care noi ne legitimam.

Cand insa suntem gasrfi reali, adevara^i, cand imaginea pe
care oamenii o aveau despre noi e in^eleasa ca fiind mai simplista
decat ceea ce gasesc... atunci traiesc paradoxul aglomerarii, care e
paradoxul insu§i al vie^ii.

Carole, care reduc realitatea la ceva u§or de perceput §i de
in^eles . . . sunt cele care distrug aglomerarea existen^iala, contrariile
reale. Marii oameni ai istoriei, dimpotriva, sunt incatalogabili
tocmai, pentru ca nu pot fi defmi^i u§or...in a§a fel incat definirea
lor sa §i corespunda realita^ii.

270

§i cine sunt marii oameni ai istoriei? Un raspuns concis: cei
care au facut, in scurt timp si intr-un mod uluitor de complex,
foarte multe lucruri.

Via^a Sfantului Maxim Marturisitorul, a lui Eminescu sau a
lui Dali, spre exemplu, sunt trei vie^i de oameni, care s-au
consumat profund si mdref. Binein^eles, nu ii egalizam pe cei trei,
ci observam numai acest lucru, in primul rand: ca au creat enorm
de mult in scurt timp.

O concentare, o experien^a profunda, o cizelare de sine
uluitoare. §i Sfantul Maxim si Mihail cat si Salvador au fost niste
personality puternice si cu opinii viguroase, pentru care au suferit
enorm. Via^a lor a avut vocafia aglomerdrii, a proiectelor multiple.
Proiectele lor au fost duse, in cea mai mare parte, la bun sfarsit.

Daca aprofundam subiectul realei voca^ii a aglomerarii
observam, ca ea se naste in personalita^ile cu multa vitalitate la
nivelul viejii si al ideilor.

Ideile se nasc dintr-o experien^a profunda si nu viceversa.
Nu poji sa aduci idei, sa cumperi idei...ca sa ai o via fa mare.
Tocmai de aceea, la scoala, elevii sunt inva^i prost, ca daca
memoreaza o poezie sau citesc un roman...vor devenii si ei
scriitori.

Insa scriitorii se nasc nu din citit... ci, paradoxal, din trait.
La fel si teologii, si doctorii, si avoca^ii adevara^i: primordiala este
experien^a, practica, experimentarea, fara de care studiul nu se
poate prinde in fiin^a noastra, pentru ca nu are radacini.

Istoria insa ne arata un lucru dramatic: eel mai adesea au
fost marginalizafi sau defavorizafi oamenii cu experien^a reala. Au
parut prea complecsi pentru criterii strambe de selec^ie. De aceea
istoria perpetueaza nonvaloarea mai degraba decat valoarea
personald.. .pe premise estetice sau non-revolu^ionare.

Frumosul aranjat este un frumos care nu...inspaimanta pe
nimeni. O tanara coafata, fardata, manierata, sablonata, care nu i|i
spune nimic special, nimic devastator de interesant - ca sa dam un
exemplu apropiat pentru to^i.-.e frumoasa, atragatoarc.dar nu
rdpitoare.

Pentru ea, ca barbat profund, nu ai face nebunii, nu te-ai da
peste cap...ci ar fi cineva oarecare, pentru ca e o forma estetica
fara con^inut ideatic si experimental.

Oamenii insa cu vocafia aglomerarii, cu trairi si proiecte
tumultuoase, pe care mai §i §tiu si mai §i pot sa le implineasca sunt
prin propria lor prezen^a oameni revolutionari...si ei sunt, eel mai
adesea, marginalizafi, tocmai pentru ca trebuie sa schimbi
sistemul, vrand nevrand, in jurul lor.

271

Ei nu se pot incopcia in sistem...ci ei pot aduce via^a in
sistem sau schimba, in mod fundamental un sistem, o breasla,
percep^ia asupra unei voca^ii anume, asupra unei indeletniciri.

Nu tinerii - a se refine!, nu orice tineri pot aduce schimbari
fundamental intr-un sistem de activitate, intr-o voca^ie anume, ci
numai anumifi tineri, care au experien^a peste medie, exceptional!

Frica de tinerii exceptionali e frica de adaptare la nou. §i
cine nu se poate adapta la nou nu poate fi cu adevarat revolu^ionar,
pentru ca nu se simte chemat pentru ceva anume.

Ceea ce noi am numit vocafia aglomerdrii Sfanta
Evanghelia numeste talant. §i talantul, vocafia, for^a personala
sunt expresia intregii noastre personality puse in slujba unei
aspira^ii profunde.

Nu po^i sa faci o Romdnie noud si nu po^i sa innoiesti viafa
Bisericii si nici sa rela^ionezi foarte bine Biserica cu Statul si cu
Poporul in integralitatea lui, daca nu ai oameni cu care sa schimbi
mentality, cu care sa demarezi viitorul, carora sa nu le fie frica sa
lucreze si sa se exprime la modul personal.

Estetizarea vietii...duce numai la ororarea de praf, de
cuvinte, de exprimari personale. Pentru ca sa trecem de la
imaginea prefabricatd . . .la interrelaiionare interpersonald, trebuie
sa nu ne fie frica sa ne privim in fa^a si sa vorbim despre ceea ce
suntem si vrem noi cu adevarat.

Rela^ia plina de intimitate si de frumuse^e e rela^ia, care
pune pe ultimul loc grija fa^a de praf, grija la cuvinte, grija la
eticheta si e interesata...de noutatea experien^ei, de adevarurile
profunde reciproce, de ceea ce suntem noi si nu de ceea ce pdrem
noi afi.

Suntem pamant si cenusa...dar, in acelasi timp, dupa
sufletul no stru... suntem un continuu zbor si dor catre perfec^iune,
catre inefabil, catre noutatea nemaivazuta si nemaiin^eleasa.
Tocmai de aceea suntem plini de multe sim^iri vii, suntem
aglomera^i, ticsrfi cu doruri fara seaman.

Nu e nicio contradic^ie intre praf si inefabil. Amandoua fac
parte din cuprinsul, mereu largit, al experien^ei si al aspira^iei
noastre dupa eternitatea lui Dumnezeu, care este insasi expresia
noastra ontologica.

272

Despre lucruri vii §i addnci §i alte nimicuri

1. Despre 3 cdnd-uri...

Cand oamenii i§i pierd naturale^ea, increderea, farmecul
personal, sanatatea zambetului lor...nu mai pot spune: Hristos a
inviat!, nu mai pot da un ban cu mila, nu mai pot plange, nu se mai
potbucura...

Cand ai ajuns sa te crezi unic, eel mai destept, de
neinlocuit . . .de atunci moartea l\\ da ocol, incepe sa te
stapaneasca...pentru ca iadul e o moarte cu tine, in care numai
propriile tale nimicuri i^i sunt dragi.

Cand e§ti nemernic (in sensul de ticdlos §i nu de biet
nenorocit) te crezi aparat de §opronul banilor §i al rela^iilor tale §i
crezi ca via^a e numai matrapazlacuri in serie, trecand, razant, pe
langa lini§tea §i omenia rela^iilor, a comuniunii.

2. Viaia cu majusculd

Viaia bund e ca un ou ro§u...comestibil. Ea este,
indubitabil, o marturisire a invierii, a comuniunii, a fericirii pline.
De Pa§ti ciocnim oua ro§ii, daca avem sange vesel, daca avem
ochi bucuro§i, daca avem inimi largi. Inimile stramte sunt zalude.

3. O, prea ortodocsi...ca sd simtd!

A A

In rest de dragoste...nimeni nu se bucura. In rest de
comuniune, nimeni nu a fost la Biserica §i la slujbe. Saluturile
noastre sunt sterile, daca nu sunt duhovnice§ti, daca nu ta§nesc din
gigantice lacrimi de iubire fra^easca.

Ortodoc§ii reali sunt rari. In^eleg din ce in ce mai dureros
acest lucru. In rest de ei, sunt cei care mimeaza adancimi in care
nu au coborat niciodata.

Intr-o mare de ortodoc§i, intr-un puhoi, intr-un ocean de
sprancene ridicate, pline de arogan^a celui ce nu in^elege ce este
Ortodoxia . . .ma simt aproape al nimanui, neimportant §i, din ce in
ce mai mult, rece. §i nu cred, ca sunt singurul. . .

Te race§ti, te insingurezi, te inlacrimezi profund...§i toate
sarbatorile tale au aspect mortuar, la nivel interior. . .dar §i exterior.

273

Secularizarea sentimentului religios apare atunci, cand nu te
mai sim^i imbra^at de Biserica din care apar^ii, cand majoritatea
celor care ar trebui sa te imbra^eze se uita in alta parte §i, pentru
a rezista, te cablezi la banalitatea, care nu te face sa straluce§ti, ci
te lasa, ca sa traie§ti in platitudinile tale cotidiene.

De fapt, ne cam uitam in toate parole... dar nu §i la a fi
comuniune. Realitatea noastra eclesiala e dramatica... pentru ca
venim pentru servicii religioase, prestam servicii...dar nu mai
avem inima, care sa ne faca sa fim impreuna. §i asta arata, ca
secularizarea noastra, ca ortodoc§i, incepe sa fie o gripa, care se
extinde cu putere.

Pentru extinderea acestei gripe, §i ierarhia, §i credincio§ii i§i
dau aportul, un aport inspaimantator eel mai adesea. Cine pierde?
Cei care sunt realmente sinceri, singuri §i una cu via^a Bisericii.

Cei care traiesc in mod grosolan, fara mustrari de con§tiin^a,
de pe urma sfm^eniei, care ne vine de la capul Bisericii, Hristos
Dumnezeu, in aparen^a, nu pierd, pentru ca se simt proteja^i de
banii din buzunar §i de rela^iile pe care le au.

Numai ca via^a Bisericii e singura via^a infrico§ator de reala,
care are o scaden^a nemituibila / nemitarnica. Iar eu ma tern, in
lacrimi, ca §i al^ii, de soarta noastra, a tuturor, sensibili §i
insensibili la ceea ce ar trebui sa insemnam ca ortodocsi, pentru ca
imi pasa de sanatatea Bisericii lui Dumnezeu.

Daca nu mi-ar fi pasat §i nu as. fi una cu via^a §i teologia
Bisericii mele...ma faceam traficant de ceva... pentru ca a§tia, se
pare, traiesc bine astazi.

4. De ce traiesc si de ce scriu?

Pentru ca cred in important fiecarui om pentru via^a
Bisericii §i in chemarea tututor la mantuire si sfm^enie.

Pentru ca fiecare dintre noi am venit cu un scop in lume §i
Dumnezeu vrea ca fiecare dintre noi sa se exprime pe masura
darurilor primite de la El.

Traiesc, scriu, creez, vorbesc, slujesc lui Dumnezeu §i
oamenilor pentru ca acestea ma schimba pe mine §i pe al^ii.

A§ putea sa ajut pe oameni §i daca m-a§ ruga §i a§ scrie in
tacere §i nu m-ar cunoa§te nimeni. Insa astazi e nevoie de multe
precizari teologice §i experen^iale, pentru ca oamenii sa fie
realmente ajuta^i ca sa se in^eleaga pe ei m§i§i.

274

§i oamenii sunt ajuta^i de oameni care au trecut, pas cu pas,
prin experience §i prin dureri iluminatoare. Numai dupa ce te aud,
te citesc, te in^eleg, numai dupa ce au in^eles, ca oamenii se
schimba prin harul lui Dumnezeu, se vor schimba §i ei, i§i vor da
seama, ca s-au schimbat impreuna cu tine.

Chiar daca mi-e greu, indubitabil de greu §i sunt enorm de
singur §i de nein^eles in fiin^a mea, Domnul ma intare§te pe fiecare
zi ca sa rabd, sa sufar, sa injeleg, sa ma bucur, in mijlocul
lacrimilor mele.

5. Noi ne dam §ansele

Mare^ia, excelen^a, paradoxal, au adus singuratatea in jurul
oamenilor mari. Se pare ca prostia omului mic, lipsa lui de
caracter, mojicia nascuta din orgoliu ranit, nu pot suporta sa-1 ajute
pe eel mare, ca sa se ajute §i pe sine.

De§i citim zeci de biografii, unde lucrurile sunt spuse in
clar. . .cu toate acestea, repetam acelea§i trageri pe roata, la propriu
sau la figurat, cu oamenii, care poarta adevarul lui Dumnezeu, ca
pe o lumina vie, in inima lor.

Nu ne dam §anse! Nu ne dam §ansa de a fi ceea ce putem fi.
Pentru ca to^i se viseaza Homer, DaVinci, Pavel, Obama...uita sa
mai fie ei m§i§i. Uita sa faca cat pot.

Tocmai de aceea ratarea nu e o ne§ansa... ci o alegere. N-
am putut sa facem mai mult, pentru ca nu ne-am dorit. Ne-a placut
sa fumam timpul §i nu sa-1 transformam in semne vii, nemuritoare,
ale prezen^ei noastre.

Noi ne dam toate §ansele... pentru ca Dumnezeu ne-a adus
pe lume, tocmai pentru a in^elege ca avem toate §ansele, ca sa fim
nu numai oameni mari, geniali, ci, in primul rand Sfm^i, fiii Lui
dupa har.

Genialitatea, eroismul, hiperspecializarea, hipercapacita^ile
sunt prea mici pe langa mare^ia sfm^eniei, pe care o poate dobandi
omul in relate cu Dumnezeu.

De aceea sunt atat de dezamagit §i de trist, cand vad ca
suntem chema^i sa fim Sfm^i iar noi preferam sa fim mitocani,
zemzeci, rai, razbunatori, lipsrfi de scrupule.

275

6. Este incredibil pentru mine

...cand nu te bucuri sa te intalne§ti cu oameni profunzi §i
cand nu vrei sa vorbe§ti cu ei, preferand sa fugi de compania lor.

. . .cand nu ai minima decen^a sa multume§ti.

...cand vad ca spa^iul online e plin de ortodoc§i, care nu au
bun sim}, care nu cunosc nici cele mai elementare aplecari spre
lucruri vii, adanci, profunde, ca sa nu mai vorbesc de faptul, ca
habar au cine sunt §i ca sunt incapabili sa se exprime coerent.

...cand vorbesc mai degraba dracii prin ortodoc§ii no§tri §i,
mai deloc, Duhul lui Dumnezeu.

Asta ma sminte§te eel mai mult! Daca nu §tii sau nu
po^i. . .macar taci. . .ca sa nu ^i se vada veceul din tine.

7. Decepfii personale

In patru ani de online nu am gasit un ortodox sau un teolog
ortodox, care sa ma bulverseze prin ritmicitatea §i profunzimea
operei sale online §i, implicit, care sa ma faca sa revin, cu nesa^ la
el pe pagina. De aceea nu pot sa dau nume supreme, ci...doar
unele nume, cu limitarile de rigoare.

Am gasit unele varfuri, deloc geniale, mai mult sau mai
pu^in amatoriste, dar nu. . .mai mult.

Asta arata ca Biserica noastra, la nivel mondial, nu are elite
reale, care sa se implice in viata cotidiana si la parametrii
momentului.

Problema e, ca nu am gasit nici la catolici, nici la anglicani
etc. Oameni, care sa ma perplexeze prin noutatea §i originalitatea
lor debordanta.

Aten^ie: vorbesc aici despre ortodoc§i sau teologi, care sa
scrie, sa faca podcasturi, sa masterizeze la nivel online un intreg
travaliu teologic, care sa te \m& cu rasuflarea taiata.

De aceea, la ora prezentului, spectrul religios la nivel online
(si ma refer la toate religiile pamantului) mi se pare foarte
nereprezentativ, fapt pentru care, impactul lui la nivelul cautarilor
online este inferior divertismentului, economiei sau politicii.

Minoratul religiilor la nivel online ne demonstreaza faptul,
ca nu prea suntem militant / misionari...ci stam intr-o dulce
plictiseala fa^a de propriile noastre crezuri religioase.

276

8. Mai are rost sa faci ceva, daca nimeni mi-\i da nicio
§ansa?

La aceasta intrebare va las sa raspunde^i dv. Eu am un
raspuns la aceasta intrebare. . .

277

Panica postmodernd §i ochii credinfei

Mel Gibson, intr-un film mai vechi. . .langa lanul de porumb.
O casa la margine, doi copii, o so^ie moarta intr-un accident §i inca
un barbat, membru al familiei, care locuie§te impreuna cu el.

Ta-da-da-dam...Deasupra a§ezarii apar palcurile
extraterestre. Familia le vede la televizor. Stau ore in §ir §i privesc,
panica^i, luminile din aer, ne detectate de radar... de deasupra
ora§ului.

Gibson e un preot in acest film, care i§i pierduse credin^a in
Dumnezeu, tocmai datorita fiinielor verzi, care venisera sa
invadeze pamantul.

E sunat la telefon de Ray, eel care ii omorase, accidental,
so^ia. Acesta i§i impacheteaza in graba lucrurile §i pleaca langa
apa, undeva, pentru ca extatere§trilor (vezi Doamne, vorba
domnului Cristoiu) nu le place apa.

Insa, inainte sa piece Ray (teme^i-va tare rau!) ii spune, ca
are...un extraterestru in debara. Titlu tabloid: Extraterestrul din
debara smMoartea din spafiu inchisa cu cheia.

Se duce Mel ca sa vada pe extraterestrul din debara, dar nu
are curaj ca sa deschida u§a, u§a baricadata.

Baga lama unui cu^it pe sub u§a, ca sa vada fa^a omulefului
verde... in lama cu^itului. Telespectatorul sta cu frica in san, acasa,
in patul sau fotoliul lui.

Muzica de suspans te face sa \\\ |ii rasuflarea. Teama se
amplified... §i... cand baga lama cu^itului pe sub u§a, apare o
gheara umanoida...§i, de frica, de razbunare sau din alt sentiment
profund §i necon§tientizat, Mel taie doua degete/
gheare...fapturii...cu pricina...despre care nu ni se mai spune
nimic in film.

Filmul e mai lung. . .

Concluzia e urmatoarea: panica se transmite la
televizor... Panica te educa in ritmul ei. Te face sa te temi de orice
musca, frunza, fa§ait, harait, mieunat, latrat...

Panica e arhiprezenta... pentru ca e difuzata, prin cablul TV,
in orice casa. Insa disponibilizarile din Romania, gripa aviara,
gripa porcina, accidentul aviatic nu §tiu care...se transmit tot
acasa, toate vin acasa, acasa la tine, de§i manipularea sau adevarul
au loc altundeva...Iar tu crapi de frica, romanule sau ce mai e§ti
tu, acasa, in casa ta!

Insa po^i tu sa traie§ti fara informa^ie? Nu po^i! Dar po^i trai
tu cu atata informa^ie suspecta §i badarana, cu atata frica?! O, nu,

278

nu po^i! Cum sa triem informa^ia, imaginile pe care sa le bagam in
noi? Cu aten^ie...de§i aceasta aten^ie e tot fricoasa, e tot limitata, e
tot infestata de grija.

Daca am avea televiziuni §i radiouri, care sa spuria lucruri
vitale, nefalsificate, tot timpul, binein^eles, ca le-am alege pe
acelea. Dar cand nu §tim ce sa alegem, pentru ca se minte §i se
spun adevaruri in acela§i timp, ce facem?

Ascultam nu §tiu cate talk-showuri politice, anali§ti
economici, anali§ti nu §tiu de mai carc.ca sa §tim cum sa trecem
peste criza. Dar de unde §tim cine spune adevarul §i cine minte? E
criza asta reala sau nu e? Ce s-a intamplat cu cei care au
demobilizat economiile statelor lumii? Cine sunt vinova^ii? Cat s-a
furat §i de ce?

Auzim numai despre oameni falrfi, despre §omeri, despre
probleme. . .Insa nu §i despre capii problemelor.

Dupa ce a fost cautat Ben Laden prin de§erturi §i hrube, nu
§tiu cat timp. . .a devenit, deodata, un subiect defunct.

Au murit pasarile aruncate in cazanele cu apa clocotita...s-a
vorbit ce s-a vorbit de gripa aviara...dar nu ni s-a spus §i cum §i-a
luat talpas^a gripa aviara.

Gripa porcina, e sau nu e pe la noi. . .noi stam cu grija ei. Ne
facem griji. Mon§tri panicii, ai grijilor sunt in capul §i in inima
noastra.

Stam cu grija zilei de maine. Nu avem bani, suntem §omeri,
Romania se scufunda, vin alegerile, pe cine votam...§i, maine-
poimaine, auzim ca s-a ridicat valul crizei, a§a, pe nepusa
masa. . .§i iara§i nu vom avea nicio explicate.

Avem un prezent cu multe panici §i cu nicio explicate.
Explicable sunt amanate tot timpul. De fapt explicable sunt
baloane de sapun, pentru ca problemele ca atare sunt
inventate...sau explicable sunt daunatoare puterii in a§a masura,
incat distragerea aten^iei publice e mult mai savuroasd.

Mai exista terorism? S-a uitat terorismul. Acum e vremea
crizei. . .§i a alegerilor. Arfifost mai bine sdfi avut agriculturd, sa
fi mizat pe agriculturd in 2009. §i cine nu ne-a lasat sa mizam pe
ea, d. pre§.? Acum, probabil, ar fi fost mai bine, daca am fi fost
mai pu^ini romani sau deloc. . .pana trecem criza.

Da, chiar a§a: de ce mai existam...daca traim o vreme de
criza? Ce e aia criza? Nu cumva e o panica idioata, pentru ca unii,
despre care nimeni nu v-a spune nimic niciodata, sa faca o
nenorocire capitala, acum, cand noi, ne uitam in... panica
postmoderna a crizei?

279

Dincolo de lanul de porumb al lui Mel Gibson... sta
adevarul. Adevarul vine la televizor doar ca sa-^i blocheze
proiectele, via^a, a§teptarile, bucuriile, sa l\\ gatuie lini§tea.
Adevarul vazut insa la televizor e adevarul lor, prietene cititor, nu
al tau\ Adevarul tdu, pentru ca e§ti prea mic, nu conteaza, e
neglijabil.

La televizor e doar adevarul lor, pe care il doare in c. de
tine. Adevarul lor e panica ta, iubite cititor, iubite prieten, iubite
manipulat de duzina!

Adevarul celui singur §i sarac nu conteaza (^ine^i minte!) in
fa^a adevarului lor, care adevar (^ine^i minte cu to^ii!) nu conteaza
in fa^a adevarului lui Dumnezeu. Panicile noastre sunt panici
puerile. Sunt manipulari de duzina din partea altora sau a
demonilor.

Dincolo de acestea insa, la scara globala, adevarul adevarat
e adevarul Lui §i nu al lor. Adevarul lui Dumnezeu e adevarul,
care subsumeaza sau se folose§te de adevarul nostru, al celor mici,
cat §i de manevrele, idioate, ale manipulatorilor no§tri.

La un moment dat Mel ii spune celuilalt, din casa lui:
suntem pe cont propriu. Ce panica a panicilor! Preotul Mel, care
are o mica pasa de necredin^a in via^a lui, ii spune propriei sale
familii: ca nimeni nu ii va ajuta, ca nu exista Dumnezeu. . .§i ca, in
aventura vie^ii. . .sunt singuri, absolut singuri.

O, ce dramatic! Ce infrico§ator! Ce spaima teribila, sa §tii ca
nimeni nu te va ajuta, ca nu exista Dumnezeu, ca nu exista nicio
minune, ca nu exista nicio bucurie eterna §i ca noi suntem doar
ni§te elemente... intdmpldtoare, in acest decor, somptuos, al
existen^ei!

Insa dupa ie§irea din pivnrfa, dupa ie§irea din panica, cand
extratere§tri sau ce-or mai fi fost ei, se intorc la casa lor inexistenta
§i pamantul e la fel de frumos ca inainte...Mel i§i pune albul la
gat, semnul ca e preot catolic §i filmul are, in final, frumuse^ea
credin^ei.

Adica ce ramane dupa...manipulare? Ce ramane dupa toate
aceste panici mediatizate? Daca ramane credin^a §i ea este si mai
vie, §i mai zguduitoare in sufletul nostru... inseamna ca am fost
mai tari decat panica. Daca nu. . . via^a noastra a fost o ratare.

280

Strdlucirea credinfei

Titlul articolului de fa^a exprima numai o parte din ceea ce
vreau sa spun. M-am tot gandit cateva minute, la cum sa il
numesc §i am ales doar doua cuvinte pentru a-1 denumi.

Insa, in fapt, vreau sa spun nu numai despre stralucirea din
ochii oamenilor simpli, care vin la slujbele Bisericii, ci §i despre
pofta lor de Dumnezeu, despre ravna lor de a atinge elementele
palpabile ale sfm^eniei, elementele transfigurate de harul
dumnezeiesc, adanc imbibate de har.

§i stralucirea §i pofta credin^ei dupa Dumnezeu §i harul Sau
sunt rabufniri din nauntru, de sub craterul min^ii §i al inimii trecut
prin multe dureri §i bucurii, prin toate cele ale vie^ii noastre.

Astazi am imparta§it vreo 20-30 de copii §i oameni maturi,
am spovedit pe cineva, cu probleme grave §i am vazut, in ochii
celor ingenunchea^i la trecerea cu Cinstitele Daruri, ravna vie,
necenzurata, neintelectualizata, pentru a saruta crucea din mana
mea §i de a se atinge de ve§mintele preo^ilor slujitori.

Sunt sentimente cu multa minte sau multa minte, gandire,
transmisa concentrat, ca un fluviu. Sunt multe lucruri spuse §i
nespuse in acela§i timp. Un implicit atat de profund, ca te face sa
ai puteri nebanuite, sa ai puteri de a sluji ore in §ir, de§i e oboseala
pe tine cat blocul.

Ce vreau sa spun? Ma bucur, caci, cu harul lui Dumnezeu,
credin^a romanilor ortodoc§i straluce§te din ei, ^a§ne§te din ei,
atunci cand II simt pe Dumnezeu aproape, in mijlocul lor. Nu §tiu
ei prea multe. Nu sunt teologi. Nu §tiu sa explice §i, mai ales, sa se
explice. Nu pot sa spuna multe lucruri, detaliate, despre credin^a
lor.

Dar le ta§nesc ochii de bucurie, cand vad chipul Prea
Curatei Stapane. Se transfigureaza la inima, cand sunt la slujbe.
Saruta cu focul credin^ei Sfintele Icoane, mainile preo^ilor, care ii
spovedesc §i ii in^eleg §i ii odihnesc in cele ale lor, aranjeaza cu
grija coliva, prescura, mormantul celor iubi^i, floarea pe care o
aduc la altar.

Detaliul conteaza insa, cand e vie iubirea. §i, pentru ca
iubirea lor de Dumnezeu si credin^a lor in El e vie, tocmai de
aceea impodobesc cu grija coliva, fac colacii de o bunatate ram, de
ii visezi §i dupa o luna, dupa ce i-ai mancat, sunt aten^i, scrupulo§i
de aten^i la hainele pe care le dau de pomana, la pomelnicul pe
care il aduc, la tot ceea ce fac pentru Biserica lui Dumnezeu.

281

Noi, preo^ii lui Dumnezeu, traim din rugaciunile si din
darurile crestinilor nostri eel mai adesea. Ei se roaga pentru noi si
noi pentru ei. Rugaciunea ne tine impreuna. Chiar daca o suta sau
o mie nu se roaga, dar se roaga zece, e de ajuns, ca sa te sim^i in
Rai, cu cei 10.

Rugaciunea lor, aten^ia lor, iubirea lor, rabdarea lor la slujba
si la predicile noastre, la statul la coada pentru spovedanie ne
inva^a multe lucruri profunde. Profunde pana la lacrimi. Profunde
pana la a ne schimba via^a impreuna cu ei. Profunde pana la
sfm^enie.

§i oare, nu e acesta miezul, lava credin^ei, cand
efervescen^a fiin^ei noastre se exprima in mod navalnic? O
credin^a navalnica e o credin^a vie. O credin^a navalnica e harul lui
Dumnezeu prezent in ei.

Mai trebuie doar luminarea lor cu cele ale teologiei si ale
cuviin^ei duhovnicesti. Doar atat. Mai e pu^in de facut, daca e
credin^a, in stare ingenua, in Dumnezeu. Mai trebuie doar sa
imboga^im datele credin^ei, fara ca acest entuziasm dumnezeiesc
sa scada.

Ei ne dau din produsele lor, din banii lor, din timpul lor, din
iubirea lor, din rugaciunea lor, din via^a lor. Noi asemenea. Cand
doar unii dau si al^ii doar primesc, credin^a se stinge, paleste, e
ranita pro fund. De aceea nu trebuie sa ne jignim reciproc credin^a
si entuziasmul, pentru ca nu facem doua parale.

Daca ne pastram credin^a vie, ne pastram prietenia si
comuniunea cu Dumnezeu. Ea este aici, in noi si cu noi, daca
suntem, cu adevarat, ai lui Dumnezeu si ne dam Lui.

Astazi, ca in fiecare zi, m-am imboga^it foarte mult
duhovniceste privind galgairea credin^ei oamenilor credinciosi, a
confra^ilor mei prezen^i la slujba. Ei m-au inva^at o lec^ie profunda
de teologie dumnezeiasca. N-am fost in stare sa le-o mul^umesc
direct. Le-o mul^umesc aici, indirect, si, probabil, unii vor citi
marturia mea de fa^a si se vor bucura.

Dumnezeu sa va binecuvinteze, iubi^ii mei fra^i si iubitele
mele surori intru Domnul, pentru ajutorul vostru, extraordinar, ca
sa ma in^eleg pe mine insumi si sa imi adancesc propria mea
credin^a, care este si a voastra! Dumnezeu sa va binecuvinteze,
pentru ca mult a^i iubit!

282

Portofelul dezamdgirii

Daca a^i fost pionieri (cu ani in urma), poate, va mai suna in
urechi, in anumite momente: Am cravata mea, sunt pionieri Ca sa
scap de duhoarea trecutului sau ca sa fm mai mult decat romantic
cu decrepitudinea ideologica, de multe ori, il pastisez muzical sau
imagologic.

De aceea cant, ca si Dem Radulescu, prin casa, pentru
ca ma sufoca sim^amantul, ca prezentul meu si al dumneavoastra,
e leit, frate geaman, cu ce-afost si tot mai este.

Chiar asa! Ce legatura are cravata mea de pionier...cu
bucuria de a fi tanar? Sau ce legatura are portofelul cu modul
haotic in care ne traim via^a?

Pai da, domnule are, pentru ca portofelul, manevrat prost
sau umplut cu spagd, cu hofie, cu ilicite, cu trafic de influenza,
cdnd se tot umple si da pe din afara...se crede Dumnezeu pe
pamdnt. Nu mai poate fi lucid. I-a luat dracu ' miniile si se viseaza
nemuritor si... rece . . .

Am fost mai rar, in ultimul timp, dar dureros, la Cimitirul
Eroilor Revoluiiei. Nu mai am inima tare... Sunt prea sensibil, in
ultimul timp, la mainile intinse, care cersesc si nu primesc nimic,
la panicile dirijate sistematic spre inima noastra, la stratul gros de
nesim^ire din cei de sus sau de jos, la tot ce se misca aiurea
sau. . .senin pe langa mine.

De multe ori tree prin fa^a unor cimitire din al doilea razboi
mondial, ale solda^ilor straini, care au murit la noi. Albul...si
crucile in serie. . .Crucile unidimensionate, militarizate. . .

La fel, crucile ascunse in vazul lumii, din Pia^a University
sau crucile de langa libraria Noi, care, deloc paradoxal, sunt langa
poarta unui club dubios, cu poarta netransparenta. . .

Nu numai ca am senza^ia, dar traiesc sentimentul, ca, pentru
mul^i dintre noi, ei, eroii si martirii neamului...«w murit degeaba.
Nu ne-au adus nimic. Nu ne-au schimbat deloc. Ne-au lasat cu
totul reci.

Trebuia sa fie egoisti, ca noi. Sfin^ii de dinainte de noi
trebuia sa fie egoisti si lasi ca noi. Trebuia sa nu faca nimic,
aidoma noua, pentru ca nu meritam nimic. Suntem prea netrebnici
sa fim lua^i in seama. Suntem josnici. Ridicol de mici si de
cocarji^i in libidinala noastra prefacatorie.

Mai putem oare sa fim, cumva, pentru o clipa, lucizi?
Putem, intre doua mese copioase, cu bani de la stat, sa mai
fim...eroi?

283

Ce fel de eroi? Care mai e Dumnezeul nostru in afara de
ban...§i de traiul bun? Oare mai putem accepta un Dumnezeu
deasupra capului sau mai credem in evlavia simpla §i atat de
profunda a Sfm^ilor, ca sa mai putem pune in practica, ceea ce tot
bolborosim in predicile noastre?

Glumesti, prietene! Oricine este lucid va primi opiu ca sa
taca. Ii vom da morfind, parafind, amfetamind, glicerind...

II vom face nebun. II vom face sa fie ridicol. O, numai noi
nu suntem ridicoli! Noi suntem puterea! Noi suntem legea! Noi
suntem oamenii din umbra, cei care tragem sforile!

Sunt dezamagit de tot mai mul^i oameni, care credeam ca
mai au coloana vertebrala, bun sim^ ceva sfant pe lumea asta.
Insa, dezamagirea mea...vine tocmai din aceea, ca am contat prea
mult pe faptul, ca ei. . .sunt oameni §i nu ni§te tdrdturi.

Da, se pare, ca am crezut in ei. . .mai mult decat ei m§i§i. E o
forma profunda de omenitate aceea de a crede in oameni.

Ce se intampla, cand, in masa, nu vom mai crede in oameni
§i vom incerca, fiecare dintre noi, sa ne scapam pielea? Vom
deveni ni§te mon^tri, care sfa§ie totul in jur, pentru ca sa-§i scape
propria-§i piele.

O, nu, nu e intamplare! Daca numarul mon§trilor e din ce in
ce mai mare in filme e pentru ca trebuie sa ne pregateasca cu o
astfel de existen^a demonica. Se fac pa§i siguri spre o tot mai
violenta si nesigura societate umana, desfrunzita de orice taina
profunda §i urmarita §i in pat §i la veceu §i la serviciu §i. . .oriunde.

Portofelul na§te mul^i mon§tri. Contul bancar, burdu§it cu
tot ce s-a putut fura e un...antihrist. Oricine nu vede pe Hristos in
oameni §i in lini§tea §i profunzimea naturii §i in pace §i in buna
in^elegere...e un antihrist, un antimodel. §i monstrul este un
antimodel al Sfantului, care este un antimodel al raului.

Sfin^ii se fac tot mai goi de ei...§i tot mai plini de alfii.
Portofelul se face tot mai plin de sine §i tot mai gol. . .de altceva. §i
cand te ba^i pe portofel §i crezi in ve§nicia portofelului, o, frate
drag, portofelul te dezgole§te de tot ce ai primit...§i te arunca, mai
apoi, ca pe o rufa murdara la cosul de zdren^e murdare al iadului.

Nu, eu cred ca Martirii acestui neam nu au murit degeaba!
Sensul mor^ii lor e sensul vie^ii noastre. Moartea lor a fost via^a
noastra, libertatea noastra, bucuria noastra, darul credin^ei noastre.

Daca vom fi, pentru o clipa-doua, lucizi, daca vom in^elege
acest lucru, ni se va lumina mintea §i vom in^elege, ca suntem
sensul mor^ii lor. Tocmai de aceea via^a noastra are sens
dumnezeiesc, bun, pentru ca e un rod al unor jertfe martirice.

284

Imi doresc sa nu fiu trist, insa sunt trist, nu pentru mine, ci
pentru cei care m-au dezamagit. Triste^ea mea poate fi alungata de
semnele indreptarii lor, a omeniei lor inviorate, revenite la via^a.
Cine sunt ei?. . .Dumnezeu sa-i ierte §i sa ne ierte!

285

Puterea de a spune nimicuri

Am fost fascinat (cu sensul de captivat §i nu de incdntai),
subjugat de emotie, poate dintotdeauna, de oamenii care spun
nimicuri...

De oamenii care spun nimicuri, cu aerul, ca au mai scris,
inca odata, Sfanta Scriptura. Sunt fascinat, uluit de seninatatea cu
care spun cele mai mari inep^ii, de aerul lor galant, care ma
ingroze§te, imi seaca orice urma de dorkrfa de a face ceva
magistral.

Sunt fascinat de oamenii, care se plac pe ei m§i§i, care se
aduleaza pe ei m§i§i, care se socot ni§te mici dumnezei, pe care ii
secern o raceala, un tetanus sau o enterocolita. Ce pacat! Ni§te
dumnezei atat de casan^i. . .

Insa imi place sa vad cat timp l\\ ia sa te pensezi, sa \\\ faci
manichiura, sa \\i inozi parul in mii de §uvrfe, sa te barbiere§ti pe
fa^a sau pe picioare. . .

Sunt fascinat de glumele proaste, de accesele de isterie, de
gaselnrfele stupide, care ma ingrozesc, de apucaturile grobiene, de
la§itatea perfida §i rece, care nu tremura cand minte, care nu iarta
niciodata, de razbunarea cu ochi luciferici. . .

Mai am pu^in si fac 32 de ani §i nu am in^eles, nici pana la
aceasta ora, cum po^i sa scrii un articol banal sau sa vorbe§ti ceva,
despre mere acre sau despre inelele lui Jupiter... §i oamenii sa
ca§te. Nu am avut ocazia ca cineva sa ca§te, atunci cand am vorbit.

Nu am in^eles insa, nici cum e sa nu fii observat, cand ma
due pe undeva, cum e sa fiu un tip banal, fara personalitate §i fara
bun gust.

§i, vai, mi-as. dori, in unele clipe sa fiu un om §ters, fara
inima, fara con§tiin^a, grobian, badaran pana la exasperare, ca sa
vad cum se comporta un alt grobian, langa mine.

Imi doresc sa §tiu cum e in ipostaza, ca sa nu fiu enervat de
toate lucrurile, care ma dispera acum. Adica cum e sa fii in partea
opusa, sa fiu rece, sadic, nesim^it, farsor, sa mint §i sa fur din
priviri....§i, in acela§i timp, sa fiu considerat un „baiat de treaba"
sau „un om cu personalitate", un de-al nostru.

Pentru ca asta ma fascineaza de fapt: cum pot mitocanii §i
inap^ii sa fie „oameni de treaba" §i hipergenialii sa fie considera^i,
toata via^a, ni§te pierde vara iar, dupa moarte, sa-i facem
dumnezei ai §tiin^ei §i ai culturii? Cum? Daca §ti^i raspunsul,
spuneti-mi-1 §i mie, pentru ca imi doresc sa-1 aflu!

286

Am incercat, de nu stiu cate ori, sa fm altul decat sunt. Nu
mi-a iesit deloc. Chiar si atunci, cand am vrut sa scriu o literatura
foarte joasa si disperant de proasta, in mod voit, n-am putut sa
conving pe nimeni...ca sunt din tagma prostilor. Eu, de cand ma
stiu, am fost cu destepfii. . .si niciodata asimilat cu pros tii.

Tocmai de aceea imi place sa stiu, cum e sa pierzi timpul
degeaba si sa te crezi implinit, cum e sa vrei sa fii animal la
cravata si sezlong, cum e sa vrei sa fii neam prost si, deopotriva, sa
te lauzi cu asta, ca si cand ai avea un premiu Nobel pe masa.

As putea angaja un profesor, care sa imi predea: prostia,
binein^eles, la nivel academic, in asa fel incat sa fm, macar pentru
o saptamana, un pierde vara? Nu stiu. . .

Insa, pana atunci, raman cu fascina^ia vie pentru cei care
vad filme proaste, citesc car^i proaste, sunt robii modei, ai
stereotipiilor, au casnicii deplorabile, au copii prosti si ursuzi, sunt
prosti, sunt nesim^ti, sunt tocsuni, sunt rai, sunt razbunatori, sunt
ai dracu, cum se spune, in mod pacatos, pe romaneste.

Raman cu o fascinate vie, probabil, sordida. Insa, pana nu o
descifrez, pana nu o in^eleg, nu pot sa ma impac deloc cu ce traim,
cu ce gandim, cu ce scriem, cu ce mancam...si care sunt, in mare
masura, lucruri sterse, parazitare, superflue.

287

Perspectiva de lucru in teologia ortodoxd:
receptarea optima a reactualizdrii credinfei

Munca de cercetare duhovnicesco-§tiin^ifica in Teologia
ortodoxa, ca orice alta munca voca^ionala, de con§tiin^a, trebuie sa
aiba geniul sintezei §i al echilibrului.

Cercetarea unei anume problematici trebuie sa includa,
deopotriva, cunoa§terea par^ilor dar §i includerea par^ilor intr-un
intreg, pentru ca aceasta sa dea o direc^ie sigura celui care
acceseaza munca noastra.

Un subiect teologic, care se vrea analizat trebuie sa se
includa in solul Scripturii, al Tradrfiei §i al vie^ii liturgice §i
canonice a Bisericii, pentru ca sa raspunda unor nevoi reale §i
directe ale credinciosului ortodox.

Intoarcerea reala, la fiecare studiu §i carte pe care o scriem,
la fundamentele credin^ei ortodoxe e inceputul adevaratei direc^ii,
singura de viitor, in teologia ortodoxa, dupa parerea noastra.

Trebuie sa reanalizam textul Scripturii §i al Sfin^ilor Paring,
cu smerenie §i aten^ie, cu echilibru, sa ne apropiem de ele
duhovnicesco-filologic pentru a salva §i imparta§i, deopotriva,
fragilitatea de gdnd a sfinjeniei dar §i noutatea perend a
problematicii vie^ii ortodoxe.

Trebuie sa lasam comentariile adiacente in spate §i sa
accesam direct sursele, direct textul Scripturii, direct pe Sfnuii
nosjxi, direct textul Sfmtelor Canoane, sa privim duhovnicesco-
teologic Sfmtele Icoane §i sa ne intalnim, in mod real, cu Sfin^ii,
pentru ca sa fim iradia^i de prospe^imea mereu noua, dar identica
in con^inut, a Bisericii Ortodoxe.

Trebuie sa ne innodam, la nivel adanc interior, rela^ia
noastra cu Tradrfia Bisericii, pentru ca sa rezonam cu ea, pentru ca
sa fim un ecou al ei in mod coerent.

Trebuie sa ne sim^im venind de la Sfin^ii Apostoli, sa
sim^im cu galgaie in noi harul Treimii §i cum via^a noastra trebuie
sa fie o noutate minunata, o noutate, care sa modifice con§tiin{a
celor din jur in mod tacit, pentru ca ne sim^im, in mod real, lega^i
organic de §uvoiul de via^a, care vine din Domnul nostra §i
strabate intreaga istorie a Bisericii pana la noi.

Teologii academici sunt mereu admonesta^i, mai mult sau
mai pu^in serios, din cauza faptului, ca nu sunt
experimentatorii direct ai credin^ei §i ca suplinesc, prin fraze
pompoase, lipsa experien^ei.

288

Nu as. spune ca po^i sa te apropii de teologia ortodoxa, la
nivel academic, fara o anume experien^a §i relate directa cu
Dumnezeu. Insa, e drept, trebuie ca aceasta experien^a sa fie
majora, vizibila, imensa, pentru ca sa fie perceputa de cat mai
mul^i §i pentru ca ea sa aiba credit.

Atunci cand li se cere teologilor mai multa simiire §i
experienfa alaturi de date de cercetare teologicd, fara doar §i
poate, cred ca li se cere sa aiba geniul de a imbina erudipa cu
claritatea, de a imbina greul cu usorul intr-o maniera adanc
benefica pentru credincio§ii de astazi.

Insa, daca nu putem face teologie fara spiritualitate, fara
experienia directa, tot la fel nu putem sa ramanem la trairea simpla
a credin^ei fara a o marturisi, fara a o face proprie §i altora, pentru
ca adevarul se vrea spus tuturor.

Perspectiva de lucru, pentru care noi pledam in teologia
ortodoxa §i pe care incercam sa o traim este metoda duhovnicesco-
§tiin^ifica de lucru: adica orice lucru pe care il scriem in domeniul
teologiei, ca teologi, trebuie sa aiba racordare cu experienia
noastra §i a Bisericii lui Dumnezeu.

Nu consideram demers teologie propriu credin^ei ortodoxe
demersul teologie negationist, demersul revendicativ, demersul
teologie demolator, care nu pune nimic in loc, ci consideram, ca
un teolog ortodox cu via^a duhovniceasca §i bun sim{ trebuie
sa se simta inscris in Tradi^ia Bisericii, sa fie un traitor viu §i
fervent al Tradi^iei §i sa indrepte eventualele deformari sau
rastalmaciri din mers, ca lucruri adiacente §i nu ca lucruri de prim
ordin.

Orice teolog ortodox, din orice secol, a fost atent, cu un
ochi, la Parin^ii anteriori §i cu un ochi la nevoile reale ale
credincio§ilor din vremea lui §i a raspuns exigen^elor vremii lui cu
exigence Tradi^iei Bisericii.

§i semnul ca esti in Tradipe, ca simp, viafa Bisericii in tine
§i ca te simp legat de Sfin^ii §i teologii Bisericii anteriori ^ie e ca ai
reveren^a, fiasca supunere §i aten^ie fa^a de cei care te-au nascut §i
te nasc in via lui Dumnezeu, pentru ve§nicie.

Raportarea la Scriptura, la Sfin^ii Paring, la istoria Bisericii
ecumenice, resim^ita ca o respira^ie normala, cred ca e albia in
care ne gasim adevarata perspectiva teologica.

§i cartea teologica, care e scrisa cu inten^ia de a da un sens
sigur acelora, care ne citesc, miroase la fel cu Tradi^ia, miroase la
fel cu aerul parfumat §i to^i se inclina in fa^a ei.

289

Numai ca adevarata reactualizare a credin^ei §i
reimprospatarea injelegerii teologice nu trebuie sa fie numai o
nazuin^a zilnica a teologilor, ci a intregii Biserici.

Limbajul reactualizat, transpunerea credinjei Tradi^iei in
limbajul §i mentalitatea contemporana e resim^it ca atare, ca o
noutate de care avem nevoie, daca odata cu noutatea transpunerii
lingvistice vine §i verticalitatea vie^ii teologului.

Dar, ca sa ne cunoa§tem comoara Tradi^iei trebuie sa ne
cunoa§tem §i teologii, sa inva^am sa ii respectam §i sa le urmam
efortul de cercetare teologica, printr-un efort de receptare din
partea tuturor.

Noi credem, ca odata cu cunoa§terea vie^ilor Sfm^ilor §i a
teologilor Bisericii trebuie sa ne §i intimizam cu ei prin rugaciune
sau pomenire a lor, pentru ca sa putem descifra, intr-un mod real,
scrierile lor. §i ca toate sa aiba sens, cred ca trebuie sa va
marturisesc ceva propriu despre receptarea Tradi^iei din propria
mea experien^a.

Sunt uimit, cand vad ca exista credincio§i §i teologi
ortodoc§i §i eterodoc§i, care nu se bucura §i nu sunt entuzia§ti de
Scriptura, de Sfin^i, de monumentele Tradi^iei §i de semnifica^iile
subtile ale slujbelor, rugaciunilor, arealului Bisericii.

Nu mi-am pus niciodata problema sa contest ceva din
Scriptura, vreun Sfant, ceva din ordinea Bisericii ci, atunci cand a
existat ceva defectuos, nu m-am poticnit de el, ci am vazut intregul
care salveaza, decat partea care te face extremist.

Nu putem face teologie ortodoxa sau nu putem sa facem
jurnalism ortodox maximalizand un defect, o eroare, un pacat, o
inadvertent a cuiva din Biserica, pentru ca atunci suntem capta^i
de nega^ionism §i nu mai vedem prezen^a lui Dumnezeu in
Biserica, nici perspectiva de indreptare a situa^iei §i nici tainica
legatura dintre fiecare dintre noi, in parte, §i Dumnezeu.

Ca sa fim proprii exprimarii credin^ei ortodoxe trebuie sa
mergem pe certitudinile Tradifiei §i nu pe speculaiii dubioase, nu
trebuie sa folosim tonuri discriminative sau ofensatoare, nu trebuie
sa survolam pe deasupra tematicii crezand, ca am intrat in
substan^a ei §i nici sa ignoram propria noastra capacitate de
asimilare a Tradrfiei.

Cand un articol sau o carte da dicteuri superioriste, cand
pune numai pete pe anumite secven^e istorice ale Bisericii sau
cand crede, ca a epuizat o problematical face din credin^a ortodoxa
un calapod prea mic pentru nevoile §i aspira^iile noastre.

Munca de cercetare duhovnicesco-§tiin^ifica, pentru care
pledam energic, trebuie sa imbine via^a de curate §i de sfin^enie

290

cu acrivica munca de cercetare §i cunoa§tere a textelor §i a
realita^ilor pe care le dezbatem.

Trebuie sa se simta con§tiin^a subtila, avantul curat,
raportarea realista §i echidistanta la subiecte a teologului ortodox
pentru ca el sa fie imbra^at de intreaga Biserica.

Daca e§ti un madular viu al Bisericii lui Hristos §i scrii ca
sa marturise§ti §i sa aperi credin^a Bisericii de rastalmaciri, atunci
trebuie sa emani frumusete, echilibru §i prospetime §i sa imbii,
instantaneu, la munca sus^inuta §i nevoinja teologica, pe cei care te
aud sau te citesc.

Insa, trebuie sa scoatem frumusetea Tradi^iei prin munca
noastra directa pe organele vii, pe florile vii ale Tradrfiei, care sunt
Scriptura, Vie^ile Sfm^ilor, car^ile Sfm^ilor, §i tot ceea ce Biserica
Ortodoxa are drept cai spre cunoa§terea directa a lui Dumnezeu.

Receptarea optima a marturisirii reactualizate a credkrfei
ortodoxe este o receptare a muncii §i a nevoinjei §i nu a imposturii
teologice. Ajungem la inima celor care ne citesc sau ne asculta
pentru ca suntem marturisitorii smeri^i si one§ti ai credin^ei
mantuitoare a Bisericii §i nu inventatori de crezuri subiectiviste, pe
care nu le voteaza Tradrfia.

De aceea a fi al Bisericii inseamna sa fii mereu nou prin
aceea, ca §tii al cui e§ti, cine e§ti §i cine te preceda. Reactualizarea
Tradi^iei e insa§i sursa noastra de via^a, pentru ca reactualizand
modul de a fi al Sfin^ilor, mergem, dupa harul lui Dumnezeu cu
noi, spre aceea§i ^inta, spre Hristos Atot|iitorul, Pantocratorul.

Intr-o convorbire privata cu profesorul nostru, cu
indrumatorul tezei noastre doctorale, cu parintele academician
Dumitru Popescu, acesta mi-a spus la un moment dat:

Stii ce are Ortodoxia, ca viziune teologica, si nu are
nimeni? ...Faptul ca toata osatura teologica a ei se indreaptd spre
turld, spre Pantocratorul Bisericii.

Noi, daca vedem pe Hristos, ca iintd a tuturor ndzuinielor
noastre, stim sa ne pastrdm echilibrul, pentru ca pilonii Bisericii
si ai teologiei ortodoxe au drept iintd pe Hristos Pantocratorul, pe
Cel care uneste toate intru Sine.

Cred ca paradigma aceasta teologica reprezinta raportarea
ingenua a Bisericii la via^a Treimii si la rela^ia ei cu Hristos
Domnul. Daca nu pornim de la Dumnezeul treimic §i de la Hristos
ca Creator, Mantuitor §i Judecator al lumii in teologia noastra §i nu
aducem toate spre Dumnezeu, spre perspectiva relabel eterne cu
Dumnezeu, avem o teologie derapanta, secularizata.

Daca vedem pe om fara Dumnezeu, daca vedem lumea fara
Dumnezeu §i fara om, daca vedem sufletul in antagonism continuu

291

cu trupul nostru, daca singularizam raportarea noastra la lume §i
spunem, ca ne raportam la cunoa§tere numai cu mintea §i nu cu
intreaga noastra fiin^a, daca vedem rolul na^iunilor separat §i nu ca
un intreg §i daca vedem istoria rupta de eshatologie suntem
oameni ai extremelor.

Ca sa fii receptat drept teolog ortodox trebuie sa dai o
direc^ie sigura, realista, smerita a vie^ii omului din punct de vedere
teologic §i spiritual, care sa nu fie complexata de nimic §i de
nimeni.

E§ti complexat de ceva anume numai, cand nu ai
fundamente sigure, cand nu vrei sa accept ca cre§terea in
duhovnicie §i cunoa§tere teologica §i na§terea omului in Hristos e
o crestere organica sj nu in salturi disparate §i cand nu §tii sa
accept, ca osmoza tuturor eforturile tale teologice sa nasca ceva
sanatos in timp.

Personal am multa incredere in generate noi de teologi
ortodoc§i §i cred ca vom da lucruri esen^iale teologiei ecumenice,
daca vom §tii sa fim coeren^i in eforturi, sa strangem randurile
intre noi §i daca ne vom integra, defmitiv, asumat, deplin, in
modul de via^a divino-uman al Bisericii.

Daca vom lasa pe Hristos Dumnezeu sa ne conduca la Sine
§i sa ne uneasca cu Sine mereu nu ne va fi rusjne de via^a noastra,
pentru ca ea este ascunsa in Hristos §i El §tie sa ne faca lumini ale
Bisericii atunci, cand e vremea potrivita.

Numai ca trebuie sa imbinam asceza, citirea serioasa,
studiul serios, traducerile serioase asupra monumentelor Bisericii
cu modul de a sinui §i de a se exprima al oamenilor timpului
nostru.

292

Despre grija de a avea tineri
Iubi^ii mei,

De vreo 17-18 ani, in spa^iul ortodox romanesc, este o
inflate de conferin^e pentru tineri [un lucru foarte bun, daca ar
avea la baza un recensdmdnt personal pe teme, care privesc
tinerii], in care noi vorbim tinerilor dar nu ii invitam la
feedbackuri reale pe cei din fa^a noastra, ca sa vedem cum stau ei
cu...tineretea.

De aceea, am impresia dezamagitoare, ca mul^i dintre
predicatorii ortodoc§i, atunci cand le vorbesc tinerilor, le vorbesc
despre tinerefea lor, de mult apusa sau de recent timp apusa §i nu
despre tinereiea celor din fa^a lor. De aceea lucrurile sunt
cam...scor^oase.

De ce sa aiba tinerii probleme? De ce tinerii de azi sa fie
mai altfel decat tinerii de ieril Nu prea cred acest lucru! Tinerii
sunt tot la fel de tineri ca §i acum 5000 de ani, tot la fel de greu se
nasc, se formeaza, se supravegheaza, mor repede, proste§te de
repede unii sau...se construiesc cu mult sarg...sau nu se
construiesc deloc. . .§i merg, precum bate criva^ul.

Nu cred ca exista probleme ale tinerilor § i nici ca tinerefea
este un hadicapl Nicio varsta nu e un handicap. Ci, dimpotriva,
tinerefea mi se pare cea mai autentica luare de contact cu
realitatea, cea mai curata racordare la realitatea sociala din cate
exista.

Pe copil il doare de desenele lui animate. Pe batran il doare
de pensie, de boli §i moarte. Pe matur il doare de bani, de
intretinere, ii e greu cu munca. . .are probleme garla.

Insa adolescentul §i tanarul in formare, adica de pe la 12 la
27 de ani. . . .sunt cu ochii in pai§pe, ca sa vada cum i§i astern locul
in sistemul concuren^ial in care se afla.

Pe acest adolescento-tanar il vizam noi §i il consideram eel
mai lucid exponent al societa^ii, eel care da trendul lumii sale, eel
care e focarul de aspira^ii §i eel mai mult manipulat segment al
popula^iei cu putin^a, aici §i oriunde.

§i acest tip de om este fluctuant, pentru ca il el curge
energie multa. Daca vrei sa il extermeni trebuie sa ii farami
orizonturile sale afectivo-aspirative. Daca vrei sa il omori cu zile,
trebuie sa ii pui opreli§ti tampite...pana devine un element pasiv
de la unul foarte activ.

293

Cum omori cu zile pe un tanar? Inva^andu-1 sa se resemneze
cu faptul ca nimic nu sepoate, ca este imposibil, ca top, sunt prosti
si, ca sa pop in viafa trebuie sa fii si tu prost, ca to^i sunt corupfi
§i ca viafa este un infern.

Ca sa omori pe un om, sa ii omori entuziasmul trebuie sa il
inveti sa fie tacut §i resemnat. §i, daca, din vesel precum era, il
faci sa arate ca o stafie umblatoare...atunci ai reu§it sa fii
vampirul, care i-ai supt increderea din el.

Tinerii nu au probleme .. .Tmerii n-au prieteni, care sa le
hraneasca entuziasmul. Tinerii nu au mentori, nu au oameni in
care sa creada §i pe care sa-i urmeze.

Tinerii au probleme, daca vreji, pentru ca noi, cei mai in
varsta le cream in mod artificial. Daca am vorbi cu inima deschisa
copiilor no§tri despre diverse lucruri, care ii intereseaza §i daca am
avea capacitatea de a-i uimi continuu cu personalitatea noastra. . .ei
nu ar avea nicio problema.

Insa, noi, maturii, inventam probleme tinerilor! Ce problema
e aia cu sexualitatea pubertariana, adolescentina sau cu alegerea
voca^iei in via^a? Nu §tiu tanarul / tanara, cum sa se comporte cu
excesul de adrenalina §i de hormoni din ei, cu ciclul menstrual, cu
fanteziile sexule, cu prietenia, cu rela^iile sexuale, cu alegerea
liceului, a faculta^ii, cu portretul viitorului sot? • • •

Nu sunt nicio problema astea toate! Le explici intre doua
mese sau stand la televizor sau mergand pe strada. Ca sa explici
a§a ceva e floare la ureche, daca §tii sa fii. . .parinte pedagog. Daca
ai dat na§tere unui copil atunci, trebuia sa i^i dai seama, ca trebuie
sa fii.. pedagog, nu gluma!

In conferin^ele ortodoxe pe care eu le-am ascultat, am
participat la ele... sau mi s-au adus in diverse formate... se vorbea
intr-una despre probleme... despre astfel de probleme. Eu le-as,
numi nestiinie normale.

O reala problema este cea la care nu po^i gasi o solute, chiar
daca ^i-ai batut capul zeci de ani...Aici nu avem de-a face cu
probleme ci cu mici nestiinie. Daca cineva nu §tie sa foloseasca
computerul sau telefonul mobil...asta nu e o problema. Asta e o
mica defwienid informational, o mica necunoastere . . .care se
repara.

Nu cred ca e serios, ca ne sta bine sa ii culpabilizam pe
tineri §i sa le spunem, ca ei sunt cei mai batufi in cap din cdfi
exista...ca. nu este a§a.

De ne^tiin^e suferim cu to^ii §i nestiintele noastre sunt cu
miliardele. Daca tu ai citit o carte, pe care eu nu am citit-o sau

294

invers, tu nu e§ti mai destept decat mine si nici eu mai destept
decat tine. Pot fi mai informat intr-o chestiune si tu. . .in alta.

Dar prostia nu se egalizeaza cu nestiinia. Prostia e o
problema mai mult morala, care se naste din multe alte patimi, pe
cand nestiinia e o problema informa^ionala...si ai nevoie doar de
omul potrivit, care ^i-o poate explica.

Este enervant, ca tinerilor ortodocsi le place sa asculte...dar
nu sa prea vorbeasca, de lucrurile pe care le stiu, le vor, nu le plac,
au nevoie... Din acest motiv trebuie sa arheologizam tot ce vine
de la tineri. . .ca sa vedem cine sunt tinerii de astazi.

§i din arheologia mea proprie... tinerii de astazi sunt tot la
fel de vivaci, de proaspe^i ca oricand. . .Numai ca trebuie sa le dam
mai mult curaj, mai multa incredere in ceea ce au de facut si. . .mai
mult sim^ al responsabilita^ii, pentru ceea ce au de facut.

In loc sa vorbim despre probleme ale tinerilor, mai degraba
ar trebui sa vorbim despre probleme false de adulfi, care stau prea
relaxa^i in caminul lor si prea fricosi in fa^a vie^ii.

Adica, oamenii s-au ajuns, s-au pus bine si le predica
acelora, care acum pun pasul in via^a...cum e treaba cu
. . .nenorocirea asta de via^a sociala.

E pu^in cam perversa aceasta resemnare a adul^ilor,
propovaduita neofrfilor in ale vie^ii! E mai mult un soi de indecizie
perpetud sau de visare la doud luntre...pe care vor sa le dea
mostenire si celor care vor doar. . .un vis.

De aceea, va rog pe to^i, sa ave|i visul vostru, sa merged
dupa el, punand in cumpana tot ceea ce auzi^i de pe oriunde!
Urmati-va propria constiin^a, propria voastra selec^ie. Daca
imprumuta^i modele de via^a de-a gata, nu va sta bine.

Va sta aiurea. Via^a personala e ca un costum facut la
comanda: dupa cum ii place clientului! Frfi voi si nu pasa^i
regretele, neimplinirile sau succesele pe seama altor factori...ci pe
credin^a voastra in Dumnezeu si pe munca pe care o depune^i
zilnic. Accepta^i insuccesele deopotriva cu succesele personale si
nu va panica^i la fiecare cuvant, piedica, strambare de nas. . .

Adica, frfi optimisti. . .pentru ca sa ave^i toate mingle pana la
batrane^e! Pentru ca, daca va tot panica^i la tot pasul si va
indispune^i si va da^i ochii peste cap la orice mica durere...nu
merged prea mult astfel.

Concluzia mesajului meu este aceasta: nu suntefi bolnavi,
voi, tinerilor si nici nu avefi problemel Sunte^i niste oameni, care
nu aveji prieteni, care nu vorbrfi coerent, real unii cu al^ii si nu
prea ave^i curajul sa frfi voi insiva. Insa aceste lucruri se pot
indrepta, spre binele tuturor.

295

Vorbire libera dupa Vecernia Sfdntului Mare
Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinfa

Ce conteaza? Cat ma intereseaza lucurile pe care le fac
zilnic? Cine cred ca sunt? Dupa cum a^i vazut, Sfantul Gheorghe,
de§i tanar, s-a aratat biruitor asupra muncitorilor sai, a acelora,
care il chinuiau. §i atunci, se muncea, ca §i astazi, ca sa se faca rau
cuiva.

Cui sa facem rau? Pe cine sa uram? §i luau un om
credincios, un viteaz al crednrfei §i il treceau prin cele mai grele
chinuri, pentru ca sa dovedeasca, fara voia lor, a muncitorilor, ca
cuvantul lor, al Mucenicilor, nu e gol, ca credin^a nu e o vorba in
vant ci e putere, e plina de Duhul.

Insa acum, cand nominalismul e in floare in mintea noastra,
cand cuvantul e separat de fapta, de Taina, de om, poate sa faca
telenovele oricine, poate sa predice oricine, chiar daca el nu are
nimic sfant in suflet.

Po^i sa vorbe§ti despre cele mai sfinte lucuri fara sa le
iube§ti macar. Poji sa scrii o carte de o mie de pagini despre
Hristos §i despre mantuire §i la sfar§itul ei sa tragi concluzia, tu, ca
scriitor, ca nu prea crezi §i ca credin^a nu e bund la nimic.

Pentru ca potrivit nominalismului, credin^a e doar cuvdnt §i
daca spui cd crezi, atunci si crezi.

Insa Sfantul Gheorghe a fost maltratat, dupa cum a^i auzit,
pentru ca sa spuna, ca nu crede. Sfin^ii Mucenici au fost chinurfi
ca sa spuna Nu! credin^ei, sa abjure.

Insa cuvantul e legat de via^a §i de con^tiin^a §i de prezen^a
Sfantului Duh in tine. §i daca incepi sa dracui pe Hristos §i sa-L
negi in fa^a celui care te maltrateaza, hula ta nu ramane fara urmari
in fiin^a ta, ci te schimba, te face un apostat, un cazut de la iubirea
lui Hristos.

In Biserica lui Dumnezeu, in Biserica Ortodoxa nu se dau
definrfii fara realita^i. La noi realita^ile eclesiale, via^a
duhovniceasca §i eclesiala na§te definrfii, care nu epuizeaza via^a.

Nu po^i sa \\i pui via^a, iubirea cu totul in cuvinte, pentru ca
ar insemna, ca omul sa devina cuvant, sa devina o forma fara
con^inut, una statica, inchisa. Omul insa spune multe cuvinte §i
prin ele se spune pe sine dar cuvintele nu epuizeaza ceea ce este
omul.

Cum ne-am putea epuiza prin cuvinte? Cum am putea sa ne
translam cu totul in fraze?! Insa noi spunem cuvinte §i cuvintele
vin din faptele noastre, din via^a noastra.

296

Martin Luther, spre exemplu, a facut ca PLD-ul, care a ie§it
din PNL. Pentru ca lui Luther nu i-a mai placut via^a de calugarie
romano-catolica, propria lui via^a de calugar augustinian, s-a
desprins de Roma §i a creat un mod de via^a subiectivist, bazat pe
propria lui experien^a. La program s-au raliat §i al^ii, care au vrut
sa vada pe Dumnezeu prin ochii lui Luther, incropind un surogat
de Biserica in mijlocul secolul al XVI-lea.

Cum sa fie o Biserica apostolica, daca nu are nimic de-a
face cu Hristos §i cu Apostolii, ci cu Luther, cu Zwingli, cu
Calvin, cu Ellen White sau cu Joseph Smith?

E ca §i cand eu as. vrea sa fac o Biserica maine §i spun ca ma
trag din Decebal, ca credin^a mea are afmita^i cu Decebal, dar eu
saracu' nu am nimic de la Decebal.

Cum sa postulez o legatura cu cineva, daca eu nu o am? E o
§arlatanie crunta, e ridicola toata aceasta afirmare ideologica, dar
pe asta se bazeaza multe Biserici noi.

Ellen White in Tragedia veacurilor, spune scurt §i la obiect:
credin^a adevarata a pierit dupa moartea Apostolilor, a fost
falsificata, a fost pastrata sporadic de catre un neam de oameni §i
ea a redescoperit-o §i se nume§te Biserica adventd.

To^i §arlatanii redescoperd o credin^a din neant, o credin^a
pe care nu a marturisit-o nimeni pana atunci §i o propun ca singura
credinta adevarata.

Insa Biserica autentica, Ortodoxa, care poate fi vazuta in
aceste 2 1 de secole pas cu pas nu propune ni§te fraze, doua car^i,
trei idei §i in^elegi tot ce i|i trebuie, ci o via^a de curate, un mod
de via^a, care te indumnezeie§te.

Tocmai de aceea, cum imi spunea astazi preoteasa mea, ca
sa fii protestant trebuie sa citesti Scriptura si vreo alte trei cdrfi
ale membrilor fondatori. Dar, ca sa fii ortodox, trebuie sa citesti
milioane de viefi de Sfinfi, comentarii, cdrfi peste carfi si abia
intrevezi, abia experiezi ceva din viafa addncd, tainicd a Bisericii.

Ca sa fii adventist autentic trebuie sa te imbraci frumos, sa
nu fumezi, sa nu te imbe^i, sa vii la adunare, sa ni plate§ti
zeciuiala, sa ^ii sambata, sa nu mananci carne de pore... dar nu ffi
cere nimeni sa te curdiesti depatimi.

Ca sa fii ortodox autentic trebuie sa duci via^a de Sfant, de
ascet, de postitor, de om care se lupta cu patimile §i cu dracii toata
ziua, sa te umpli de har, sa vezi slava lui Dumnezeu, sa vina la tine
Sfin^ii §i Ingerii. . .deci trebuie multe.

De aceea, orice credinta, religie ai avea, in afara celei
drepte, ortodoxe, e u§oara, e cu putin^a de trait, e umana, pe cand a
noastra e divino-umana, e sfm^enie §i cutremurare §i niciodata nu

297

ai curaj sa crezi sau sa presupui, ca le stii pe toate, ca le ai, ca esti
macho in credinfa, mahdr.

Asa ca totul este easy, este usor, cand ni creezi tu via^a pe
care o vrei. Dar cand e sa traiesti via^a pe care o vrea Domnul si
Dumnezeul tau, intr-o intimitate neintrerupta cu El, atunci e ceva
doborator, coplesitor.

Deci e greu sa traiesti ortodox si cine in^elege asta o lasa
mai moale, ii trece cu mandria, cu infatuarea, cu parerea ca e Sfdnt
si ca le stiepe toate. La noi nimeni nu le stie pe toate.

Toata lumea uceniceste la Domnul, primeste luminare si
har, dupa cum ii e vasul inimii si cam asta e realitatea mdntuirii.
Pentru ca la noi mantuirea este via^a, este o realitate care te umple
cu totul, pentru ca e curate, e bunatate, pace, cumin^enie, iubire,
iertare, daruire, binefacere...si caren^ele noastre, ala tuturor, sunt
uluitor de multe.

Cand vrei sa vorbesti despre viafd nu spui doua fraze si doar
atat. Nu po^i sa spui iubirea este... si urmeaza un verb si doua trei
substantive si adjective.

Pentru ca iubirea e compusa din multe, e o realitate prea
plina de semnifica^ii, pentru ca sa faci din ea o definite de o fraza,
pe care sa o inveti scolareste. Dar daca crezi, ca semnificantul e
unul si semnificatul e altul, atunci iubirea e o fraza si nu vei avea
habar niciodata de ce inseamna iubire.

Intr-o nota mai neaosa, iubirea e ceva, care te doare capul,
daca o gandesti. La fel si credin^a. I^i ia foe mintea, inima, te faci
rug aprins de har, cand gandesti traind credin^a.

Daca incepi sa casti, atunci cand citesti Scriptura sau via^a
Sfantului Mare Mucenic Gheorghe si nu i^i vine sa mori si tu odata
cu el inseamna ca esti nominalist. Ca esti un barbat sau o femeie,
care credeti, ca puteti sa castigati mantuirea stand in fotoliu.

Insa fotoliul din odaie e un cantec de Mirabela Dauer, pe
cand mantuirea e o problema de mare profunzime si o realitate
existen^iala, o realitate, care se petrece cu noi, in care ne umplem
de harul lui Dumnezeu si stam atarna^i de iubirea si de bunatatea
Lui.

Daca credem ca merge sifdrd El, nu vom in^elege niciodata
de ce a murit Sfantul Gheorghe si de ce noi il numim barbat
invingator, purtdtor de biruinid asupra mor^ii, a pacatului si a
diavolului.

Daca se temea de moarte era un las. Daca ceda, nu il biruia
pe diavol. Dar, pentru ca cuvantul lui era una cu faptele sale sau
pentru ca cuvintele sale erau probate de toata fiin^a lui, Sfantul
Gheorghe biruie pe cei care se bazau numaipe cuvinte.

298

Adica nu po^i sa fii Sfant numai pentru ca ai cuvinte, pentru
ca §tii Teologie, ca utilizezi terminologia la perfec^ie, ci pentru ca
intruchipezi Teologia. Litre tine §i Teologie nu trebuie sa fie
niciun interval, pentru ca teologia e via^a, e via^a ta cu Dumnezeu
§i de aceea nu te temi de nimic.

Iubirea nu se teme de nimic, pentru ca iubirea nu e cuvant,
ci ea e viafa. §i via^a na§te cuvintele §i nu invers. Nu po^i sa mori
pentru cineva, daca nu ai devenit una cu via^a aceluia, cu iubirea
pentru el.

In Tristan si Isolda, Romeo si Julieta etc. nu exista numai o
dragoste declaratorie. Un fel de {i-am dat un email de dragoste
inseamna ca te iubesc la nebunie.

Ci iubirea na§te suferin^a, carcera, moarte pentru eel iubit,
daca vremurile sunt potrivnice. Pentru ca nu po^i sa traie§ti fara sa
plangi, fara sa te doara ceva, fara sa nu existe conflicte. . .

Dar daca exista iubire, adica ceea ce trebuie, ceea ce este la
tine in inima, po^i sa treci peste toate. Daca nu, cau^i tribunalul
pentru partaj.

§i o anecdota de final. O anecdota parabolica. Un om §i-a
dat seama, ca via^a lui nu are sens, cand a con§tientizat ca nu
poate, cu niciun chip, sa se minta ca e fericit.

A epuizat foarte multe rejete defericire, pana intr-o zi, cand
a vazut ca nu poate, in niciun chip, sa fie lini§tit, nici cu
medicamente, nici cu sex, nici cu boga^ie §i nici cu filme non-stop.

Convertirea lui s-a produs, cand §i-a dat seama, ca lini§tea
nu este un produs, pe care sa vrei sa-1 cumperi, ci un dar, un dar
din partea lui Dumnezeu.

A in^eles faptul, ca (§i asta 1-a facut sa se smereasca),
fericirea nu consta in a avea, in a poseda, ci in a cersi mila lui
Dumnezeu, in a o cere cu lacrimi, cu dor, in pofida intregului
dezgust al vie^ii tale.

Talcul rugaciunii consta in a ne ruga fara profesionalism, in
a ^ipa din to^i rarunchii, ca ni§te copii prostu^i §i rautacio§i in fa^a
Domnului.

299

Certitudinea credintei

Domnilor si doamnelor,

5 '

iubiti frati si surori intru Hristos, Domnul nostru,

5 5 5 1 1

Nimic nu e mai potrivit in aceasta seara, in a doua duminica
din Postul Mare, decat o discutie despre certitudine. Daca ai
certitudini, ai pamant sub picioare.

Daca ai certitudini, ai elan in viata ta, stii al cui esti.

7 5 7 5 5

Duminica de astazi, duminica inchinata Sfantului Grigorie Palama,
urmeaza duminicii inchinate Ortodoxiei, a victoriei lui Dumnezeu
in Biserica Sa.

Dupa duminica in care intruparea lui Hristos a triumfat
impotriva tendintelor dusmanoase ale iconoclasmului, astazi am
sarbatorit victoria harului asupra secularismului.

Teologia slavei Treimii, a vederii lui Dumnezeu, a castigat
impotriva filosofiei materialiste si arogante. Daca cei care nu
vedeau in rugaciunea lui Iisus, rostita neincetat, modul de curatire
personala in Ortodoxie si de ajungere la sfmtenie si la vederea lui
Dumnezeu, spuneau ca Dumnezeu se vede cu o minte necuratita,
dar versata in dialectica, Sfantul Grigorie Palama vine si spune, ca
Dumnezeu trebuie sa ne lumineze intunericul interior prin har,
trebuie sa ne umple de har prin asceza noastra, pentru ca sa
vedem nufiinta lui Dumnezeu, ci slava Sa cea necreata si vesnica.

Certitudinea credintei presupune nu numai sa stii cine este
Dumnezeu, pentru ca ai citit despre El. Certitudinea presupune a te
face propriu lui Dumnezeu, pentru ca sa iti arate slava Sa.
Certitudinea inseamna sa te impartasesti de slava lui Dumnezeu,
pentru ca sa simti in tine viata Lui.

Dar, ca sa ajungem fiecare dintre noi acolo, la cunoasterea
prin experienta a lui Dumnezeu si prin vedere, in Biserica, trebuie
sa II experiem pe Dumnezeu, sa II intalnim, sa ne umplem de El in
diferite feluri.

Mai inainte de toate, eel care vrea sa fie al lui Dumnezeu pe
deplin trebuie sa renunte la sine si la ideile si sentimentele sale, sa
le judece pe toate dupa cuvintele Scripturii si ale Parintilor.

Trebuie sa ne cercetam fata in fata cu marturiile Sfintilor. In

5 5 5

masura in care stam in fata adevarului celor Sfinti observam, cine

5 5 7

suntem si de ce avem nevoie. Si, mai inainte de toate, avem nevoie

5 5 1 1

de harul Sau, de simtirea harului Sau si de pocainta, de rugaciune,

300

de Sfmtele Slujbe, de Sfmtele Taine, de o viata pe deplin asumata,
traita ortodox.

Asta nu inseamna ca, daca vrem sa fim ortodocsi nu mai
putem fi oameni ai secolului nostru. Masina, computerul,
televizorul, scoala, legile statului, societatea in ansamblu nu ne
sunt potrivnice prin propria lor existenta, ci in masura in care noi
ne pozitionam rau fata de ele.

Fiecare lucru care se petrece cu noi in istorie are un rol
pedagogic pentru noi. Tot ce traim noi ne cladeste interior.
Prezenta lui Dumnezeu traita ca o arhiprezenta, ca o continua
realitate interioara si exterioara, care ne invaluie cu totul este o
parte din continutul certitudinii noastre, a certitudinii credintei
noastre.

Caci de aceea spune Hristos Dumnezeu in a doua
Evanghelie de astazi, ca: Eu sunt usa (In. 10, 9). Ca sa intri in
certitudine, ca sa fii in realitatea lui Dumnezeu trebuie sa intri prin
usa la Tatal, prin Hristos. Hristos e usa catre Tatal si Hristos este
intotdeauna impreuna cu Duhul catre Tatal.

Cum nu poti sa zici Hristos cu adevarat, adica sa simti pe
Hristos in tine, decat prin si intru Duhul, tot la fel nu poti sa intri la
Tatal decat prin Fiul.

Ca sa incepi sa ai certitudini trebuie sa inveti cele despre
Dumnezeul nostru eel in Treime inchinat si slavit, despre Tatal,
Fiul si Sfantul Duh, despre iconomia intruparii si a rascumpararii
prin Hristos Domnul nostru, despre Biserica Sa, care e trupul Sau
mistic, format din credinciosii, care au in ei pe acelasi Duh si se
impartasesc de aceleasi Taine, care sunt in partasie neintrerupta cu
Sfmtii Apostoli si se sfintesc prin biruinta asupra patimilor lor si
prin mijlocirile Prea Curatei Stapane si ale Sfmtilor Sai si ale
Sfintilor Sai Ingeri.

Certitudinea incepe prin rugaciune, studiu si asceza.
Cladirea noastra ca oameni ai credintei este un procesc continuu,
divino-uman, pentru ca simtim mereu inrauririle harului in fiinta
noastra.

Certitudinea este o linistire continua a fiintei noastre, o
adancire continua in experienta vietii celei vesnice, traita pas cu
pas in viata de acum. Certitudinea este sursa neintrerupta de
bucurie, pentru ca este trairea impreuna cu Treimea in noi, cu
Dumnezeul nostru treimic.

M-a intrebat cineva, de curand, un coleg de suflet, ce parere
am despre ecumenism. Va spun aceasta intamplare reala, pentru ca
sa spun, si mai apasat, ce inseamna certitudine personala.

301

I-am spus ca, pentru mine, a dialoga cu oricine, cu oricine
de oriunde, adica din intreaga icumene, din intreaga lume locuita
inseamna eel mai firesc lucru si acest dialog presupune spunerea
crezului personal cu tarie, din ambele parti.

Eu incurajez pe oameni de diferite credinte sa vorbeasca cu
mine si sa imi spuna transant ce cred ei despre celelalte feluri de
credinciosi si despre experienta lor personala si sa ma lase ca, la
fel, cu acelasi aplomb personal, intr-o atmosfera cordiala, sa imi
spun propria mea experienta.

Din acest dialog interpersonal iese ceva foarte pozitiv:
iradierea personala a celuilalt. Daca e ceva bun in atitudinea si in
zelul sau eu pastrez si imi insusesc. In dialogul unde cei doi sau
cei o mie isi spun crezurile lor, care sunt una cu ei, nu incep
scandaluri, daca marturisirea certitudinii personale e inteleasa, ca
un dar dumnezeiesc.

L-a uimit raspunsul meu. Probabil dorea unul in care sa
spun, ca toti ceilalti nu au nimic bun, chiar daca sunt rataciti de la
dreapta credinta, si nu avem de invatat nimic din viata lor.

Si atunci am inteles faptul ca, daca am dori foarte mult sa ne
cunoastem si ne-am uita in noi si la duhul cu care spunem ceea ce
spunem si nu la cuvinte, atitudini, modurile personale mai bune
sau mai proaste de relationare, discutiile ar merge mult mai bine
intre noi toti.

Am depistat pe net o fobie imensa a crestinilor nostri fata de
ierarhii si teologii, care au discutii cu celelalte culte, ceea ce noi
numim generic intdlniri ecumenice.

IPS Daniel e facut cu ou si cu otet intr-un sait intreg. PFP
Bartolomeu, patriarhul ecumenic, e socotit apostat de catre multi
dintre membrii Bisericii grecesti sau de la Sfantul Munte, cat si de
la noi, de unii dintre noi si, in definitiv, toti cei care privesc cu
deschidere pe eterodocsi par suspecti.

O atitudine, care arata ca noi nu ne mai uitam prea mult la
noi, la sinea noastra, ci mai degraba la altii. Ba, mai mult, observ
o tendinta crescanda de devalizare utopica a demnitatii ierarhice in
mintea multor ortodocsi, de nivelare a ierarhiei cu poporul
credinciosilor, cat si o continua campanie de denigrare a
persoanelor de marca ale Bisericii.

Cand privesti in tine, la procesul de curatire personala de
patimi, viata ortodoxa e vazuta din punctul de vedere al
interioritatii, din punctul de vedere al linistirii duhovnicesti.

Certitudinea credintei, certitudinea ca esti in harul lui
Dumnezeu si in adevar nu se manifesto ca repulsie fata de altii, ci

302

ca bunatate si deschidere fata de altii, ca toti sa se bucure in har si
in adevar.

Daca am trai bucuria lui Hristos in noi, iubirea Lui in noi,
aceea de a ne pune sufletul pentru aproapele nostru in toate, nu am
putea sa fim distanti si indiferenti fata de ceilalti, atata timp cat ei
sunt examenul propriei noastre autenticitati in credinta.

M-a intrebat altcineva, ce inseamna pentru mine toleranta.
M-au intrebat mai multi acest amanunt. Unuia dintre ei i-am spus,
ca toleranta este pentru mine un raspuns la amabilitatea celui care
vrea sa imi vorbeasca despre sine.

Daca vine cineva si imi spune ca el crede in OZN-uri si ca
se asteapta sa fie saltat de acasa de cosmonauti verzi, eu vreau sa
aud povestea lui de viata: cum a ajuns aici, ce crede despre asta, ce
simte etc. . . .

Chiar daca pentru mine e o nerozie toata povestea lui OZN-
ista, eu il ascult, il las sa vorbeasca, nu vreau sa il conving de
nimic altceva, adica sunt tolerant cu el. Tolerez ceea ce nu imi
place in masura in care faptele lui nu sunt penale si nu sunt
badarane.

Daca vine un musulman, un hindus, un mozaic, un
penticostal si imi vorbesc despre valorile, sentimentele lor, despre
crezurile lor, ii ascult cu cea mai mare placere, cu viu interes,
pentru ca ma intereseaza orice alt om, care nu imi seamana
nicidecum si nu incerc sa le combat parerile.

Asta inseamna safii tolerant sa accepti parerea altuia, atata
timp cat ea este nonviolenta si atata timp, cat ea nu vrea sa
destituie rolul si locul tau in aceasta lume.

5

Cand vine insa cineva cu tupeu si te calomniaza, iti baga cu
forta material publicitar in casa, vine sa te evanghelizeze fara sa
accepte sa dialogheze cu tine si avand sentimentul, ca Romania
este un teren neevanghelizat pana in secolul al XXI-lea, atunci nu
pot fi tolerant si raspund pe acelasi ton ca si dumnealui, taindu-i
scurt macaroana si poftindu-1 sa mearga la alta usa.

Daca stiu ca credinta ortodoxa e cea care mantuieste si este

5 5 5 5

singurul adevar si vad in mine roadele sfintitoare ale credintei

C> 5 5 5

Bisericii, de ce as fi ofuscat pe cei care ma denigreaza in
necunostinta de cauza si de ce as dori sa conving cu forta pe
cineva de acest adevar, cand adevarul se primeste cu iubire, se
dezvolta prin atasamentul deplin de Domnul si se vede in tine ca o
amprenta de nesters?

Cand ai certitudinea, ca asa stau lucrurile, cand ai vazut ca
sfmtenia e reala in Biserica, cand ai vazut atatea minuni in viata ta

5 ~ 5

si in jurul tau, pe cine mai trebuie sa convingi?

303

Certitudinea inseamna sd te lasi convins de cdtre
Dumnezeu. Inseamna sd te lasipurtat de iubirea si de mila Lui.

Va multumesc pentru prezenta dv. aici si, cu siguranta, ca se
pot spune mai multe despre tenia noastra. Numai ca certitudinea
credintei tale, daca o ai, aceasta te face sa fii fara teama si impacat
pe deplin in sinea ta.

304

Cuprins

1 . Incercarea, ca statornicire continua in bine (2-4)

2. Recursul la interdisciplinaritatea teologica (5-8)

3. Vino si veziL.Si n-ai sa mai pleci, daca esti cinstit
cu tine insuti (9-11)

4. Rusine, tristete si gelozie...O tinerete prea ticstita de
umbre (12-14)

5. Protest de apa de ploaie (15-17)

6. The Day of Martisor (18)

7. Iubim natura rupand flori (19)

8. Eshatologie actualizata (20-23)

9. Ziua femeii: o zi a celor slabi sau o revansa? (24-26)

10. Persoana Sfantului Duh in Scriptura si in viata
noastra (27-31)

11. Teologia slavei in slujba inmormantarii (32-35)

12. Despre cultura, stiinta si credinta (36-37)

13. Calatoria ca interval al comunicarii de sine (38-40)

14. Zilele tacerii (41)

15. Vulnerabilitatea si taria Bisericii sunt
vulnerabilitatea si taria lui Hristos (42-46)

16. Hristos a inviat! Bucuria noastra este cu noi (47-49)

17. De ce nu iubim intelegerea duhovniceasca a
Scripturii, a Parintilor duhovnciesti, a Bisericii si a
intregii creatii? (50-53)

18. Izvorul tamaduirilor e Prea Curata Stapana (54-55)

19. Sfintenie smerita vs. genialitate trufasa (56-59)

20. Manipulare in direct. Despre cum oamenii devin
importanti, cand mai marii lor au interese, care nu ii
privesc (60-62)

21. Intelectualul vanzator de imagine (63-67)

22. Sensibilitati de preot si de credincios (68-71)

23. Parabola gandacului de bucatarie (72-73)

24. Despre nebunie si demoni (74-76)

25. De la principii la matrapazlacuri (77-81)

26. De la sinucidere la incinerare (82-84)

27. Despre simtamantul teologic al existentei (85-90)

28. Despre sinele nostru (91-94)

29. Textul si Duhul textului (95-99)

30. Tipicul, dogmele, canoanele Bisericii si
interpretarea lor (100-105)

31. Casa ca educator (106-109)

32. Certitudinea nestiintei in miristea de vorbe multe
(110-113)

33. Strategia enervarii (114-117)

34. Amintiri parut neintamplate (1 18-120)

35. Fata si relatia (121-125)

36. Criza, a critica, a judeca. Definitia corecta a criticii
(126-129)

37. Dragostea reala e o certitudine imbatabila (130-
132)

38. Opiniile personale si dilema lor (133-138)

39. Ma simt...Tu cum te simti? (139-141)

40. De ce nu credem in Dumnezeu? (142-145)

41. About the Beauty of God in Creation (146-147)

42. Despre frumusesetea lui Dumnezeu in creatie (148-
149)

43. Adormirea Parintelui Patriarh si semnele vremii: o
ierminie a vietii Bisericii (150-152)

44. O comunicare pentru fiecare (153-156)

45. Intre istorie si confuzie. Despre utopica racordare a
organizatiei baptiste la Biserica primara (157-168)

46. Patriarhul romanilor vorbeste pentru ca face sau
despre o diagnoza a bucuriei (169-172)

47. Satanismul civic (173-176)

48. Fresh Exultations Or... For Exultation Be Due To
Possess Eyes (177-178)

49. Consecinte nefaste ale unei eclesiologii ortodoxe
extremiste si simpliste (179-187)

50. Cum e sa vezi rosu in fata ochilor sau despre post
(188-190)

51. Benazir Bhutto si Iulia Timosenko: doi oameni
politici, care fac imagine verticala femeii de astazi
(191-193)

52. Inceput de an cu multa tihna (194-197)

53. Intre camera de gazare, filmul porno si morga.
Despre trup ca prezenta absenta (198-201)

54. Strada ca prezenta evenimentiala si ca punct de
trecere (202-205)

55. Paradigma relatiei personale (206-207)

56. Victorii aparente (208)

57. Ziua indragostitilor: o zi a vedetismelor (209-210)

58. Credibilitatea teologica (211-213)

59. Cu parintele Grigorie Pisculescu [alias Gala
Galaction] prin cimitir si despre peripatetizarea la
umbra crucilor (214-217)

60. 1 martie si pomenirea mortilor (218-221)

61. Decadenta miroase in mod irepresibil (222-223)

62. Moartea lui Socrate, ce nu se spune raspicat despre
filosofie si precizarea neaparata despre experienta
efectiva (224-229)

63. Despre pozitia sociala si valoarea personala in
postmodernitate (230-233)

64. Materialismul lui Plotin si materialismul nostra
(234-239)

65. Complexele insignifiantei. Studiu de caz. Nume de
cod: „Nicu Trica" (240-245)

66. Teoretizarea complexelor (246-253)

67. Argumente socante (254-256)

68. Primul articol scris in Romania despre Fericitul Hie
Marturisitoral (257-259)

69. Bai, teroristilor...desi vorbiti pe inteles tot nu va pot
pricepe! (260-263)

70. Teologul ortodox: traitoral Traditiei actualizate a
Bisericii (264-269)

71. Grija prafului si adevaral vocatiei aglomerarii (270-
272)

72. Despre lucrari vii si adanci si alte nimicuri (273-
277)

73. Panica postmoderna si ochii credintei (278-280)

74. Stralucirea credintei (281-282)

75. Portofelul dezamagirii (283-285)

76. Puterea de a spune nimicuri (286-287)

77. Perspectiva de lucru in teologia ortodoxa:
receptarea optima a reactualizarii credintei (288-292)

78. Despre grija de a avea tineri (293-295)

79. Vorbire libera dupa Vecernia Sfantului Mare
Mucenic Gheorghe, purtatoral de birainta (296-299)

80. Certitudinea credintei (300-304)

© Teologie pentru azi

Cartea de fafa este o edifie online

gratuita §i e proprietatea exclusiva a

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioru§.

Ea nu poate fi tiparita §i

comercializata fara acordul sau

direct.

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorug

Teologie pentru azi

Toate drepturile rezervate